Publicat

27

februarie

2017

07:51

1580

vizualizări

Proiectul pe care România l-a anunţat în 2011, dar nu a mai fost realizat niciodată. Cum a ajuns ţara noastră să plătească milioane de euro pe an

Lipsa spaţiilor şi condiţiile proaste stau la baza tuturor proceselor pierdute de România în faţa deţinuţilor. Cu toate acestea, ultimul penitenciar a fost construit începând cu 1994, iar singurul proiect de închisoare public-privată, anunţat acum şase ani, nu s-a materializat niciodată.

Proiectul pe care România l-a anunţat în 2011, dar nu a mai fost realizat niciodată. Cum a ajuns ţara noastră să plătească milioane de euro pe an

Lipsa spaţiilor şi condiţiile proaste stau la baza tuturor proceselor pierdute de România în faţa deţinuţilor. Cu toate acestea, ultimul penitenciar a fost construit începând cu 1994, iar singurul proiect de închisoare public-privată, anunţat acum şase ani, nu s-a materializat niciodată.

Gradul de ocupare în închisori este de 145%, banii alocaţi nu rezolvă problema supraaglomerării nici în 2017

În faţa condamnărilor de la CEDO, care au obligat România la plata a 1,6 milioane de euro în 2016, statul pare inert. Anual se anunţă proiecte, dar în realitate, în spaţiile de detenţie existente, oamenii sunt înghesuiţi zi de zi, ajungându-se la un grad de ocupare de 145%.
Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP) a anunţat că anul acesta se vor aloca bani pentru noi spaţii de detenţie, dar chiar şi aşa directorul instituţiei recunoaşte că aceste investiţii nu vor rezolva problema decât în sudul ţării.

"Principalele investiţii pentru 2017 sunt două penitenciare pentru care avem sume alocate pentru studii de fezabilitate, Caracal şi Berceni şi după aceea sunt trei penitenciare, Deva, Codlea şi Giurgiu, unde vom crea noi locuri de detenţie şi vom moderniza la Deva. În plus, mai avem patru locaţii unde vom crea noi locuri de deţinere, dar nu în acest an. În acest an demarăm lucrările la Vaslui, Baia Mare, Târgu Mureş şi la Codlea. (...) La cele două penitenciare nu vor începe lucrări efective, sunt alocaţi bani doar pentru două studii de fezabilitate. Dacă procesul de achiziţie decurge normal şi în câteva luni avem un aftfel de studiu, noi vom solivita Ministerului să parcurgem etapa următoare, licitarea proiectului şi a achiziţiei. E clar că cele două penitenciare nu vor rezolva problema supraaglomerării în toată ţara. Vor rezolva problema supraaglomerării din sudul ţării. Fiecare în parte are câte o mie de locuri. (...)Noi locuri de cazare avem 500 la Deva pentru modernizare, 70 de locuri noi la Deva de creat, sunt 200 la Bacău de modernizat, 200 sunt la Giurgiu de creat şi mai sunt la Codlea circa 70 noi ", a declarat Marius Vulpe, directorul ANP.

Povestea celor două penitenciare din Berceni (Prahova) şi Caracal a început în urmă cu doi ani. În martie 2015, Guvernul Ponta a aprobat suplimentarea bugetului Ministerului Justiţiei cu două milioane de lei, pentru Administraţia Naţională a Penitenciarelor, din Fondul de rezervă bugetară. Un milion de lei din această suma a fost distribuit pentru studii de prefezabilitate în cazul penitenciarului de la Caracal şi a unei alte noi închisori, lângă localitatea Berceni din judeţul Prahova. 

Directorul ANP anunţa în urmă cu câteva zile că pentru Penitenciarul Berceni avizele de la ministerele Justiţiei şi de Finanţe au venit abia la final de 2016 şi instituţia nu a putut demara procedura de achiziţie a proiectării. În cazul construcţiei de la Caracal, lucrurile au fost şi mai complicate având în vedere că închisoarea era în apropiere de baza de la Deveselu.

