Pegasus mârţoaga împiedicată
Ce nu face omul când trebuie să trimită sau să primească un act sau un pacheţel, de care are nevoie urgent? Se scociorăşte prin buzunare, scoate de acolo 40-50 de euro şi se prezintă la una din firmele de curierat rapid. Se uită omul la bani, se uită la serviciile oferite şi până la urmă, de voie de nevoie, încredinţează scrisorica firmei, care se jură că o va pune în mâna destinatarului în cel mult 24 de ore. Şi ca să-şi poată urmări scrisorica, omul primeşte un fel de cod ‘xzyblablabla’ cu care va putea urmări pe internet cum se mişcă scrisorica lui dintr-un loc în altul al Europei.
Pe urmă se pune pe aşteptat. Scrisoare pleacă joi pe la prânz. În câteva ore (cam la primele ore ale zilei de vineri) scrisoarea a părăsit deja una din capitalele Europei.
De aici încep să curgă belelele. Scrisoarea a plecat în drum spre Bucureşti, dar îşi pierde urma. Parcă ar sta suspendată undeva în aer. Trece şi ziua de vineri, trece sâmbătă, duminică, luni, marţi. Nici urmă de scrisoare.
Destinatarul începe să se agite, vede că a rămas şi fără scrisoare dar şi cu banii luaţi. Îşi ia inima în dinţi şi se pune pe căutat numere de telefoane ale firmei care figurează ultima în traseul buclucaş al scrisorii. DPB Bucureşti. De acolo o persoană arţăgoasă o trimite la un alt număr, apoi o pune să scrie un mail, pe urmă…
Scrisoarea tot nu apare.
Păcat ca firma are un nume aşa de frumos. PEGASUS.
NOI STAM DUPA TEJGHEA, DA NE CAM DERANJATI…SAU NU..
Magazine mici, mari, barbati sau femei, cu totii am intrat prin ele. Nu pot sa afirm ca fiecare dintre noi a iesit din ele injurand vanzatoarea, sau gandindu se ca putea sa amanane cumpararea unui lucru, care oricum era expirat. Uneori, cand pasesc intr o alimentara de cartier am impresia ca deranjez persoana de dupa tejghea, ca o intrerup din cine stie ce activitate, cand ea ar trebui sa fie acolo la dispozitia consumatorilor. Cand intr un final observ ca am captat atentia inaltimii sale, ii spun ce doresc, iar ea (de obicei e o „ea”), cu o plictiseala si dezinteres iesite din comun ma serveste si pe deasupra ma face sa ma simt in plus in acel decor, asa ca ies cat pot de repede. Daca insa sunt obosita, prost dispusa si nu ma pot abtine sa nu comentez ceva, cucoana se umfla tare de tot in pene si mi trage o „mustrulaiala” verbala exagerata si neindreptatita.
Cum stau lucrurile prin Europa?
Am avut oportunitatea sa vad cum se comporta vanzatorii si cumparatorii in Italia. Insa tin sa afirm ca de cele mai multe ori cumparatorul reactioneaza in functie de atitudinea celui ce e menit sa fie la dispozitia sa. Spre exemplu, intrii intr un magazin iar vanzatorul/vanzatoarea te intampina zambind, zicand un mare si plin de bunavointa „Buongiorno”, apoi la fel de binevoitor te intreaba ce doresti. La o astfel de primire oare nu uitam de nervii ce i aveam inainte de a intra in magazin? Nu neg ca la noi in tara nu sunt si astfel de oameni, insa realitatea e ca sunt cam rari. Este prezenta si in acest cerc al comerciantilor , ca si in alte nenumarate cercuri de muncitori incercarea de a imprumuta lucruri bune din Occident, dar nu intotdeauna incercarea are sorti de izbanda. O dovada a acestui fapt este o alta experienta de a mea , si anume : exista un magazin cu tot felul de bijuterii, esarfe, palarii unde obisnuiam sa intru in drum spre scoala, dar unde ezit sa mai pun piciorul deoarece domnisoarele vanzatoare au urmatoarea atitudine : „Buna ziua, bine ati venit la noi! Ce ati dori sa cumparati?” si tot timpul pe care il petreceam in magazin erau tot in spatele meu, gata sa ma ajute, iar eu, fireste ma simteam stingherita, dar parca si obligata sa cumpar, daca domnisoarele stateau asa asupra mea, parca gata sa inhate prada.
Din pacate asa merg lucrurile la noi, mereu suntem nevoiti sa inghitim situatii deranjante si frustrante, fie ca e vorba de servicii publice sau private.
Teapa Citibank (De ce nu va fi Revelionul 2008 - 2009 asa cum mi-am dorit).
Nu am reusit sa pun in practica planul de a-mi petrece Revelionul in Austria.
Neavand monetarul necesar, m-am gandit sa-mi fac un card de credit. E, in general, o forma mai scumpa de creditare, dar, tocmai de aceea, bancile sunt mai flexibile in acordarea ei. Pe de alta parte, dupa cercetarea ofertelor de pe piata, am gasit doua care erau comparabile cu un credit de consum obisnuit din punctul de vedere al dobanzilor. Aceste oferte erau ale Volskbank si CEC Bank.
Am decis sa incerc, in prima instanta, la CEC. Rezultatul a fost negativ - povestesc asta intr-o alta postare.
Logic, m-as fi reorientat catre Volksbank. Numai ca, intamplator, aflandu-ma acum o luna la cumparaturi in Mall Plazza Romania (cel de langa Pasajul Lujerului - Drumul Taberei/Militari), am dat peste reprezentantii Citibank Romania, care tocmai promovau cardul de credit Citi Visa. Ofereau si un catelus simpatic din plus drept cadou doar pentru semnarea unei cereri de acordare a cardului. Asa ca am marsat, spre incantarea Alessiei ( http://www.superfoto.ro/Familia/familia.html). In pliantul cu oferta pentru Citi Visa am vazut ca ofereau dobanzi foarte avantajoase (DAE 10%! - vezi aici: http://www.citibank.com/romania/citicards/rate_egale.htm) pentru sumele cheltuite in intervalul decembrie 2008 - februarie 2009. In plus, reducere de 10% la benzinarii, in aceeasi perioada. Am intrebat in cat timp se emite cardul de la prezentarea documentelor necesare (o adeverinta de salariu completata si parafata de angajator si o factura de utilitati). Raspunsul a fost o saptamana - maxim 10 zile. Credibil, in conditiile in care Citibank si-a propus sa emita 40.000 de carduri de credit pina in mai-iunie 2009 si sa devina lider de piata pe acest segment (al cardurilor de credit), in 2-3 ani (vezi aici: http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/42782/Citibank-Romania-vrea-sa-emita-40-000-de-carduri-de-credit-in-urmatorul-an.html).
Asadar, situatia parea promitatoare.
In Mall am fost sambata (29 noiembrie). Luni, reprezentanta bancii mi-a sunat sa-mi comunice ca ma incadrez pentru un disponibil pe card de 12.500 lei si m-a reasigurat ca voi avea cardul in timp util (util insemna pentru mine pina cel tarziu 20 decembrie), daca voi aduce rapid adeverinta de venit si o factura de utilitati.
Numai ca…
Desi am dus documentele cerute la banca pe data de 4 decembrie, pe 20 decembrie nu aveam nici macar raspunsul ferm daca voi primi cardul sau nu.
Mai intai, dupa circa o saptamana, am fost sunat din nou, sa duc si alte documente: contractul pentru drepturile de autor, fisa fiscala pe 2007, dovada de plata a impozitului pe salariu si dovada de plata a impozitului pe drepturile de autor. Deja ma enervasem si, in conditii normale, as fi spus, scurt: “la revedere!”. Dar mai speram la Viena… Asa ca am dus documentele cerute si chiar si o copie dupa cartea de munca, sa fie.
