Mi-e dor să fiu iar jurnalist
Mi-e dor sa fiu iar jurnalist
Mi-e dor sa spun ce se intimpla. Nu ce cred eu ca se se intimpla. Nu ce cred eu ca ar fi bine sa stiti despre ce se intimpla. Nu ce cred unii si eu am senzatia ca e bine sa va spun. Nu ce cred altii si eu zic ca e mai bine sa nu aduc vorba.
Mi-e dor sa fiu iar jurnalist. Sa ies din redactie, sa iau
autobuzul, sa caut faptele si sa ma intorc cu ele in carca, murdar
de sensul lor si convins ca aveti nevoie de ele.
Sa nu-mi mai pese
de intrebarea chelnerului de presa, a zilierului cu mintea: ce
prostie v-ar placea sa va confirm? Ce adevar stramb v-ati bucura sa
va aduc din China (le faceam pe vremuri in tara, acum nu mai
renteaza)? Ce abjectie vi se pare potrivit sa cred, sa simt, sa
urlu?
Nu-mi spuneti inca. Sa va mai spun eu.
Mi-e dor de zilele in care adevarul se confunda cu dreptatea si
amandoua puteau sa tina piept, sa zicem, unui scandal de budoar
intre o femeie si fiica ei, jucatoare norocoase la bursa prostului
gust. Mi-e dor de ziua in care moderatorul parea angajat la
pompieri si nu la piromani, de ziua cind analistul aduna faptele si
tragea concluziile si nu invers, de ziua cind stirile le facea
norocul si soarta si nu agenda si lista de preturi.
Mi-e dor cel mai ades sa nu mi se faca scarba. Scarba cind citesc.
Cind aud. Cind vad. Cind mi se spune, cu reprosul surd al unei
generatii care ne-a aruncat deja la gunoiul digital al vremurilor
"voi jurnalistii ati adus lucrurile unde sunt".
Asa e. Noi. Noi am ajuns din stapanii lumii titlurilor si
pixelilor, micii ei satrapi inchipuiti. Noi am ales intr-o buna zi
sa nu ne mai impiedicam de fapte si sa mergem mai departe, unde
aveam bilet. Noi l-am ascultat cu prea mare atentie pe prietenul
meu Brucan si-am decis ca morala e rau-venita si in jurnalism, nu
doar in politica.
Fireste, noi e un termen generic. Cifrele spun cu mult mai bine
povestea: din 10 ziare, 2 abia sunt asa-zisele quality. Din 10
useri de internet, 3 abia se opresc in locurile despre care cu
totii stim ca se mai practica indoiala si bunul simt. Din 10
romani, toti stiu cine e Irinel si nici unul cine e Lucian Boia
(indiciu: nu boxeaza!). Din 20 de milioane de barbati cu slujbe si
griji, de femei cu oftaturi si ingrijorari, 19.999.999 vor cauta
maine sa afle daca siliconul s-a integrat bine in corpul vedetei
operata ieri. Asta e singura reforma pe care o urmarim cu mana la
gura si si emotia in gat.
Bine, nu e vina oamenilor ca singurul jurnalist de investigatie
care-a mai ramas e Ioana Popescu, fata care poate sa spuna in urma
unor investigatii corecte ce dimensiune au organele sexuale al
fotbalistilor. Nu e vina oamenilor ca jurnalismul p...i a ramas
singurul facut cu decenta. E doar ironia intregului sistem, la care
am pus si noi umarul si cartea de credit, la umplut.
E vina noastra insa daca vom lasa meseria asta sa se transforme
intr-o autoservire de pareri. E vina noastra daca maine, doar
tabloidul va mai livra adevarul, pentru ca doar el mai e ferit de
campanii si parghii si parame. E vina noastra daca Pagina 5 va fi
ramane singurul loc in care cineva cineva sa mai poata spune macar
o parte din formula aia pentru care cu totii ne-am apucat de
meseria asta:
"Imparatul e gol!".
Si parca nici noi nu suntem asa de bine imbracati.
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine













32 Comentarii [+] Adauga un comentariu
Domnule Mandruta, aveti dreptate in tot ceea ce scrieti acolo.
Se intampla, totusi, un lucru curios: cele mai apasate dojeni, cei mai inversunati moralisti, sfintii aparatori ai principiilor jurnalismului de calitate sunt exact cei ce propavaduiesc senzationalul pe toate posturile de televiziune si in toate ziarele.
