Studenţii arhitecţi iniţiază un protest curajos

Cum poate deveni malul Dâmboviţei un loc de care să nu ne mai fie ruşine

2 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

Cum poate deveni malul Dâmboviţei un loc de care să nu ne mai fie ruşine

Dacă parcaţi zilele acestea ilegal pe malul Dâmboviţei s-ar putea să aveţi o surpriză. E posibil ca pe maşina dumneavoastră să găsiţi lipită o „talpă” de hârtie.  Nu e o acţiune a primăriei, care e  depăşită de mult de lipsa locurilor de parcare şi nici a bişniţarilor (lăsaţi în pace şi de Poliţie şi de Primărie) care fac un „ban cinstit” cu locurile de parcare din Bucureşti.

E un protest al câtorva studenţi ai Universităţii de Arhitectură, care vor să vă atenţioneze că blocaţi vederea şi accesul înspre apă. (Nu vă faceţi griji, tălpile de hârtie se pot dezlipi uşor şi scăpaţi şi fără amendă.)

Protestul împotriva maşinilor este doar o parte a unui proiect mai mare, care are ca scop un lucru simplu: atragerea atenţiei că în Bucureşti există un râu. Evident, toţi ştim asta, dar cât de mult băgăm de seamă ce se întâmplă cu el?

„Dorim să semnalăm, în primul rând, că există o apă care desparte Bucureştiul în două şi, în al doilea rând, să lansăm o întrebare locuitorilor din Bucureşti cu privire la estetica vizuală a râului”, susţin cei care au iniţiat programul stART dâmboviţa.

„Ce trebuie făcut ca Dâmboviţa să arate mai umană şi să ne placă să o privim?” întreabă ei. Programul, iniţiat în urma unui curs la facultate, are mai multe componente.

În afară de protestul împotriva maşinilor, în seara asta de exemplu studenţii anului III la Arhitectură, împreună cu câţiva profesori ai lor şi cu grupul focAR organizează un performance: ceai, picnic, discuţii, lectura presei, sport.

Nimic spectaculos, veţi spune. Dar asemenea acţiuni pe malul râului care traversează Bucureştiul sunt ceva absolut ieşit din comun. Scopul acţiunii este de a demonstra că acestea sunt cele mai banale şi normale acţiuni care ar trebui să se întâmple pe malul Dâmboviţei, cum se întâmplă lângă râurile din alte mari capitale ale Europei.

Din păcate, asta nu e posibil, pentru că în momentul acesta, în viziunea multor bucureşteni, râul este un imens coş de gunoi care străbate oraşul. La Piaţa Unirii, pe malul râului, puteţi găsi un panou cu câteva propuneri de amenajare a acestui râu.

Pe panou sunt trecute doar câteva posibilităţi: terase, locuri de promenadă, piste pentru biciclişti. Dar în fiecare seară, dacă treceţi pe acolo, studenţii vă aşteaptă să le spuneţi şi propunerile dumneavoastră.

Sunt acolo şi oameni care completează chestionare. Una din întrebări: „Cum arăta Dâmboviţa înainte de ultima amenajare?” Răspunsul imediat al majorităţii intervievaţilor: „Care amenajare?”.

Şi dacă aveţi răbdarea să răspundeţi la cele 9 întrebări ale  acestui chestionar, veţi avea ocazia să testaţi şi un nou produs. „Dâmboviţa – apă de trăit”, după cum scrie pe etichetă, trebuie „păstrat de preferinţă ca loc al experienţei şi al memoriei colective pozitive”.

Consumul „poate regenera spaţiul urban deteriorat, iar la nivel local poate ameliora calitatea locuirii şi a spaţiului public din proximitatea apei”. Dar, nu vă temeţi, produsul care „poate şi trebuie să creeze dependenţă” este bun şi de băut. Apa din aceste sticle nu este scoasă din Dâmboviţa.