Publicat

8

august

2014

12:11

1916

vizualizări

Casa Coandă, împărţită între Ministerul Culturii şi Academia Română. "Mă întreb cum priveşte Coandă toată gâlceava aceasta"

Clădită în urmă cu peste 100 de ani, moştenită, rechiziţionată, donată, trecută când în proprietatea privată a statului, când în cea publică, vândută ilegal de Academia Română, recuperată pe jumătate de Ministerul Culturii. Acesta este, pe scurt, „traseul” casei construite de generalul Coandă, tatăl savantului român Henri Coandă. Imobilul de pe actualul bulevard Lascăr Catagiu din Capitală, în care inventatorul şi-a petrecut ultimii ani din viaţă şi în care visa să înfiinţeze un „centru al gândirii româneşti”, are azi obloanele trase. Înfiinţarea unei case memoriale dedicate lui Henri Coandă, după cum familia acestuia şi-a dorit, este tergiversată de ani întregi, sub diferite pretexte. Aşa „onorează” statul român memoria celui care în 1910 prezenta la Salonul Internaţional Aeronautic de la Paris primul avion cu reacţie din lume.

Casa Coandă, împărţită între Ministerul Culturii şi Academia Română. "Mă întreb cum priveşte Coandă toată gâlceava aceasta"

Clădită în urmă cu peste 100 de ani, moştenită, rechiziţionată, donată, trecută când în proprietatea privată a statului, când în cea publică, vândută ilegal de Academia Română, recuperată pe jumătate de Ministerul Culturii. Acesta este, pe scurt, „traseul” casei construite de generalul Coandă, tatăl savantului român Henri Coandă. Imobilul de pe actualul bulevard Lascăr Catagiu din Capitală, în care inventatorul şi-a petrecut ultimii ani din viaţă şi în care visa să înfiinţeze un „centru al gândirii româneşti”, are azi obloanele trase. Înfiinţarea unei case memoriale dedicate lui Henri Coandă, după cum familia acestuia şi-a dorit, este tergiversată de ani întregi, sub diferite pretexte. Aşa „onorează” statul român memoria celui care în 1910 prezenta la Salonul Internaţional Aeronautic de la Paris primul avion cu reacţie din lume.

Casa Coandă a fost clădită în anul 1910 de tatăl lui Henri Coandă, generalul Constantin Coandă, profesor de matematică la „Şcoala naţională de poduri şi şosele din Capitală” şi fost premier al României în 1918. Secretar general al Ministerului de Război, gen. Coandă a deţinut de-a lungul timpului funcţii şi în învăţământul militar la „Şcoala de ofiţeri de artilerie, geniu şi marină” Bucureşti şi „Şcoala Superioară de Război”, şi a fost, de asemenea, ministru de Externe.

„Constantin Coandă a fost un om de o verticalitate şi de o fineţe extraordinară, un om căruia nu-i pot găsi termen de comparaţie cu o altă personalitate politică a zilelor noastre”, a povestit pentru gândul Sorin Dinea, preşedintele Asociaţiei Henri Coandă

Imobilul, compus din parter, etaj, mansarda, subsol, având o mică curte interioară, de pe fosta stradă Ana Ipătescu (actualul bulevard Lascăr Catargiu), realizat după planurile arhitectului român de origine franceză Ernest Dondeaud şi de ucenicul său arh.Gregoire Marc, a fost proiectat în două luni şi ridicat în alte trei. La vremea respectivă, totul a costat aproximativ 88.000 de lei, echivalentul a 2 milioane de euro în zilele noastre, potrivit Asociaţiei Henri Coandă din Bucureşti.

FOTO: Asociaţia Henri Coandă

În 1936, după moartea generalului Coandă, casa a fost moştenită de cele două surori ale lui Henri, Aida Maria Elena – etajul - şi Jeanne (Ioana) Serge – parterul. 11 ani mai târziu însă, imobilul a fost rechizitionat şi folosit până în 1967 de Ministerul Afacerilor Interne, găzduind sediul agenţiei eline de presă Ellas Press şi al Asociaţiei Emigranţilor Politici din Grecia în Republica Populară Română (RPR). În perioada 1967-1969, acesta a fost administrat şi restaurat de Gospodăria de Partid.

CEAUŞESCU, ÎN CELULĂ CU „ASASINUL” TATĂLUI LUI HENRI COANDĂ

În iunie 1967, după îndelungi tatonări şi demersuri ale conducerii de partid şi de stat, Henri Coandă acceptă invitaţia de a veni în România pentru a participa la Simpzionul Internaţional Efectul Coandă şi unele aplicaţii speciale ale aerohidrodinamicii, organizat de Academia Republicii Socialiste România, prin eforturile academicianului Elie Carafoli.

