no author
Victor Rotariu
4546 vizualizări 4 dec 2011

"În România sunt momente în care nimic nu pare organizat, la locul lui. Dar, în ultima clipă, apare un impuls şi totul merge înainte pe calea firească. E o situaţia foarte apropiată de stilul meu. E ceva minunat în acest haos, în această situaţie care pare a fi haos, dar care, la sfârşitul zilei, devine clară, când toate piesele se aşază la locul lor. E vie, e în viteză şi nu ştii la ce să te aştepţi". Aşa descrie viaţa în România Stefanos Theocharopoulos, 43 de ani, grecul cu sânge aromân care ocupă funcţia de CEO al Cosmote şi al Romtelecom, companii cu o cifră de afaceri combinată de peste un miliard de euro.

"În România, dacă eşti grec te simţi ca acasă. E exact aceeaşi mentalitate. Suntem muncitori, dar ne place să ne distrăm, avem simţul umorului. În general, singura diferenţă este limba", ne-a declarat el, precizând că, alături de peisaje, cultură, oameni şi de jobul său, acestea sunt motivele pentru care iubeşte România.

"Nu am mai plecat acasă. Atât de mult mi-a plăcut. Am rămas aici"

O dovadă în plus că s-a îndrăgostit de România este şi faptul că a rămâne aici a echivalat cu încălcarea unei promisiuni, că va rămâne să lucreze în Grecia, după ani buni petrecuţi departe de locurile natale.

"Când am ajuns la OTE mi-am promis că nu voi mai pleca să muncesc în alte ţări, că voi sta acasă, după atâţia ani petrecuţi în străinătate. În 2008 a fost nevoie să stau aici pentru un proiect mai important, de şase luni. Şi nu am mai plecat acasă. Atât de mult mi-a plăcut. Am rămas aici", mărturiseşte Theocharopoulos, a cărui mamă şi bunică sunt aromâne.

Prima dată a auzit de România când era mic, de la rudele lui, inclusiv cele mai îndepărtate, din Constanţa. "Nu ştiam multe, nu aveam o imagine clară. România era un loc frumos unde sunt o parte din rudele mele, din familia mea, la Constanţa", îşi aminteşte el.

Tot la acea vârstă a auzit şi a învăţat primele cuvinte în aromână. "Mama mea şi bunica mea sunt vlahi (denumirea din acea zonă a Balcanilor pentru aromâni, n.r.). Ştiam să număr...ştiam destule cuvinte. Le-am învăţat pur şi simplu, mai ales că unele dintre ele erau mai uşor de pronunţat decât cele din greacă. De exemplu 'apa' în loc de 'nero'. Sau 'usa' în loc de 'porta'", adaugă Stefanos Theocharopoulos, care recunoaşte că, din păcate, nu a făcut progrese foarte mari în ultimii ani în a învăţa limba română pentru a ajunge să o vorbească fluent.

"Am ieşit pe uşa rotativă şi am simţit că ceva m-a lovit în faţă, în piept"

Prima dată când a venit în România, la Bucureşti, în februarie 2002, nu a avut parte de cea mai frumoasă experienţă, din cauza climei, cu care nu era obişnuit.

"Am ajuns la aeroport, am luat maşina şi ne-am dus la hotel. Îmi aduc aminte că atunci în Bucureşti erau doar două hoteluri de cinci stele, Marriott şi Hilton. Am ajuns la Marriott, ne-am dus în camere şi apoi am ieşit în hol. I-am chemat pe colegi să mergem să vedem oraşul. Am ieşit pe uşa rotativă şi am simţit că ceva m-a lovit în faţă, în piept. Am îngheţat. M-am întors la colegi şi i-am întrebat câte grade sunt afară. Mi-au spus că minus 24. Nu am mai ieşit în seara aceea", îşi aduce aminte, vizibil amuzat, Theocharopoulos. El a precizat că, din toate oraşele prin care a trecut prin Europa, Bucureştiul şi Braşovul i se par cele mai frumoase, peisajele de Valea Prahovei fiind, de asemenea, superbe, mai ales că îi aduc aminte de locuri de natale, oraşul său de baştină fiind situat tot într-o zonă muntoasă. "Sunt unele zone din Bucureşti unde ai un amestesc superb de zone verzi cu case vechi", spune el.

