Mădălina CHIŢU
Mădălina CHIŢU
16682 vizualizări 26 oct 2011

Francezul Bruno Roche spune că a ales să trăiască precum un român. I-au intrat în sânge superstiţiile şi tradiţiile. Bea palincă. Îşi doreşte o casă pescărească la Sfântul Gheorghe. Îi place la nebunie să se plimbe prin Herăstrău şi prin Cişmigiu. Se simte în siguranţă ca pieton pe străzile de aici, dar ca şofer, tremura de spaimă, în primele şase luni de la venirea în România, gândindu-se la cei 60 de kilometri pe care-i avea de făcut între Ploieşti şi Bucureşti. Însă dă vina pentru acest lucru pe faptul că nu a fost învăţat să conducă precum românii. Citiţi în continuare cum a evoluat viaţa lui Bruno Roche de la "Bună seara, Budapesta!" la "Te iubesc, Bucureşti!"

"Cunoscuţii mei credeau că plec într-o ţară îndepărtată şi sălbatică"

Nadia Comăneci, Ion Ţiriac, Ilie Năstase, Nicolae Ceauşescu şi Revoluţia din '89. Acestea erau singurele lucruri pe care le ştia francezul Bruno Roche despre România, în urmă cu opt ani. A ajuns aici în interes de serviciu, în 2003, şi de atunci a ales să trăiască ca un român. "Vă spun, sincer, că, la început, făceam aceaşi confuzie ca mulţi alţi străini între Bucureşti şi Budapesta", a declarat pentru gândul Roche.

Însă nu la Bucureşti a fost el detaşat el la început de la Paris, ci la Ploieşti. Nu ştia nici măcar unde se află România pe hartă, dar schimbarea l-a încântat. A fost mai întâi într-o vizită aici, iar apoi a revenit şi a rămas. "Mie îmi plac experienţele noi. Am acceptat numaidecât. Persoanele din jurul meu au avut diferite reacţii în momentul în care le-am spus că urma să lucrez în România. Toţi spuneau: 'O, Doamne, dar este departe. Eşti sigur că vei putea să comunici cu noi. Or avea telefon? Nu cumva este periculos?", îşi aminteşte Bruno Roche, care azi este director general al Apa Nova.

"Impresia pe care apropiaţii mei o aveau despre România era că aş pleca într-o ţară îndepărtată şi sălbatică. Când am ajuns aici am fost surprins să văd că distanţa dintre Franţa şi România nu este mare, iar oamenii nu erau sălbatici", spune Roche.

Însă nici nu s-a împrietenit din prima cu România. "Prima impresie pe care mi-a făcut-o România a fost una rea. Era cald, foarte cald. Era în plin august, în 2003. Era foarte cald şi în Franţa, dar aerul de aici mi se părea insuportabil", îşi aminteşte francezul.

În timpul primei lui vizite a stat la nişte prieteni din Franţa, care locuiau la Bucureşti, şi s-a dus, împreună cu ei, să viziteze Castelul Peleş. "Îmi amintesc de un ambuteiaj monstruos atunci când m-am întors din Sinaia. Am avut nevoie de şase ore ca să facem traseul Sinaia - Bucureşti. Apoi mi-am spus că această ţară nu era prea diferită de Franţa. Oamenii sunt aceiaşi peste tot. Au doi ochi, două braţe, două picioare. Una peste alta, am plecat cu o impresie bună, din moment ce m-am întors. Astfel că începând cu luna octombrie a aceluiaşi an m-am întors în România, ca să locuiesc în România", povesteşte Roche.

Cum promovează Bruno Roche România: "E o ţară frumoasă. O ţară sigură"

Bruno Roche spune că nu face parte din categoria expaţilor care locuiesc în România în timpul săptămânii, iar în weekend sau în concediu fuge imediat în Franţa. "Acei străini pleacă la ei în ţară atunci când au puţin timp liber pentru că au familie. La mine nu este cazul. Sunt absolut liber să trăiesc aici. Eu am ales să trăiesc ca un român. Respect tradiţia", precizează francezul, care a locuit la Ploieşti în primii cinci ani de la venirea lui în România.

Directorul general spune că prietenii care l-au vizitat au rămas încântaţi de România. "Atunci când sunt întrebat cum este în România eu nu povestesc nimic. Încerc să îi fac să vină aici şi să descopere fiecare în felul lui această ţară. Poţi să povesteşti tot felul de lucruri. În loc să facem discursuri, cel mai bine este să spunem oamenilor să vină să viziteze România", afirmă francezul.

Din punctul lui de vedere România începe să devină atractivă din punct de vedere turistic, dincolo de reputaţia proastă pe care o are peste hotare. "După fiecare vizită, fie că este vorba despre rude sau prieteni, pleacă cu sentimentul că România nu era ţara despre care au auzit. România este o ţară frumoasă, o ţară sigură", spune Roche.