Cum a fost blocată în 2016 construcţia penitenciarului de lângă Deveselu

Construcţia penitenciarului de la marginea oraşului Caracal, ar urma să se întindă pe aproape 27 de hectare. Doar că lucrările au fost stopate anul trecut, după ce s-a descoperit că ar fi ajuns la doar doi kilometri de baza militară Deveselu, încălcând astfel zona de securitate a unităţii. Anunţul l-a făcut în luna martie 2016 fostul ministru al Justiţiei, Raluca Prună. Aceasta spunea că la Deveselu se stipulează clar că pe o rază de cinci kilometri nu se poate construi nimic. Proiectul, care prevedea o construcţie cu 1.000 de locuri de detenţie, a primit atunci aviz negativ.

La un an distanţă, şeful ANP a anunţat că are promisiuni că va primi aviz pozitiv pentru construcţie, după discuţii între ministerul Justiţiei şi cel al Apărării.

Autorităţile din Caracal nu vor nici ele să renunţe la proiectul care ar duce la crearea a 500 de locuri de muncă şi dau asigurări că americanii nu ar fi deranjaţi să stea în vecinătatea unei închisori. „Eu sper să nu pierdem proiectul cu puşcăria. Eram în faza demarării unui studiu de prefezabilitate. Noi am pus la dispoziţie terenul, la ieşirea din oraş spre Corabia. Primăria Caracal şi-a dat acordul, am discutat şi cu partenerii noştri. S-a pus problema că puşcăria este prea aproape de Unitatea Militară de la Deveselu, că ar fi ridicată la cinci kilometri de bază. Americanii au spus că nu au nicio legătură, că se poate construi acolo. Eu nu îmi pot permite să pierd acest proiect, să pierd locurile de muncă”, a declarat la finalul lui 2016, pentru MEDIAFAX, primarul Liviu Radu.

Penitenciarul Giurgiu - o construcţie începută în 1994, în lucru şi în 2017

Penitenciarul Giurgiu este ultimul construit în România. Lucrările au început în anul 1994, iar închisoarea a fost dată în folosinţă şase ani mai târziu. “Începută în anul 1994 construcţia penitenciarului a fost finalizată, în ceea ce priveşte sectoarele de detenţie în anul 2000, an în care a şi fost dat în folosinţă. Capacitatea acestui penitenciar este de 1700 locuri, condiţiile de detenţie a persoanelor private de libertate fiind dintre cele mai bune”, se arăta în comunicările oficiale ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

La doi ani după darea în folosinţă a închisorii de la Giurgiu, un raport al organizaţiei APADOR-CH arăta că “la data vizitei (2002), erau finalizate cam jumatate din constructiile proiectate. Din 4 corpuri destinate sectorului de detentie erau finalizate si date in folosinta două. De asemenea finalizate erau si spatiile destinate sectorului vizite si infirmeriei, precum şi blocul alimentar. Nefinalizate, aflate în diferite stadii, sunt lucrările de construcţii de la celelalte două corpuri destinate detenţiei, atelierele de productţe, spălătoria şi clubul deţinuţilor. Fondurile necesare continuării investiţiei sunt asigurate, în momentul de faţă, în proporţie de circa 35%.”

12 ani mai tâziu, în anul 2014, într-un răspuns al ANP la recomăndările Avocatului Poporului, se arăta că la Penitenciarul Giurgiu au fost alocaţi bani pentru transformarea a două pavilioane auxiliare în spaţii de detenţie.

În urmă cu câteva zile, în februarie 2017, directorul ANP anunţa că una dintre priorităţile instituţiei este crearea de noi locuri de detenţie la Giurgiu. Mai precis 200 de locuri noi. „Ne-am propus continuarea şi chiar finalizarea lucrărilor de extindere a capacităţii de deţinere, prin construirea a două corpuri de detenţie. Iniţial, cele două corpuri proiectate cu funcţiunile de popotă şi sală de festivităţi sunt, în prezent, în proces de schimbare de destinaţie. Noua utilitate va fi de camere destinate cazării persoanelor private de libertate care execută pedepse în regim semideschis”, se precizează în informarea penitenciarului, citată de jurnalgiurgiuvean.

Prima închisoare privară din România- anunţată în 2011, nu a mai fost construită niciodată

Ideea unei închisori în regim public-privat a apărut încă din timpul Guvernului Adrian Năstase, când autorităţile din Austria au reclamat creşterea numărului de deţinuţi români din închisoriile lor şi au cerut României să îi repatrieze pe aceştia.
Guvernul Năstase a început discuţiile, în 2003, cu Guvernul de la Viena pentru construirea la Calafat a unei închisori în România din fonduri ale Guvernului Austriei, oficialii vienezi spunând că ridicarea unei închisori în România ar costa numai o zecime din suma cheltuită în acelaşi scop în Austria.

Proiectul acestei închisori, care urma să respecte normele europene, a fost abandonat ulterior de autorităţile române.

Anii au trecut, iar în anul 2011 era anunţată construcţia primului penitenciar privat din România pe terenul aparţinând unei foste unităţi militare Acesta urma să fie ridicat în comuna Berceni, lângă Ploieşti, şi să fie ocupat exclusiv de cei închişi în regimul de maximă siguranţă. Termenul limită de execuţie era prima jumătate a anului 2013.

"Planurile pe care le vedeţi sunt modulare. Ele pot fi realizate oriunde şi pot fi modificate, întrucât ce vedeţi pe această planşă reprezintă sectoarele unui penitenciar. Astfel, capacitatea unei închisori de acest gen poate fi crescută chiar până la o mie de locuri, fiind necesară doar multiplicarea unora dintre sectoare", spunea, în 2011, Ioan Băla, şeful de la acea vreme al ANP.

Acesta declara că instituţia pe care o conduce a realizat deja planurile pentru construcţia public-privată din comuna Berceni, costurile de proiectare fiind suportate de Ambasada Olandei, printr-un program dezvoltat în acest sens.
Detaliile parteneriatului public-privat urmau să fie stabilite prin hotărâre de guvern, iar Băla susţinea că parteneriatul cu eventualul câştigător presupune ca statul să-i ramburseze în întregime, într-un interval stabilit ulterior, costurile construcţiei. În plus, investitorul putea externaliza o serie de servicii din închisoare. O altă facilitate pentru eventualul câştigător era exploatarea forţei de muncă din închisoare, prin intermediul unui spaţiu de producţie standard, o hală în care deţinuţii să producă "parţial" în beneficiul investitorului.

"Cei din aceste penitenciare vor avea condiţii civilizate de trai, iar statul nu va mai fi pus în situaţia de a fi condamnat pentru condiţiile pe care le asigură celor închişi", a mai spus Ioan Băla, care a accentuat faptul că deţinuţii vor avea condiţii "conforme cu standardele internaţionale în vigoare".

Cinci ani mai târziu, în vara lui 2016, Băla declara că acel proiect nu a mai avut nicio finalitate din cauza legislaţiei lipsă în acest domeniu, dar că susţine în continuare astfel de iniţiative de parteneriat public-privat.

România, de 10 ori mai multe condamnări la CEDO în ultimii 3 ani

În urmă cu câteva zile, întrebat ce lipseşte în peniteciarul Jilava, comisarul Cristian Micu, purtătorul de cuvânt al instituţiei, declara pentru MEDIAFAX: “Banii! Banii ne lipsesc, banii pe investiţii. Deci nu banii pe alte articole bugetare. Am avea nevoie, de exemplu, de o sală de mese, acum deţinuţii mănâncă în camere. Pentru a organiza sălile de mese trebuie desfiinţate spaţii de cazare, sau să construim în exterior, nici asta nu ne-ar deranja, însă revenim la aceeaşi problemă - fondurile. Sunt multe de care am avea nevoie pentru a alinia un penitenciar la normele europene.”