„În primul rând, Coandă era reticent în a reveni în ţară din cauza regimului comunist. Ştia că e un regim care şi-a îndepărtat adversarii destul de brutal, iar adversarii regimului erau cei care formau elita ţării”, explică Sorin Dinea. „El a avut totuşi o reticenţă şi faţă de personajul principal - Ceauşescu -  pentru că, aşa cum am înţeles dintr-o discuţie a familiei, Coandă ştia că Nicolae Ceauşescu a stat un timp în închisoare, în aceeaşi celulă cu asasinul tatălui său. Cel care i-ar fi ucis tatăl ar fi fost unul dintre cei care în 1920 a pus o bombă la Senat (la vremea respectivă, Constantin Coandă era preşedintele Senatului, n. red). Tatăl lui Coandă a fost doar rănit în acel incident, dar rănile căpătate i-ar fi accelerat moartea”, mai spune Dinea.

Odată sosit în Capitală însă, Henri Coandă nu a fost găzduit în casa familiei sale, ci este cazat la hotel Athenee Palace.

După încheierea lucrărilor simpozionului, inginerul român primeşte titlul de „Doctor Honoris Causa” din partea Institutului Politehnic din Bucureşti, pentru ca mai târziu să aibă şi o întâlnire cu Nicolae Ceauşescu. Ar fi vorbit despre "directa participare a lui Henri Coandă la dezvoltarea tehnico-ştiinţifică a României", dar şi despre poziţia pe care savantul urma să o aibă odată cu revenirea sa definitivă în România.

FOTO: theeuropeanlibrary.org (Henri Coandă şi soţia lui, alături de Nicolae şi Elena Ceauşescu)

Aşadar, dincolo de funcţia pe care acesta urma să o primească – cea de consilier cu rang de ministru la Consiliul de Stat şi de fondator al unei structuri de creativitate ce s-a numit mai târziu Institutul Naţional de Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică (INCREST) - s-a pus şi problema locuinţei.

CENTRUL GÂNDIRII ROMÂNEŞTI: „A concepe ceva abstract şi a-l face concret pentru alţii”

Coandă a cerut atunci ca locuinţa construită de tatăl său să îi revină - îşi dorea să locuiască acolo şi, mai mult, să înfiinţeze un centru cultural-ştiinţific de creativitate. Întrucât Statul Român nu avea titlu de proprietate asupra casei, singura variantă prin care dorinţa savantului să fie îndeplinită a fost una de compromis - imobilul să rămână la stat, dar destinaţia să fie cea solicitată de savant.

Cel mai probabil, Henri Coandă a condiţionat revenirea efinitivă în ţară de soluţionarea acestei dorinţe: înfiinţarea unui centru cultural şi ştiinţific în casa care a aparţinut familiei sale.

„Acest creier, pe care noi îl numim materie cenuşie, este în mare cantitate în ţara noastră şi lipseşte din ţările celelalte. Şi atunci mă întreb dacă n-am putea să considerăm acestă materie cenuşie, adică gândirea românească, aşa fel încât ceilalţi să vină să ajute în mod financiar cumpărând ideile noastre, dar nu noi să plătim la alţii transformările ideilor româneşti”, spunea Coandă într-un interviu acordat Televiziunii Române la finele anilor ’60.

„Aş vrea să fac un de centru al gândirii româneşti din toate branşele (...), chiar dacă sunt artişti, chiar dacă sunt pictori, sculptori sau muzicanţi sau ingineri…Toţi sunt poeţi. Căci, ce este o poezie? A concepe ceva abstract şi a-l face concret pentru alţii. (...) Lucrarea creierului este pe acelaşi nivel pentru toate artele, fie că este inginerească, fie că este sculptură, muzică, fie cinematografie”, mai spunea savantul la vremea respectivă.

Aşadar, imediat după reîntoarcerea sa la Paris, în iulie 1967 a fost demarată procedura de preluare de către Statul Român în mod oficial a celor două proprietăţi deţinute legal de cele două surori ale lui Henri: Ioana (parterul) şi Aida Maria (etajul).

Documentele analizate de Asociaţia Henri Coandă din Bucureşti consemnează că Asociaţia Emigranţilor politici din Grecia în RSR a evacuat imobilul în luna octombrie 1967, acesta intrând în „reparaţii generale şi modificări”, conduse de Comitetul Central al Partidului Comunist Român (PCR). În acelaşi act se precizează că „din informaţiile culese de la proprietara Popovici Ioana, rezultă că se intenţionează ca în acest imobil să se înfiinţeze „Institutul Henri Coandă”.