"Mâna de lucru românească este o mână de lucru excelentă"

El îi laudă şi pe angajaţii români: "În primul rând, angajaţii români lucrează mai mult decât cei din Franţa. Românii muncesc 40 de ore spre deosebire de 35. Deja este o diferenţă foarte mare. În plus, românii sunt nişte oameni alături de care este agreabil să munceşti. Acceptă schimbarea, acceptă să evolueze, acceptă să se reformeze", a subliniat directorul general.

FOTO: Mediafax FOTO - Andreea Alexandru

Acesta completează că, atunci când li se propune o schimbare, românii nu sunt revendicativi, aşa cum sunt francezii. "Muncitorii români sunt interesaţi să evolueze. Mâna de lucru românească este o mână de lucru excelentă. Nu tot timpul adaptată, dar consider că firma trebuie să găsească postul care îi corespunde fiecărei persoane şi că oamenii din conducere trebuie să îi ajute pe angajaţi să evolueze", menţionează francezul.

Îşi doreşte o casă pescărească în Sfântul Gheorghe

În 2008, când a fost mutat de la Ploieşti la Bucureşti, Bruno Roche a apelat la un atlas în care erau descrise mai multe oraşe din lume pentru a afla mai multe despre Capitala României.

"Din acea carte nu reieşea că Bucureştiul era un oraş frumos. Pentru mine, două dintre lucrurile cele mai minunate din Capitala României sunt parcurile Herăstrău şi Cişmigiu, unde mă duc şi mă plimb ori de câte ori am ocazia, şi Centrul Istoric, care, în ultima perioadă, a înflorit. În urmă cu opt ani această zonă a Bucureştiului era pustie. Astăzi, deşi mai sunt încă multe lucruri de aranjat şi de reparat, este extrem de viu. Foarte multă lume, mulţi tineri, multe restaurante, multe baruri", menţionează Roche.

Sinaia, Poiana Braşov, Cheile Bicazului, mânăstirile din Bucovina, Maramureşul, Transfăgărăşanul, Clujul, Sibiul, Delta Dunării şi Sighişoara sunt doar câteva dintre zonele pe care le-a vizitat de când a ajuns în România. Nu poate spune că a vizitat fiecare colţişor din ţară. "Am făcut traseele clasice, cum se spune. Toate aceste zone mi s-au părut minunate. Într-un concediu am făcut un traseu împreună cu fraţii mei. Un tur al României. Am plecat din Maramureş şi am ajuns până la Sfântul Gheorghe", precizează francezul.

În urma excursiilor făcute prin ţară, Roche a rămas impresionat de localitatea Sfântul Gheorghe, motiv pentru care şi-ar dori să îşi construiască o casă de vacanţă.

"Probabil că toată lumea ar fi tentată să creadă că aş dori o casă de vacanţă la mare sau la munte. Eu îmi doresc la Sfântul Gheorghe. O casă de pescar, deşi nu sunt pasionat de acest sport. Îmi place acea zonă pentru că este calmă, este la capătul lumii. Nu poţi ajunge acolo cu maşina, trebuie să te deplasezi cu o barcă", mărturiseşte Bruno Roche.

A învăţat să folosească "vocabularul popular" în trafic cu şoferii agresivi

Bruno Roche a învăţat să se comporte ca un român autentic, deşi evită să vorbească în română la evenimentele oficiale. "Atunci când vine vorba despre întâlniri oficiale sau interviuri prefer să vorbesc în franceză, deoarece aceasta este limba în care pot exprima cu acurateţe ceea ce vreau să transmit fără a lăsa loc de interpretare. Ştiu să vorbesc româneşte, înţeleg perfect când cineva vorbeşte în româneşte", adaugă directorul general.

S-a adaptat destul de repede la tradiţiile şi superstiţiile din România. "Primul lucru pe care l-am învăţat a fost să nu îmi mai las geanta pe jos. Aduce ghinion. Ţin tradiţiile legate de Crăciun şi de Paşte, în special pe cele culinare. Îmi place ţuica, deşi mai mult prefer palinca, pentru că este mai puternică", spune francezul, adăugând că a mai învăţat ceva de când este aici: "Să folosesc vocabularul popular atunci când sunt la volan şi ceilalţi participanţi la trafic sunt agresivi". De altfel, crede el, traficul rutier este cel mai mare minus al României. "Cred că românii nu conduc aşa cum eu am învăţat să conduc. De exemplu, când am ajuns la Ploieşti şi aveam reuniuni la Bucureşti, în primele şase luni, efectiv tremuram de teamă la ideea că trebuia să fac cei 60 de kilometri. Asta este singurul inconvenient pe care eu îl găsesc în România", arată Bruno Roche.

Citește și: