|
Dependenta de bloguri, o boala in toata regula
de Bogdan MUNTEANU | 23 FEBRUARIE 2007
Dependenta de bloguri, o boala in toata regula
Recunoasterea, de catre Universitatea din Londra, a statutului de boala in toata regula a dependentei de e-mailuri nu a adus altceva decat un oftat de usurare in blogosfera, unde multi oameni se cer de mai multa vreme vindecati de "patima" bloggingului. Multi se simteau deja bolnavi ori cunosc pe cineva pe care l-ar califica drept bolnav, fara ca vreo autoritate sa fi definit "afectiunea".
Acum, bloggerii ar putea invoca si argumente stiintifice pentru suferinta lor, adesea neinteleasa de cei din jur. Practic, tot ceea ce au descoperit cercetatorii despre cei obsedati de a-si deschide casuta de e-mail s-ar potrivi de minune si celor care isi actualizeaza blogul de cate 20-30 de ori pe zi ori numai il consulta de atatea ori sa vada daca cineva a postat vreun comentariu.
Profesorii londonezi au constatat ca obsedatii de e-mail sufera o diminuare cu 10 la suta a scorurilor la testele de inteligenta si o degradare a functiilor cognitive mai rapida decat in cazul fumatorilor de marijuana. Acestea sunt doar rezultatele cuantificabile medical ale obsesiei, pe cand efectele sociale sunt mult mai grave si mai usor observabile de anturaj. Un blogger (http://www.bloggersblog.com/blogaddiction/) descrie felul in care patima sa i-a schimbat viata, de parca spovedania sa ar apartine unui betiv sau drogat.
Omul recunoaste ca, initial, obsesia sa avea la origine placerea de a constata si a exclama catre sine "Am cititori!". Cine n-a simtit ceva similar constatand ca e luat in seama pe net? Probabil ca milioane de oameni intra in blogosfera fara sa stie ce cauta, dar nu toti ar putea fi diagnosticati ca "disperati dupa atentie". Pana la un punct, nevoia de atentie e ceva obisnuit, mai ales la adolescenti, si nu duce la manifestari patologice. Dar in cazul blogerului amintit, nevoia initiala avea sa se amplifice la nesfarsit, pentru ca toate postarile cereau mereu timp de lectura, raspunsuri, moderarea discutiilor online, postarea de linkuri etc. Cand termina cu toate acestea, omul constata ca ziua s-a terminat si ca isi neglijase si slujba, si prietenii, ba poate uitase si de nevoi fiziologice.
Alt blogger (http://middlewesterner.typepad.com/) nu se considera el insusi bolnav, dar ofera indicii cum ar putea fi ghicit un asemenea suferind. Un asemenea dependent poate fi cel care prefera sa stea la PC vineri seara, in loc sa iasa cu prietenii in oras ori sa urmareasca un film sau cel sau cea care se strecoara sa deschida computerul dupa ce isi inchipuie ca partenerul a adormit. Bolnavul "poate fi un om care prin natura profesiei petrece mult timp in fata unui calculator, care e absent in conversatiile fata in fata, care nu are niciodata un plan de weekend cert, cand il intrebi, sau care considera ca oamenii intalniti pe Web il inteleg mai bine decat cei in carne si oase
"Stau pe blog, deci exist" - aceasta ajunge sa fie autodefinitia unui atare personaj, care nu isi poate trata dependenta (sau in nici un caz singur), insa blogosfera nu e saraca in retete de vindecare. Ele sunt prescrise atat "pacientului", cat si celor care il asista si fara de care primul nu va reusi niciodata sa scape de obsesia bloggingului. O astfel de "schema de tratament" e prezentata pe blogul (http://www.theblogcolumnist.com/).
Un prim pas ar fi ca bloggerul sa respecte cu strictete orele pe care si le-a alocat sa stea online, iar cei din jur sa aiba grija ca ora 23.00 sa nu devina 2.00 dimineata. Cat despre asezarea la computer imediat dupa trezire, acest lucru e contraindicat. Obiceiul e la fel de nociv precum "paharelul de dimineata" al unui betiv.
De asemenea, ar trebui ca "pacientul" sa renunte la monitorizarea statistica a pasiunii sale, adica sa nu mai apeleze la programe si siteuri care iti pun la dispozitie date despre cati cititori ai avut, la ce ore si din ce colt al lumii au intrat pe blogul tau. Alt tratament eficace e renuntarea la conexiunile de mare viteza (broadband), ceea ce sigur va face bloggingul mult mai plictisitor si ii va determina pe patimasi sa selecteze numai cateva opinii carora vor sa le dea replica.
Cuvinte cheie:
|
EDITORIAL 
Nu sunt fan Gică Popescu, dar nici nu-l antipatizez. Îl consider un banal şmecher cu ifose şi scriam asta încă de pe vremea când îşi boteza copilul Nicolas, că Nicolae îi puţea, iar presa îl numea „barometrul” moral al campionatului românesc. După aceea s-a văzut cât de jos putea să meargă „barometrul”... 