CASA COANDĂ, ÎMPĂRŢITĂ ÎNTRE ACADEMIE ŞI STAT

În 1969, parterul imobilului şi jumătate din dependinţe au fost preluate de la Jeanne Serge (Ioana) de către Statul Român, care a despăgubit-o pe aceasta. În acelaşi an, etajul imobilului şi cealaltă jumătate din dependinţe au fost cedate Statului Român de către Aida Maria Elena, prin donaţie către Academia RSR, care avea dreptul la acea dată de a primi donaţii, dar nu şi dreptul de a deţine proprietăţi, potrivit Constituţiei din 1965.

Sora lui Henri Coandă a precizat însă că doreşte ca în imobilul cedat să se organizeze „un muzeu în care să fie ilustrate unele aspecte din viaţa şi activitatea tatălui", Constantin Coandă, precum şi activitatea ştiinţifică a fratelui, Henri. După perfectarea actelor de transfer ale imobilului pentru destinaţia dorită, în octombrie 1969 Henri Coandă se reîntoarce în România împreună cu soţia lui. În aceeaşi lună, prin Hotărârea Ministerului Finanţelor, imobilul proprietate de stat este atribuit în întregime în administrarea Academiei RSR.

În anul 1970, Henri Coandă devine membru al Academiei Române.

FOTO: theeuropeanlibrary.org (Henri Coandă la numirea sa ca membru al Academiei Române)

Tot atunci, prin Hotărârea Consiliului de Ministri, este aprobată înfiinţarea Muzeului Ştiinţific (Henri Coandă) al Academiei RSR: „Era un concept de muzeu static. Te duceai, te plimbai printre exponate şi atât. Numai că atunci mai aveai şi ocazia să-l ai pe Coandă lângă tine, să-ţi explice ceva”, a explicat Sorin Dinea.

Savantul român se stinge din viaţă în noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani.

Cinci ani mai târziu, în 1977, muzeul care funcţiona la etajul clădirii a fost desfiinţat prin dispoziţia conducerii PCR, iar imobilul transferat din administrarea Academiei RSR în administrarea MAE, Oficiul pentru Deservirea Corpului Diplomatic (ODCD).

VÂNZAREA ILEGALĂ A ETAJULUI CASEI: acad. Ioan Păun Otiman, urmărit penal

După Revoluţie, în 1990, Guvernul României hotărăşte ca imobilul să fie trecut în administrarea Primăriei Municipiului Bucureşti la Oficiul de Prestări Servicii pentru Corpul Diplomatic, apoi la RA LOCATO şi RA-APPS.

Până în anul 2011, în casa construită de generalul Coandă a funcţionat Ambasada Republicii Algeriene Democratice şi Populare în România.
Academia Română a solicitat RA LOCATO, iar apoi RA-APPS, în mai multe rânduri ca imobilului să-i fie restituit în baza Legii 10/2001, considerându-se greşit proprietar în baza actului de donaţie din 1969.

După o serie de procese deschise în 2003 de Academia Română contradictoriu cu RAAPPS şi Ministerul Finanţelor Publice, în 2005 a fost decis irevocabil de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) că statul deţine un titlu valabil asupra imobilului, rezultând din aceasta că restituirea imobilului nu poate face obiectul legii 10/2001. Cu toate acestea, în anul 2008, apelând la o manevră juridică de cedare prin cesiune a drepturilor litigioase asupra etajului către o persoană fizică, contra sumei de 350.000 euro, mandatarul Academiei Române, a reuşit să convingă RA-APPS să restituie în natură pe cale administrativă etajul imobilului, în baza legii 10/2001, fără a ţine cont de decizia ÎCCJ din 2005, care recunoştea valabilitatea titlului de proprietate al statului şi neexistând nicio preluare abuzivă din partea statului român.

În 2009, Academia Română vinde prin acelaşi mandatar etajul imobilului către un cesionar persoană fizică, Marina-Vivien Slivinschi, fără exercitarea dreptului de preemţiune a statului (facultate de care se bucură statul român de a fi preferat oricărei alte persoane la cumpărarea unui imobil aparţinând patrimoniului cultural naţional, n. red) şi specificând în mod fals în actul de vânzare că imobilul NU face parte din patrimoniul cultural naţional.