Diferenţa dintre "imediat" şi "acum" la restaurant

Tot la capitolul experienţe amuzante se numără şi felul în care a învăţat să comande, la restaurant, în română. La început comanda şi i se răspundea "imediat", dar comanda era adusă după o jumătate de oră. "Am înţeles că imediat înseamnă după jumătate de oră, aşa că le ceream ospătarilor să îmi onoreze comanda <acum>", povesteşte şeful operaţiunilor din România ale gigantului de stat grec, OTE.

În ceea ce priveşte diferenţele dintre Bucureştiul din 2002 şi cel din 2008, primul lucru care îi vine în minte sunt maşinile şi infrastructura. Dacă în 2002 Capitala era plină de Dacia berlină, după şase ani, când s-a reîntors, a fost uimit de densitatea de Porsche sau Ferrari de pe străzi, care erau acum ceva mai bune, cu mai puţine gropi, decât cu şase ani în urmă.

O altă diferenţă este legată de mentalitatea românilor, care, după câţiva ani de creştere economică susţinută, şi-au dat seama că pot avea mai mult şi au început să vrea mai mult, ca individ sau în mediul de afaceri.

Întrebat de părere are despre angajaţii români, primul cuvânt care i-a venit în minte şefului Cosmote şi Romtelecom a fost "muncitori". Al doilea cuvânt a fost "inovativi", care, spre diferenţă de primul, nu este neapărat ceva bun. "Aici ne asemănăm mult, grecii cu românii. Suntem muncitori, ceea ce e bine, şi creativi, ceea ce nu e neapărat ceva bun. Prea multă inventivitate poate strica uneori, pentru că încerci să sari prea multe trepte deodată", explică el. Un alt dezavantaj la angajaţii români cu care a lucrat este că, deşi ştiu că sunt anumite probleme, ei nu fac un pas în faţă pentru a le scoate în evidenţă. "Dacă îi întrebi ce nu merge, unde este problema, îţi răspund de fiecare dată. Dar dacă nu sunt întrebaţi, nu spun nimic. Ar fi mai util să fie proactivi, să facă ei acest pas în faţă", a adăugat el.

Legat de şoferi şi comportamentul lor în trafic, Theocharopoulos spune că nu a sesizat diferenţe vizibile între români şi greci, cu menţiunea că în Grecia drumurile au devenit mai bune, dar şoferii au rămas la fel.

La sfârşitul zilei marfa trebuie livrată. Cum o livrezi dacă nu ai autostrăzi?

În România însă, lipsa unei bune infrastructuri rutiere este puternic resimţită. "Degeaba trăieşti în era Internetului, când poţi să comanzi online, de exemplu, şi degeaba eşti productiv pentru că ai angajaţi buni. La sfârşitul zilei marfa trebuie livrată. Cum o livrezi dacă nu ai autostrăzi? În cât timp ajunge un TIR de la Bucureşti la Cluj? În 10 ore? E păcat. Reduce mult competitivitatea", explică el.

Lipsa autostrăzilor se resimte cu atât mai mult, spune el, cu cât în România sunt multe oraşe mari, dispersate, ceea ce constituie un avantaj major pentru investitori, care pot produce sau livra marfă mai uşor la nivel local.

Primul job l-a avut la 12 ani, când a fost chelner în timpul vacanţei de vară. Ulterior, la 17-18 ani, a ajutat la administrarea fermei familiei, de circa 10 hectare, pe care cultivau bumbac, sfeclă de zahăr şi piersici. Aşa şi-a asigurat banii de buzunar în timpul studiilor la Universitate. Ulterior a lucrat, printre altele, pentru Fujitsu, ca designer de componente GSM, în final ajungând la OTE.

La un moment dat s-a gândit să îşi cumpere o bucată de pământ în România, pentru a-şi face o mică fermă, dar, după cum explică el, până acum nu a avut timp să pună în practică acest plan.

Tot la categoria planuri de viitor se numără şi dorinţa lui de a se implica în muzică, dar nu ca interpret sau compozitor, ci pentru a pune în valoare cunoştinţele lui din sfera digitală în acest sector. Până atunci însă, în timpul liber, pentru prieteni sau rude, el îşi asumă rolul de DJ.

Cât priveşte retragerea din business, Theocharopoulos spune că nu este genul de om care să stea în casă şi să nu facă nimic. "Probabil, când mă voi retrage, îmi voi găsi de făcut ceva care să implice un efort mai mic. Poate o afacere într-un orăşel, unde să stau seara cu prietenii la discuţii la un pahar cu vin. Cel puţin asta cred acum", a precizat el zâmbind.

Citește și: