|
Pentru prima data pe scena,
Viata de maculator a profesorului
de Cristina MODREANU | 08 IUNIE 2006
Poate sa para curios faptul ca primul spectacol romanesc despre o categorie profesionala esentiala in dezvoltarea unei societati s-a nascut nu intr-un teatru subventionat din banii publici, ci in subsolul de la Green Hours.
Viata de maculator a profesorului
Dar daca ne uitam la conditia profesorului in societatea romaneasca, la cata atentie i se da lui, chiar si in zilele incare se mobilizeaza sindical si iese in strada, devenind ceva mai vizibil, nu ne mai mira nimic. Profesorii nu sunt un subiect "tare", nu fac stirile de seara si nici nu aduc vreun profit imediat, prin urmare nu merita efortul de a li se dedica proiecte speciale. Si daca profesorii nu conteaza in ochii celor "mari", de ce ar conta ei pentru elevii carora le vorbesc?
Aceasta este drama "Profului" interpretat de Razvan Vasilescu, un spectacol despre cum e sa fii dascal in lumea de azi, de la noi sau de aiurea, desi autorul textului este francezul Jean Pierre Dopagne. Actorul stie sa sugereze neinsemnatatea apasatoare a personajului sau, spunand cuvintele cu voce joasa, aproape in fuga, de parca ar face o recapitulare succinta. De fapt, chiar despre o recapitulare e vorba, aceea a vietii de maculator pe care a dus-o inainte de "ziua aceea", incepand cu care se simte cu adevarat viu. Povestind cu umor trist cum a ajuns profesor, la indemnul tatalui agricultor pentru care nu exista meserie mai frumoasa pe lume decat sa-i inveti pe oameni, si cum a supravietuit cu greu schimbarilor sociale care au adus cu ele degradarea conditiei breslei sale, "proful" ne devine apropiat si ne trezeste nu numai rasul uneori, ci si profunda compasiune. Iar dupa ce ni-i descrie pe elevii sai din "clasa terminala", cu detalii despre ignoranta lor crasa, purtata cu aroganta, la vedere, despre lipsa lor funciara de curiozitate si despre cruzimea si agresivitatea lor incredibile, ajungem, spre final, sa intelegem gestul lui extrem: mitralierea clasei terminale.
Intorsatura pe care o ia apoi destinul "profului", care devine instrumentul Ministerului Educatiei, fiind scos din inchisoare pentru a-si povesti viata in cadrul unui program de teatru in scoli, explica prezenta condamnatului pe viata in clubul Green Hours. Iar povestea lui ne convinge ca, de fapt, adevarata condamnare s-a consumat inainte de crima, care a avut pentru acest om valoarea unei eliberari dintr-un alt fel de inchisoare.
"Profu" nu este un spectacol despre un destin singular, ci vocea constienta ce lanseaza un semnal cu privire la degenerarea unei bresle - criticile la adresa indiferentei criminale a unora dintre profesori nu lipsesc nici ele -, la pericolul iminent ca scoala sa se transforme intr-un bordel, in sens simbolic, dar si, in cele din urma, concret.
Dupa ce a jucat spectacolul si in cateva licee si a observat reactiile elevilor, actorul Razvan Vasilescu e de parere ca textul nu exagereaza deloc, fiindca fata scolii de azi, despre care multi dintre noi nu mai stim nimic, e din ce in ce mai schimonosita de salbaticirea societatii, de care copiii sunt primii contaminati.
Cuvinte cheie:
|
EDITORIAL 
"Totul
trebuie regândit în jocul lui Nadal. Loviturile, tactica, strategia
pe termen lung. Atitudinea mentală reclamă schimbări din temelii".
Rafa a murit. Nu pot să exprim altfel sentimentul de după finala
Shanghai Masters. Acel băiat nebun care întindea cu 3-4 metri
suprafaţa activă de joc a unui teren de tenis, care se mişca
stânga-dreapta ca o săgeţică de mouse pe ecranul de computer, care
pleca la stopuri ca un ghepard cu burta la pământ, lovind decisiv
din poziţii imposibile din punct de vedere biomecanic, nu mai
există.. 