În septembrie 2013, ofiţerii Serviciului de Investigarea Fraudelor (SIF) al Poliţiei Sectorului 1 au început urmărirea penală pe numele secretarului general al Academiei Române, Ioan Păun Otiman, acuzat că ar fi prejudiciat statul cu peste 300.000 de euro, potrivit MEDIAFAX.

FOTO: Mediafax / Răzvan Chiriţă (În imagine, Ioan Păun Otiman)

În octombrie 2013, Academia Română şi Marina-Vivien Slivinschi, ajung la înţelegerea de a desfiinţa contractul de vânzare din 2009 şi actul de cesiune din 2008, etajul imobilului revenind în proprietatea privată a Academiei Române.

SOLUŢIA ÎNFIINŢĂRII CASEI MEMORIALE HENRI COANDĂ: „VIZIUNEA UNITARĂ”

Începând cu anul 2011 Asociaţia Henri Coandă din Bucureşti demarează procedura legală de înfiinţare a Casei Memoriale Coandă prin prezentarea publică în faţa mai multor instituţii ale statului a situaţiei existente asupra imobilului şi întregului patrimoniu cultural mobil Coandă existent în ţară.

 „Patrimoniul conţine obiecte personale, scrisori, reviste, articole despre el, cărţi, rapoarte tehnice, schiţe, desene, brevete, legitimaţii de-ale lui Henri Coandă, machete şi altele”, a explicat preşedintele Asociaţiei Henri Coandă.

FOTO: Asociaţia Henri Coandă (Henri Coandă în vizită la Muzeul Tehnic din Iaşi)

În anul 2012, la in iniţiativa lui Mircea Diaconu, la acea vreme Ministru al Culturii, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional depune Nota de Fundamentare necesară emiterii unei Hotărâri de Guvern prin care parterul imobilului să fie transferat către Ministerul Culturii, în vederea înfiinţării Casei Memoriale Coandă. Tot atunci, Direcţia de Cultură a Municipiului Bucureşti, aflată în subordinea Ministerului Culturii, deschide o acţiune în justiţie împotriva Academiei Române şi a persoanei fizice care deţinea etajul imobilului, pentru constatarea nulităţii absolute a actului de vânzare-cumpărare din 2009. Procesul a fost pe rol la Tribunalul Bucureşti până în octombrie 2013, când din cauza netimbrării dar şi a actului de desfiinţare a contractului de vânzare-cumpărare şi a actului de cesiune, acţiunea a rămas fără obiect.

În urmă cu doi ani, Guvernul României a hotărât prin HG671/2012 ca parterul imobilului să fie trecut din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a statului şi a fost transferat în administrarea Ministerului Culturii "în vederea amenajării Casei Memoriale Coandă".

Anul trecut, Ministerul Culturii a deschis o a doua acţiune în justiţie împotriva RAAPPS, Academia Română şi persoana fizică care a cumpărat etajul în 2009. Această nouă acţiune are ca obiect principal constatarea nulităţii absolute a deciziei de restituire în natură a imobilului de la RA-APPS către Academia Română, din 2008, restituire ce s-a făcut invocând legea 10/2001.

În ianuarie 2014, Ministerul Culturii, prin efoturile lui Radu Boroianu, în calitatea sa de  secretar de stat, găseşte ca cea mai potrivită variantă de înfiinţare a Casei Memoriale Coandă constituirea sa ca secţie fără personalitate juridică a Muzeului Naţional de Istorie a României. În acest sens, la finele lunii ianuarie 2014,  a fost făcută o propunere Academiei Române pentru semnarea unui Acord de Parteneriat ce a vizat transmiterea dreptului de administrare a etajului imobilului şi a colecţiei Coandă - care a aparţinut Muzeului Ştiinţific al Academiei RSR, aflată acum în custodie la Muzeul Naţional Tehnic „Dimitrie Leonida” din Bucureşti - către Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti.

Propunerea a rămas deocamdată fără nici un răspuns din partea Academiei Române.

„Fiecare dintre cele două instituţii care deţin parterul şi etajul imobilului sunt obligate printr-un act – Ministerul Culturii prin HG 671/2012 de a înfiinţa Casa Memorială Henri Coandă şi Academia Română prin actul de donaţie din 1969 – să înfiinţeze Muzeul Coandă . Pentru înfiinţarea Casei Memoriale Coandă este normal să existe o viziune unitară, astfel încât ambele instituţii să acţioneze în sensul de a da curs dorinţelor donatorilor Coandă prin respectarea simultană atât a HG 671/2012, cât şi a actului de donaţie din 1969”, a afirmat Dinea pentru gândul.

