|
O cladire parasita din centrul Bucurestiului - muzeu neconventional de arta contemporana
04 OCTOMBRIE 2006
O cladire parasita din centrul Bucurestiului - muzeu neconventional de arta contemporana
Pentru o parte din utilizatorii site-ului www.fotolog.com din Capitala, plimbarile prin parcuri au fost inlocuite cu cele prin cladiri parasite. In acestea, ei au gasit spatiul perfect pentru explorari, indiferent daca se merge la o sticla de bere, o intalnire a grafferilor (pictorilor urbani) sau la o sesiune foto. Una dintre aceste cladiri parasite se afla undeva in centrul Bucurestiului, mai exact la intersectia strazii G-ral Gheorghe Manu cu Calea Victoriei.
Aici, pe vremea lui Ceausescu, a fost sediul Ministerului Constructiilor. Are opt etaje si, dupa cum afirma Marian, paznicul ei, "sta sa cada". "La primul cutremur va fi toata jos", continua paznicul. Conform spuselor lui, nimeni nu are voie sa intre sau sa stea prin preajma ei. Dar cine respecta regula?
Exteriorul, de la parter pana la ultimul nivel, este decorat cu operele pictorilor urbani.
Geamurile sunt sparte, iar usile-inlocuite cu bucati mari de carton. Are doua intrari, dar numai una este pazita si inchisa cu lacate.
Cum am intrat, am vazut gura liftului si apoi liftul intepenit la etajul patru. Totul e ruinat, pereti sparti si multe cioburi. Arata destul de infricosator holul lung si gol care leaga cele doua intrari. De o parte si de alta a acestuia sunt saloane care au geamurile negre, sparte. Si mai infricosator este sa te duci singur. In camere, pe jos, sunt urme de parchet, iar peretii sunt plini cu graffiti. Unii au desenat si pe marginea terasei, pentru ca desenele sa se vada de jos. Intr-un colt al acesteia, niste oameni strang fier vechi. Se pare ca nu numai tinerilor aventurieri le este de folos cladirea.
Aici se strang echipele de grafferi. E un loc perfect pentru ele, liniste, pereti buni si fara politie. Artistii urbani pot desena linistiti analizand atent lucrarea. Poate, in curand, in incinta vor organiza urmatorul Hall of Fame, alaturi de cei din intreaga tara.
Pe langa asta, fotografii amatori si, bineinteles, cei profesionisti pot poza diverse cadre. Cladirea le ofera un decor foarte bogat.
Langa aceasta locatie se afla un sediu al Uniunii Scriitorilor, de unde tocmai ieseau doi oameni. Unul dintre ei, vazandu-ma ca fac poze si dau tarcoale, mi-a spus: "Daca esti de la vreun ziar, fii atent aici! De aproape doisprezece ani nu mai e nimeni in ea. Iti spun eu! Taranul ar spune ca e blestemata, dar eu spun... nimic nu a rezistat aici, minister, partid, nimic! Si uite, iti vand un pont, ca eu sunt scriitor. Spune-i cladirea care are pleoapele intodeauna deschise. Intelegi, nu??"
Observasem ca se referea la jaluzelele care sunt deschise. Ca tot vorbea scriitorul de pleoape, am vazut la etajul trei, pe geam, un ochi desenat. Fostul minister se afla acum in proprietatea statului. "Trebuie s-o demoleze, dar nu au bani", isi da cu parerea un om care isi plimba cainele prin curtea ei.
Aflata langa Liceul de Arhitectura si Academia Romana, cladirea este un adevarat muzeu al artei contemporane, datorita desenelor pe care le gasesti aproape in fiecare salon. Merita vizitata cat mai exista. (I.C.)
Cuvinte cheie:
|
EDITORIAL 
Nu sunt fan Gică Popescu, dar nici nu-l antipatizez. Îl consider un banal şmecher cu ifose şi scriam asta încă de pe vremea când îşi boteza copilul Nicolas, că Nicolae îi puţea, iar presa îl numea „barometrul” moral al campionatului românesc. După aceea s-a văzut cât de jos putea să meargă „barometrul”... 