Daca veti intreba pe Andreea Esca, Cristian Sabagh, tot colectivul trustului la care lucrati ( aici nu fac nominalizari pentru ca lista ar fi prea lunga), si multi alti "jurnalisti" romani, toti vor identifica aceleasi probleme expuse de dumneavoastra. Dar dupa ce vor face asta, se vor intoarce la pupitrul stirilor, si la tastatura calculatorului si ne vor inunda iar cu stiri despre chilotii vreunei prapadite si vreo poveste de amor de interes national.
Nu va mai vaitati de starea jurnalismului romanesc! Breasla dumneavoastra l-a adus in starea in care este. Aveati dreptate in finalul articlolui cand spuneati ca jurnalistii sunt de vina. Nu am vazut mari demonstratii in fata palatului Victoria in care mii de oameni cer stiri de hazna. Jurnalistii sunt cei care le baga pe gat oamenilor toate pipitele si cretinii ce apar la tv.
Daca vreti o schimbare, dumneavostra cei din interior trebuie sa o faceti. Noua ni s-a dacut sila de tot ce inseamna jurnalismul si divertismentul tv.
Tabloid: Schimbarea noastra nu se poate fara a publicului. El, prin ceea ce consuma, decide ce anume va supravietui!
@Lucian Mindruta
am avut radare sa va citesc articolul pana la capat. ba chiar si comentariul. nu pot sa simt decat dezgust. ce anume va indreptateste tocmai pe dumneavoastra sa scrieti asa ceva? sunt ziaristi adevarati in tara asta care nu se ascund dupa pretextul ratingului si nu aleg sa publice subiecte mizerabile. si cu cine sunteti coleg de trust dumneavoastra? cu Mihai Gadea, recent premiat de APTR, si cu domnul Mircea Badea? la fel de merituos si domnia sa.
e vorba de alegeri domnule Mindruta. nu va cere nimeni sa schimbati Libertatea, Can Can, Antena 3, Realitatea TV si alte grozavii mediatice. dar daca va e dor de jurnalism uitati-va in oglinda si incepeti schimbarile de acolo. va recomand un articol, ca sa vedeti ca jurnalistii adevarati nu au disparut. nu-i mentioneaza pe toti, dar tot e ceva.
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/mass-comedia/articol/ziaristi-bune
Eliza: ai dreptate. Am scris articolul asta pentru ca statea de mult in mine si pentru ca il cerea si acest gen de reactie a ta. E de fapt un fel de privire in oglinda, un fel de autocritica, daca vrei. Nu cer iertare, ca nu e nimic de iertat...
:))) incepe sa ma distreze cenzura. Chiar nu aveti rusine.
bag ceva in ziarele voastre. De astazi inainte am sa ma informez de la tv.
Domnule Mandruta, publicul a facut deja schimbarea: a scos televizorul din priza. Oamenii cu ceva creier in cap au facut tot ceea ce tine de ei: nu se mai uita la tv. Cei ce reprezinta publicul in baza caruia va motivati tabloidizarea presei este format din gospodine soioase si analfabeti.
Revolta dumneavostra ar fi indreptatita daca nu am mai vedea fosti mari jurnalisti prezentand stiri de bodega. Omul simplu e usor de influentat. Daca vede jurnalisti buni legitimizand cancanul, va crede ca asa e normal, ca asta e adevaratul jurnalism.
Decaderea jurnalistilor din ziua de azi este doar rezultatul compromisurilor financiare. Asta reprezinta cel mai grav lucru!
Sub articolul dumneavoastra zace un banner publicitar pe care citim: daniela crudu"Pana la 22 de ani am avut 44 de barbati" - penibil e putin spus. Cred ca un argument mai puternic nici sa vreti nu reuseati sa obtineti, si cu asemenea efect dramatic. Dar stimate domn, discernamantul si valoarea in meseria dumneavoastra a inceput sa se degradeze de sus. De la cei care s-au jucat cu ea. Nu invers. Raportul de forte este acelasi si online- cel care genereaza continutul este si cel care educa publicul si cel care induce nevoile receptorului. Nu invers. Scriitorii de geniu, jurnalistii care au facut istorie, nu au creat sau scris pentru ca aveau o cerere din partea a mii de oameni cu un mare potential financiar. Au creat cand nu exista nimic, cu putin curaj si multa pasiune. Cine va opreste sa faceti asta? Sa reinventati, sa refaceti, sa reincercati? Nimeni si nimic decat dumneavoastra. Pana la urma e simplu - Cei care au mers cu valul au ajuns in larg si s-au incecat - in reclame, in bani, in promiscuitate si silicoane. Altii au fost simpli si puternici impotriva curentului si au castigat tot ce se putea castiga - satisfactia unei munci bine facute -exemple exista sunt convins ca stiti. Din perspectiva unui om care a ales teatrul ca pasiune si profesiune de credinta, imi doresc sa va insuflu putin entuziasm si putin curaj. In vremuri grele se sa masura valorii. Iar ce aveti dumneavoastra pentru ca ati reusit sa obtineti cu munca multa nu e putin lucru. Eu am esuat un proiect de site de critica de teatru, pentru ca nu se citea. Dar acei 1000 de oameni pe care i-am adus acolo au fost si vor fi pentru mine adevarati. Pentru ei merita sa mai incerc si sa tot incerc, cand voi fi mai capabil, mai plin de resurse. Nu vad niciun motiv bun pentru care sa renunt. Iar eu nu sunt un jurnalist cunoscut, cu experienta, inconjurat de oameni la fel de valorosi sau si mai si. Drept urmare, la arme. Sa cucerim internetul si sa il facem sa provoace oameni mari, ca Lucian Boia, sau…
Domnule Mândruţă, ceea ce aţi scris în articol reprezintă un tragicomic adevăr. Presa din zilele noastre se "mulează" după public, nu invers. (Oare cum ar fi normal?) Poate fi una din consecinţe faptul că jurnaliştilor contemporani le lipsesc valorile personale?
Într-un comentariu anterior aţi spus: "Schimbarea noastră nu se poate fără a publicului." Cine dictează schimbarea - publicul sau jurnaliştii? Cine face demarcările? Cum poate un public ignorant să fie "trezit"?
mi-a spus cineva ca aveti o emisiune.... undeva, candva. n-o stiu, nici macar postul nu l-am retinut... nu ma intereseaza, n-am avut curiozitatea. cum s-a mai spus pe aici, am renuntat la televizor. n-are importanta ca a costat, la momentul achizitiei, mai mult decat imi puteam permite. ecranul gigant e acum mort. il mai pornesc, ca fond sonor, cateodata, seara, setandu-l pe muz ica. sau pe filme vechi de pe mgm. dvs si alti "jurnalisti" ca dvs m-ati alungat din fata lui...( nu ca nu mi-ati fi facut un bine ), daca vreau informatie, caut pe net. acolo sunt si ziare si site-uri care mi se potrivesc. din punctul meu de vedere, televiziunea e o tehnologie depasita, manip ul atoare, tarand dupa ea, gretoase, sinistre, mesaje subliminale deviante, virusuri sociale dem ente, incepand cu publ icit atatea si terminand cu senzationalul stupid din orice. si tot din punctul meu de vedere, "jurnalistii" de alcov sau "deontologii" de hazna sunt doar oportunistii acestei ere , centuristii ( nu centurionii, atentie! ) din pros tit utia presei romanesti care e si ea pe categorii ... va numiti Stanica Ratiu, Dinu Paturica , Ghita Pristanda.... sunteti peste tot, colcaiti, murdariti, scotociti.... multora, daca va este pusa o oglinda in fata, recunoasterea va e imposibila, poate de la portiile duble de shaorma si pizza cu care va imbuiba zilnic patronul. un jurnalist, un scriitor... bine hranit, multumit, devine o marioneta de curte... ceea ce sunteti toti de pe la tv. iar vaicareala e inutila si penibila, daca ati avea vreo urma de nostalgie si revenire la normal.... totul ar fi simplu. ati zice si ati face: "de maine, eu , Lucian Mandruta, ies in strada , pe jos, imbracat lejer, intru in piata forfotind de lume, privesc oamenii, incerc sa-i cunosc, sa-i inteleg.... si sa trec de partea lor". ( dar gratiile coliviilor sunt grele, iar shaorma impiedica miscarea spre libertate..... deci n-o veti face, ramanand doar cu ipocrizia vaicarelii de parvenit…