„Ideea noastră nu este de trece peste autoritatea acestor instituţii sau a le forţa, dar atitudinea aceasta de a tot amâna, a întârzia şi a găsi soluţii să nu se întâmple lucrul acesta nu aduce cinste nimănui. Considerăm constructiv ca ambele instituţii să se aşeze la masa negocierii în vederea găsirii unor soluţii de încheierea litigiului existent şi de realizare a unui parteneriat pentru înfiinţarea Casei Memoriale Coandă, punând la un loc întreg patrimoniul Coandă existent”, a adăugat el.

AMENAJAREA CASEI MEMORIALE COANDĂ: 1,5 milioane de euro

„Ştiu că nu este o prioritate pentru niciuna dintre aceste instituţii. Probabil au lucruri mai stringente şi mai importante şi mai grave decât înfiinţarea unei case memeoriale, dar aici este o problemă care depăşeşte sfera Ministerul Culturii şi a Academiei Române împreună”, consideră Sorin Dinea.

„E vorba de o problemă naţională, o problemă care nu a fost rezolvată la timp şi care, din cauza neglijenţei în administrarea acestui patrimoniu, a ajuns în situaţia de acum. Patrimoniul – imobil şi mobil - n-a fost donat ca să fie păstrat într-un sertar sau în mijlocul Bucureştiului fără ca omul de rând să ştie ce e acolo. El a fost donat cu scopul de a se face o facilitate culturală nu pentru Coandă, ci pentru ţară. El nu avea ce să înveţe de la înfiinţarea muzeului, ci noi avem ce învăţa de acolo. Nu neapărat din punct de vedere al istoriei activităţii sale ştiinţifice, ci mai degrabă a învăţa cum să aplicăm acele lucruri pe care el le-a descoperit pentru noi şi le-a adus într-un anumit punct pentru noi. Înfiinţarea Casei Memoriale Coandă este o acţiune de demnitate naţională, folositoare dezvoltării României, atât de necesară în contextul schimbărilor mondiale ce au loc”, a adăugat preşedintele asociaţiei.

FOTO: Asociaţia Henri Coandă (Henri Coandă între studenţi ieşeni)

Potrivit acestuia, amenajarea Casei Memoriale Coandă, inclusiv restaurarea imobilului ar costa, în total, aproximativ 1,5 milioane de euro. Deşi multe entităţi s-au arătat interesate să sprijine financiar acest demers, lipsa răspunsurilor Ministerului Culturii şi Academiei Române blochează proiectul.

„Dacă este amenajat la nivelul tehologiei de acum – adică să se folosească touchscreen-uri, sisteme de proiecţie, lasere, holograme pentru anumite exponate sau machete funcţionale – doar costurile amenajării expoziţionale ar putea ajunge la 500.000 de euro. Asta pentru că el a fost gândit ca un muzeu cumva interactiv capabil de autofinanţare. Iar restaurarea imobilului ar putea duce la 1 milion de euro”, a explicat Dinea. „Important este să putem sta la aceeaşi masă, să discutăm... Dacă e nevoie, de dimineaţa până seara, iar când plecăm de acolo să avem o soluţie. Dar trebuie să se vrea asta! Noi am cerut sprijin la Guvern pentru a organiza el o astfel discuţie. Documentul nostru a fost redirecţionat către Ministerul Culturii, dar solicitarea către Guvern aşteaptă încă răspuns”.

Până la momentul difuzării acestui articol, Academia Română şi Ministerul Culturii nu au răspuns solicitării gândul de a-şi exprima poziţiile vizavi de acest subiect.

„Atâta timp cât nu ne respectăm trecutul, să n-avem pretenţia să fim noi înşine respectaţi. Omul acesta a lăsat ceva în urmă, iar noi nu suntem în stare măcar să punem în raft ce a lăsat el. Mă întreb cum priveşte Coandă, de acolo de unde e, toată gâlceava aceasta din jurul patrimoniului lui şi cam cum ar putea să se uite miniştrii Culturii, reprezentanţii Guvernului şi conducerea Academiei Române în ochii lui dacă l-ar întâlni pe stradă. Cum?”.

***Povestea Casei Henri Coandă face parte din proiectul „Poveste Urbană”, lansat de Fundaţia pentru Educaţie şi Dezvoltare MediaPro, cu sprijinul ING Bank, şi care îşi propune să scoată la lumină, cu ajutorul publicului, casele vechi, adevărate monumente istorice, pierdute în zgomotul cotidian.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
Reacţie FĂRĂ PRECEDENT a premierului Slovaciei. Scandalul capătă proporţii neaşteptate iniţial: acuzaţii incredibile la adresa Germaniei şi a Italiei

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info