OPŢIUNE Aşa casă, aşa privelişte!

Ce stil de grădină ţi se potriveşte

În funcţie de arhitecura casei, îţi poţi alege stilul grădinii

Opţiuni - de la cea englezească, barocă, asiatică şi până la grădina rustică, acvatică şi chiar suspendată

3 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

Japoneză

Aşa cum casele au diferite stiluri arhitecturale, şi grădinile pot fi de mai multe feluri. „Ideal ar fi ca gradina să fie o prelungire naturală a casei”, este de părere Cristina Filipovici, specialist amenajări peisajere. Atunci când temperaturile o permit, grădina poate deveni ca o cameră suplimentară de relaxare în aer liber.

Astfel, există grădinile formale, pe care le putem include într-un stil anume: englezesc, japonez, baroc etc. sau cele naturale (sălbatice), care pot fi rustice, acvatice sau suspendate.

„Atunci când alegem stilul pe care-l dorim, trebuie să ţinem cont de mărimea terenului, de vecinăţăţi, de atmosfera pe care o va avea viitoarea amenajare şi, desigur, de buget. Unde spaţiul nu ne permite o unitate totală, putem crea colţuri speciale de interes în care să se regăsească un stil sau o temă aparte”, spune Filipovici, care ne recomandă, în funcţie de stilul arhitectural al casei, următoarele tipuri de grădini:

Grădinile englezeşti, poate cel mai adesea pomenite în articolele despre amenajări peisajere, sunt caracterizate de existenţa obligatorie a gazonului perfect întreţinut, de straturile luxuriante de flori de vară, anuale, de tufe multicolore perene (de exemplu, trandafirii), de prezenţa legumelor aranjate cu stil şi, nu în ultimul rând, de obiectele decorative (clopote de grădină, vase de piatră, căsuţe pentru păsări), care trebuie să încline ca aspect spre farmecul timpurilor trecute. Când spaţiul nu ne permite o desfăşurare coerentă a acestor elemente caracteristice, putem imita un fragment de grădină englezească chiar şi într-o curte mică sau pe o terasă. Importante în ceea ce se doreşte a fi o grădină englezească sunt elementele care mobilează locul de relaxare, şi anume masa, scaunele comode din materiale naturale (răchită, lemn).

Grădinile baroce sunt de obicei mai sofisticate, încărcate cu multe tipuri de plante cu flori sau frunze decorative. Sunt caracterizate de rigoarea oferită de gardurile vii din buxus, care formează desene labirintice în interiorul cărora sunt elaborate adevărate opere de artă, în aşa fel încât tabloul floral să fie cât mai variat şi îndelungat, în funcţie de succesiunea anotimpurilor.

Grădina asiatică, mai riguroasă, mai pretenţioasă, dar nu foarte greu de realizat, trebuie să se integreze foarte bine spaţiului dintre casă şi împrejurimi. Elementele specifice sunt aleile din pietriş, curgerile de apă şi o serie de plante caracteristice.

Cele cu flori, care, în filozofia asiatică, simbolizează forţa vitală pură, plantele cu frunze decorative (bambus, arţar) sau bonsaii de exterior, atât de preţioşi. Această grădină trebuie să fie decorată cu obiecte de ceramică (vase, statuete Buddha). Pentru a obţine atmosfera intimă a unei grădini asiatice veritabile, împrejmuim limitele cu gard viu, liane, arbori. O altă caracteristică a acestor spaţii este ordinea care domină şi care oferă atmosfera necesară meditaţiei.

Grădinile naturale sunt mai simplu de realizat. Despre cele rustice am comentat într-un articol precedent, dar de reţinut ar fi că aceste spaţii trebuie gândite unitar (grădinile rustice se întind pe spaţii generoase), deci trebuie să avem în vedere faptul că arborii şi arbuştii pe care îi plantăm ca puieţi îşi modifică mult forma şi dimensiunile în timp. Profesioniştii sau grădinarii amatori e bine să folosească plante care să decoreze pe tot parcursul anului.

Grădinile acvatice vor conţine un lac, un iaz sau un bazin îngropat (atunci când spaţiul este mic). Aranjamentele care se fac în interiorul sau în jurul acestor locuri cu apă trebuie să conţină plante specifice (de apă sau mlaştină), pietre, chiar şi fauna caracteristică apei şi pot deveni locuri încântătoare pentru cei care le privesc. O grădină acvatică se poate realiza cu multă fantezie şi pe un teren mic, imitând perfect un colţ de natură.

Grădinile suspendate

Chiar şi casele fără curte pot avea o grădină. Mai ales la noi, unde construcţiile uriaşe nu mai lasă loc şi de o grădină, oricât de minusculă. Condiţia primordială este ca aceasta să fie proiectată în acelaşi timp cu casa, fiindcă trebuie respectate anumite reguli. Casa va suporta o greutate suplimentară importantă (stratul de drenaj şi pământul), acoperişul, de asemenea, trebuie să aibă o izolaţie specială, precum şi scurgeri pentru micuţa noastră grădină. Astfel de spaţii pot fi decorate cu plante cu port pitic sau chiar târâtor, care pot forma covoare superb colorate pe tot parcursul sezonului cald.

Nu trebuie să uitam grădinile interioare (patio), care pot deveni adevărate oaze de verdeaţă ascunse între ziduri. Aici, plantele vor fi aşezate în jardiniere, ghivece sau coşuri suspendate. Avantajul grădinilor mici, cu plante crescute în vase este că îşi pot modifica aspectul oricând doreşte proprietarul, prin simpla mutare, de exemplu, a locului vaselor.