În anul 2016, România a avut de plătit nu mai puţin de 1,6 milioane euro în urma proceselor pierdute la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Deţinuţii au reclamat în toate cazurile lipsa spaţiilor, a igienei, lipsa apei calde şi prezenţa şobolanilor în celule. Iar condamnările la CEDO cresc în fiecare an, ajungând de la 32 în 2013, la de 10 ori mai mult în 2016, potrivit datelor făcute publice de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

În România, gradul de ocupare a închisorilor se calculează după două metode diferite. Pe niciuna, situaţia nu iese bine, numărul deţinuţilor fiind fie la limita maximă, fie depăşind numărul locurilor din penitenciare. Astfel, standardele europene ale Consiliului Europei, prin Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT) obligă la asigurarea unui minimum de 4 metri pătraţi de spaţiu pentru fiecare deţinut. Legislaţia românească a adoptat acest standard, însă doar pentru penitenciarele de maximă siguranţă şi deţinuţii cu regim închis sau pentru penitenciarele renovate sau nou construite (care încă nu există). Pentru deţinuţii cu regim deschis şi semideschis, se aplică un standard de minimum 6 metri cubi de aer. Astfel, la calculul combinat pe legea românească, gradul de ocupare al închisorilor iese mai mic decât cel obţinut prin calculul după standardele europene (CPT). Spre exemplu, în închisorile de maximă siguranţă sunt încarceraţi şi deţinuţi care au regim deschis sau semideschis şi care intră la calculul pe metri cubi, nu pe metri pătraţi.
Astfel, pe legea românească, care combină standardul european de 4 metri pătraţi cu cel de 6 metri cubi pentru deţinuţii în regim deschis şi semideschis, gradul de ocupare al penitenciarelor din România (inclusiv spitale) era la sfârşitul lunii ianuarie 2017 de 98%.
Aplicând doar standardul european de 4 metri pătraţi, gradul de ocupare al sistemului penitenciar românesc este mult mai mare, de 145% la finalul lunii ianuarie 2017.

Cu un număr total de 27.308 deţinuţi la 31 ianuarie 2017, sistemul penitenciar din România, cu tot cu spitale şi centre de educare şi de detenţie, are o capacitate de 27.744 de locuri (pe standardul de calcul românesc, care combină suprafaţa de 4 metri pătraţi cu volumul de aer de 6 metri cubi) sau de 18.970 de locuri (pe standardul european, de 4 metri pătraţi pentru fiecare deţinut).

Un studiu realizat recent de Fair Trials International în ceea ce priveşte detenţia şi alternativele pre-proces arată rezultate îngrijorătoare, în multe state membre ale Uniunii Europene fiind preferată detenţia. Au fost însă evidenţiate şi bune practici aplicate în închisorile din anumite state.

Observatorul european al închisorilor a efectuat, în anul 2013, două studii asupra condiţiilor de detenţie din Europa fiind evidenţiate, între alte probleme, serviciile medicale sub standarde şi faptul că femeile aflate în detenţie sunt adesea ţinute în condiţii improprii, cu acces limitat la activităţi profesionale şi educaţionale sau servicii de sănătate.

Studiile au evidenţiat şi o serie de bune practici în penitenciare, precum schema de vizite asistate în Anglia şi Ţara Galilor (care oferă asistenţă financiară rudelor apropiate deţinuţilor care le vizitează, asigurând astfel o mai bună respectare a dreptului de a întreţine contacte cu familiile), construirea de zone de vizitare separate pentru membrii familiei (asigurând o intimitate deplină) în Franţa, înfiinţarea de centre universitare de închisoare în Polonia şi Italia şi înfiinţarea secţiilor de votare în penitenciare, pentru a se asigura respectarea dreptului de vot al deţinuţilor, în Polonia.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
CAZ ŞOCANT! Un bărbat a fost găsit ÎNECAT! Poliţiştii au rămas ÎNMĂRMURIŢI când i-au văzut buletinul. Cine era

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info