Rectorul e tata, decan îmi este mama, m-aşteaptă-un post de conf

Profu tău e şef de catedră, soţia sa îţi predă două cursuri iar fiul lor îţi ţine seminarul? Decanul şi-a promovat rudele în facultate iar rectorul şi-a trecut jumătate din familie pe statul de plată al universităţii? Crezi că nu ai avea aceleaşi şanse de promovare în cariera universitară cu cele ale finilor, cumnaţilor sau ginerilor băgaţi în faţă de profesorii cu influenţă?

Clanurile care au împânzit învăţământul superior din România sunt deja un lucru ştiu şi tolerat de mulţi ani. Zecile de studii, rapoarte şi controale au rămas de fiecare dată fără nici un efect. Ani de-a rândul, cei care au avut cârma Educaţiei au închis ochii în faţa fenomenului ce a aruncat în derizoriu şi aşa mult contestata grilă prin care se fac promovările îndomeniul universitar. Read more

Da, mai ştiu să vorbească!

        Nu sunt nici uimit, nici îngrozit,  atunci când intru într-o şcoală din România. Cu atât mai puţin să-mi fie scârbă atunci când ies din casă, chipurile pe motiv că urechile mele delicate ar fi asaltate de cuvinte menite să-i umple de stupefacţie pe intelectualii fini. Nu mi s-a întâmplat, până acum, nici să fiu înjurat, nici scuipat, sau ameninţat de vreuna din micile creaturi cu metale înfipte în diverse părţi ale corpului, ce populează habitatul educaţional.          

       De ce ar fi oare elevii de azi ESENŢIAL diferiţi faţă de cei din generaţia celor care au, de pildă, vreo douăzeci şi ceva de ani? Sigur, presa abundă, în ultima vreme, de materiale filmate în care şcolarii sunt protagoniştii unor scandaluri, ce nu au cum să nu te pună pe gânduri. De aici, până la blamarea unei întregi generaţii, este însă cale lungă.     

    Că există o fragmentare din ce în ce mai accelerată între fiecare promoţie care părăseşte băncile şcolilor, este un fapt evident. Îmi este destul de greu să înţeleg de ce puştanii, cu cureaua de la blugii lălâi în vine, mâzgălesc de zor pereţii clădirilor din centru sau trimit, pe cale orală, mesaje de bine „cetăţenilor seniori”. Şi cu siguranţă, cei care au acum 16 ani, se vor uita câş, peste câţiva ani, la colegii lor mai mici. Cu toate aceste, nu cred că există pericolul ca sistemul social să se prăbuşească, din cauza celor care acum învaţă care e treaba cu Numărul lui Avogadro, astfel încât, părinţii mei să rămână fără pensie. Cred, în schimb, că şcolarii de azi sunt la fel de proşti, la fel de deştepţi, la fel de leneşi şi harnici, au aceleaşi trăiri şi aceleaşi reflexe, pe care le avea şi generaţia din care fac parte.    

Voi mai ştiţi să vorbiţi?

Mă uimiţi! Nu e zi de la Dumnezeu în care să nu întâlnesc elevi care nu mai ştiu să vorbească şi să se comporte civilizat! Cuvintele cu beep, beep, beep sunt vocabular de bază! Nu zic că pe vremea mea nu vorbeam urât, dar măcar nu oriunde, nu cu oricine! După ce întâlnesc elevi care vorbesc ca la uşa cortului, la tot pasul, mai văd şi fete foarte frumoase şi cochete care îţi trântesc un vocabular de te fac să-ţi fie ruşine de ruşinea lor. Groaznic! Fără nici o jenă îşi bag şi îşi scot totul din toţi şi din toate!

Unde învăţaţi voi să vă bălăcăriţi în asemenea hal? De ce o faceţi? Oameni buni, mi-e scârbă să ies din casă şi mi-e milă de copiii ăştia. Asta vă învaţă părinţii voştri? Asta învăţaţi la şcoală? Asta vreţi să fiţi? Nu vă înţeleg deloc! Nu am fost tocilară, dar când eram elevă, ştiţi prin ce îmi plăcea să atrag atenţia? Prin ceea ce ştiam! Read more

Profesor Doctor Impostor. Mai ţine cineva cont de modul în care promovezi în facultate?

Universităţile româneşti scot, an de an, pe bandă rulantă, mii de profesori şi doctori. Deşi o parte dintre aceştia sunt oameni de valoare, nu de puţine ori, dosare care nu au cum să ateste o activitate consistentă a candidaţilor la înaintarea în grad, trec fără nici o problemă atât de consiliile facultăţilor, cât şi de Ministerul Educaţiei. Aceasta, deoarece impostura şi falsul în declaraţii a devenit o cutumă acolo unde profesorii sunt promovaţi pe creiterii de pile şi prietenii, mai degrabă decât în urma dovezii că au depus o consistentă activitate ştiinţifică.

Pe lângă complicitatea colegilor de facultate care dau verde fişelor de concurs, o problemă o constituie şi evaluarea făcută de Consiliul Titlurilor Academice, organism ce ar trebui să fie un filtru în calea ungerii într-un titlu academic. În fapt, marea majoritate a propunerilor venite din partea universităţilor trec fără probleme de membrii respectivei instituţii care se întâlnesc de câteva ori pe ani. Read more

Deschideţi calculatoarele! Azi vorbim despre sex!

La şcoală nu se mai face carte! Se face sex! Nu o spunem noi! Ne-o spuneţi voi, elevii, în fiecare zi! Lecţia de sexologie e predată, după caz, de colegii voştri, dar şi de profesorii voştri. Mai abitir însă vă pricepeţi voi să vă iniţiaţi, unii pe alţii, în “tainele” iubirii trupeşti. Un exemplu recent este colega voastră, elevă în clasa a VII-a, la Liceul cu Program Sportiv, din Buzău. În pauza mare (ca să aibă timp, că, de, ce poţi face în cinci minute de pauză?) a încins o partidă de sex oral cu doi colegi de clasă. După o săptămână, a dat 10 lei unui coleg ca să o filmeze în timp ce îi oferea o partidă de sex oral. Minora nu vroia decât să-şi facă gelos prietenul de 28 de ani.

Veştile circulă repede, aşa că gura lumii a început să vorbească: ba că eleva ar fi întreţinut relaţii sexuale cu un muncitor din şcoală, ba că sexul ar fi ceva normal între elevă şi unii dintre colegii ei, băieţaşi de cartier. Un studiu recent, de această dată din judeţul Vrancea, arată că 46% dintre elevii de liceu au făcut sex, iar 9% au avut 6 sau mai mulţi parteneri. Read more