Dupa vreo doua zile, am fost sunat, din nou - copiile (facute in banca!) dupa documentele solicitate nu erau lizibile si trebuia sa dau originalele. M-am intalnit cu reprezentanta bancii si i-am dat originalele, sub cuvint ca mi le va returna imediat dupa procesarea acestora.
Sambata, 20 decembrie, i-am comunicat reprezentantei Citibank ca renunt la serviciile bancii, solicitandu-i documentele originale. Abia luni, 29 decembrie, am primit o parte din documente. Copia dupa contractul pentru drepturi de autor si dupa cartea de munca urmeaza sa le primesc la o data necunoscuta - “dupa procesarea lor”. Care procesare, am intrebat, daca eu nu voi fi clientul bancii? “Asta e procedura!”.
Iata ca, in Romania, nici macar o banca puternica, cum e Citibank (ignoram faptul ca nu ar fi supravietuit recesiunii fara ajutorul Guvernului SUA), nu poate avea o relatie corecta cu potentialii clienti, o relatie in care interesul acestora sa fie respectat, cultivat.
Aşteptăm poveşti de consumator
Aţi cumpărat vreodată ceva stricat sau defect? Vânzătorul v-a privit chioriş sau v-a servit nepoliticos? Credeţi că serviciile pe care le plătiţi nu se desfăşăară corect? Sunteţi consumator român, consumator european… Dacă aţi întâmpinat probleme în această calitate, aşteptăm să ne împărtăşiţi experienta voastră… Ceilalţi consumatori vor învăţa din ea…vă aşteptăm la poveşti, dezbateri şi discuţii….în calitate de consumatori. Pentru început, puteţi trimite poveştile voastre pe adresa de e-mail consumator@gandul.info. Ulterior ele vor fi postate pe blog….
E-urile, care sunt cu adevărat necesare?
Vorbim despre E-uri, din nou. Acesta este unul dintre puţinele subiecte care probabil ca nu se vor epuiza, care vor naşte mereu controverse si care nu au nici un fel de concluzie precisa. Si ata pentru ca traim intr-o societate de consum, iar hrana este, in primul rand, o necesitate.
Mergem in hipermarket, rafturi doldora de mezeluri, lactate, coşuri pline cu fructe cu coaja lucioasa şi legume parca pictate. Ce mai este natural in zilele noastre? Mai poate fi ceva natural? Se pare ca nu, din moment ce piaţa produselor naturale, sau, mai nou numite biologice, a ajuns sa fie un moft, prea putin accesibil. Balanta inclina acum spre alimentele procesate, prelucrae si “aditivate”, pentru ca asta sunt E-iurile, niste aditivi care ajuta la pastrarea sau imbunatatirea calitatilor unui produs. Asta poate suna bine teoretic, dar practic s-a demonstrat ca de multe ori situatia scapa de sub control.
Industria alimentară nu poate supravieţui fără E-uri, însă studiile din ultimii ani au scos la iveală că unele dintre aceste adaosuri sunt deosebit de periculoase pentru sănătate, altele sunt îngrijorătoare, iar foarte puţine sunt inofensiv. De fapt între noţiunea de E şi cea de “pericol” s-a pus de mult semnul egal. Nerealistic, toti aditivii au intrat în aceeaşi categorie. Din fericire sunt si aditivi naturali, utili si necesari, care insa nu au efecte nocive, asta pentru ca sunt obtinuti din fructe sau legume, insa prescurtarea lor cu litera E pe eticheta îi trece automat în cealalta categorie.
În România, o treime dintre subiecţii supuşi unui sondaj de opinie au spus că toţi aditivii alimentari sunt periculoşi, iar o altă treime nu a prezentat nici o părere pe marginea acestui subiect. La nivel mondial, aditivii alimentari sunt subiect de controversă în ultimii ani. În state din SUA, şi chiar din UE, o parte dintre aditivi au fost interzişi cu desăvârşire, mai ales după ce s-a constatat că ar putea fi a treia cauză a mortalităţii. Alimentele cu cele mai multe şi mai nocive adaosuri de acest gen sunt margarina vegetală, mezelurile şi băuturile răcoritoare. Se spune că un consum îndelungat al acestorproduse pe distruge sistemul imunitar şi favorizează apariţia unor boli grave. Asta tot teoretic, pentru ca practic, nu exista o legatura unica dovedita intre boala si E-uri. Aditivii sunt factori favorizanti, dar nu singular determinanti.
Aditivi buni
Aditivii alimentari au fost clasificaţi în funcţie de efectele pe care le au asupra organismului uman. Cei mai periculoşi sunt aditivii cancerigeni, cu efecte ireparabile asupra sănătăţii, urmaţi de cei toxici, care, ingeraţi pe termen lung, pot avea aceleaşi efecte. Urmează E-urile periculoase, care pot duce la diferite tumori sau alergii, apoi cele suspecte, care încă se testează pe animale pentru a li se vedea efectele. Deşi cei mai mulţi aditivi sunt trecuţi pe „lista neagră”, există unii naturali şi inofensivi pentru organismul uman. În această categorie intră E140- Clorofila, E306- vitamina E , antioxidant, E300- vitamina C, E322- lecitina, E440- pectina şi E407- extract de algă. Făcând raportul cu cei peste o sută de aditivi cu probleme, este de înţeles de ce balanţa înclină în defavoarea E-urilor.
Aditivi interzişi în UE, încă folosiţi în România
E123 azorubina, provoacă
astm şi hiperaciditate
E132 indigotina, provoacă alergii
E210 acid benzoic, duce la cancer
E211 benzoat de natriu, provoacă astm şi cancer
E952 ciclamat, duce la cancer
De ce alegem produsele cu cele mai multe E-uri?
Din raţiuni economice. Piaţa este invadată de produse care abundă în E-uri, doar cele biologice fiind sută la sută sigure. Un studiu recent a arătat că, de cele mai multe ori, consumatorii aleg alimentele în funcţie de aspect, culoare şi miros, fără a citi eticheta, iar rolul aditivilor este tocmai acela de a accentua aceste calităţi. Însă, dincolo de aceste aspecte, preţul produselor scade cu cât acestea conţin mai mulţi aditivi, iar acesta este cu adevărat factorul care influenţează consumul mare de produse cu E-uri. Iar în contextul în care pe piaţa modială se prevede o criză alimentară, nu ne putem aştepta decât să crească numărul aditivilor din farfurie. Asta dacă vom avea ce să mai punem în farfurie.
Etichetarea alimentelor-între durabilitate minimală şi limită de consum
Produsele alimentare se împart în două categorii, în funcţie de termenul până la care sunt bune de consum.
Legea prevede ca să fie etichetate cu “data durabilităţii minimale” acele produse care mai pot fi consumate şi după perioada înscrisă pe ambalaj. Acestea sunt alimentele care nu afectează sănătatea, doar că după data respectivă pot să îşi mai piardă unele calităţi: gust, miros, culoare. Printr-o astfel de etichetare, producătorul garantează siguranţa produsului şi după data respectivă, pe o perioadă nedefinită. Astfel, dacă produsul este păstrat în condiţiile indicate el poate fi consumat mult timp după perioada durabilităţii minimale. În această categorie pot intra biscuiţii sau pesmetul, care nu îşi pied calităţile după depăşirea perioadei respective. Citeste
Practici comerciale agresive şi publicitate înşelătoare- fără false oferte “gratis”
Puţini ştiu că de câte luni, la nivelul UE au intrat în vigoare o serie de norme care vizează combatrea piublicităţii înşelătoare şi a practicilor comerciale agresive. Normele sunt făcute bine, explicit, astfel încât să nu poate exista interpretări sau ocoliri, tipice pentru unii. Europenii au pus un accent deosebit pe interzicerea falselor oferte “gratuite” dar si a reclamelor care îi hărţuiesc pe copii să le ceară părinţilor achiziţionarea anumitor bunuri.
LISTA NEAGRĂ A CELOR 12
Ca să fie clar pentru totă lumea, Comisia Europeană a făcut o listă negră de restricţii care cuprinde 12 dintre cele mai abuzive practici care îi păcălesc pe consumatori dar şi “denaturează pieţele concurenţiale”, după cum spune Merglena Kuneva, comisarul european pentru protecţia consuamtorilor. Citeste
Garanţia- voluntară, lipsa de conformitate- drept legal
O dată cu aderarea la UE, am fost nevoiţi să preluăm din mers unele legi care au fost implementate în alte ţări de câţiva ani. Aşa e şi cu Directiva care reglementează vânzarea produselor către consumatori, adoptată în 1999, dar care, la noi, are probleme de interpretare şi aplicare.
Sigur este faptul că schimbă ideea românilor despre garanţie, aceasta fiind acum o chestiune voluntară, pe care vânzătorul poate sau nu sa o acorde. Totuşi, garanţia, o dată acordată este un avantaj în plus pentru consumatori, care au la îndemână lipsa de conformitate, dreptul lor legal. Citeste
Protecţia Consumatorilor, materie de studiu?
De câteva luni, oficialii de la ANPC insistă pe tema introducerii Protecţiei Consmatorilior ca materie de studiu în şcoală. Şefii ANPC spun că tinerii consumatori de astăzi sunt consumatorii maturi de mâine, care ar trebui să înveţe de pe băncile şcolii cum să fie cumpărători isteţi, să facă alegerile corecte şi sănătoase.
S-a organizat şi un concurs de eseuri pentru elevi, pentru a vedea cât de interesaţi sunt aceştia de domeniu şi, mai ales, ce ştiu ei despre protecţia consumatorilor. Pe adresa instituţiei au sosit zeci de lucrări pe temele propuse lunar, dovadă că tinerii au habar despre ce înseamnă să trăieşti într-o societate de consum. Concursul de eseuri se desfăşoară lunar, tinerii fiind încântaţi de ideea că lucrările lor sunt premiate şi postate pe pagina oficilă a ANPC. Până acum, ei au scris despre spaimele consumatorului român, mâncarea tradiţională vs fast-food, eticheta şi importanţa citirii acesteia. Citeste
Vrei să cumperi de la mine? Boule!
Mi-am dat seama cum sunt priviţi consumatorii români uitându-mă la două reclame care rulează de ceva vreme la televizor. Prima este la “Matache Măcelaru” şi ne înfăţişează un vânzător de mezeluri, dom’ Matache, care pare de-a dreptul exasperat de prostia clienţilor care îi trec pragul.
Clientul, un individ umil, îi întră în magazin şi îl abordează cu maximă consideraţie: “Să trăiţi, dom’ Matache”. “Hai noroc!”, îl primeşte Matache în sictir. “Ce, iar vrei muşchi ţigănesc?!” Îi smulge muşteriului punga de cumpărături şi pufneşte indignat. “Păi vezi că nu se potriveşte!” Cum să vrei sa mananci muşchi ţigănesc cu ridichi şi telemea?!! Mai are puţin şi-i spune că e un bou. Că îi jigneşte inteligenţa de măcelar… Trânteşte punga omului de tejghea şi taie o felie de se salam ţărănesc pe care o aruncă în gura clientului de parcă i-ar trage o palmă. Aia se potriveşte, cu telemeaua nu ce vrea el, clientul, care doar că nu-şi cere scuze că vrea să-i dea nişte bani pe produs. Apoi Matache ia un cârnat şi i-l vâră clientului în nas, oftând sictirit şi filosofic: “Ehei, mâncatul ăsta nu e aşa de simplu pe cât crede lumea…” Reclama se termină aici, dar dacă ar continua nu mi s-ar părea cidat să-l văd pe Matache dându-şi clientul afară în şuturi. Citeste