Publicat

13

aprilie

2017

07:43

4267

vizualizări

Ţările care îşi închid închisorile din lipsă de deţinuţi. Cum arată un penitenciar de 5 stele. „Scopul nostru nu e să umilim oamenii, ci să-i schimbăm”

În timp ce în închisorile din România gradul de ocupare a ajuns la peste 150%, în alte ţări se pune lacăt pe puşcării din lipsă de deţinuţi. Campania DIZGRAŢIAŢII vă prezintă soluţiile găsite de Norvegia, Olanda sau Suedia pentru a transforma condamnaţii în oameni cinstiţi.

Ţările care îşi închid închisorile din lipsă de deţinuţi. Cum arată un penitenciar de 5 stele. „Scopul nostru nu e să umilim oamenii, ci să-i schimbăm”

În timp ce în închisorile din România gradul de ocupare a ajuns la peste 150%, în alte ţări se pune lacăt pe puşcării din lipsă de deţinuţi. Campania DIZGRAŢIAŢII vă prezintă soluţiile găsite de Norvegia, Olanda sau Suedia pentru a transforma condamnaţii în oameni cinstiţi.

Închisoarea Bastøy, din Norvegia, este considerată una dintre cele mai bune din lume, oferind deţinuţilor confort, libertate şi sprijin social pentru a deprinde valorile morale necesare transformării în cetăţeni onorabili. Rezultatul: doar 16% dintre deţinuţi au recidivat.

În ultimele două decenii, ţările nordice au investit sute de milioane de euro în modernizarea vechilor penitenciare sau în construirea unor noi clădiri în care să îi încarcereze pe cei care au încălcat legea. În Norvegia, de exemplu, o insulă a fost transformată cu totul într-un centru de detenţie, dar nu are scopul de a-i încarcera pe infractori, ci de a-i reabilita şi a-i transforma în cetăţeni onorabili.

Închisoarea Bastøy se află pe o insulă de 2,6 kilometri pătraţi, la o distanţă de aproximativ 75 de kilometri de Oslo, capitala Norvegiei. Este cel mai mare centru de detenţie, din categoria celor de minimă securitate, din Norvegia. Iar principiul după care funcţionează nu este acela al ,,închiderii deţinuţilor", ci mizează pe încredere, sprijin uman şi liberate.

"Scopul nostru nu este sa umilim sau sa pedepsim crunt oamenii care au încălcat legea, ci să-i schimbăm. Care ar fi urmările pedepsei, în afara faptului că ne întoarcem la o latură primitivă a umanităţii?", spunea în 2012, în cadrul unui reportaj realizat de o televiziune din Germania, Arne Kvernvik Nilsen, fostul director al închisorii.

Deţinuţii de pe insula Bastoy pot pleca la muncă, folosind feribotul, în fiecare dimineaţă, condiţia fiind ca seara să se întoarcă înainte de ora 20:00. Iar cei care rămân pe insulă fie participă la activităţi educative, fie desfăşoară activităţi agricole sau tehnice. În timpul liber deţinuţii pot pescui, pot juca tenis sau practica echitaţie. Gardienii nu sunt înarmaţi şi participă cot-la-cot cu deţinuţii la activităţile desfăşurate de aceştia, chiar şi masa o iau împreună. Iar cei care nu sunt mulţumiţi de mâncarea primită îşi pot cumpăra de la supermarket-ul închisorii produsele dorite pentru a-şi prepara, la bucătărie, propria mâncare.

Acest centru de detenţie pune accentul pe însuşirea unor valori morale de către deţinuţi, menite să îi ajute să nu mai repete infracţiunea care i-a adus în închisoare. De asemenea, pot deprinde o meserie precum cea de mecanic, tâmplar, cofetar sau bucătar, care să îi ajute să îşi găsească uşor un loc de muncă după ce îşi vor ispăşi condamnarea. Iar cei care îi sprijină să deprindă aceste cunoştinţe sunt tocmai gardienii, care nu au neapărat rolul de a-i păzi pe deţinuţi, ci mai degrabă de a-i călăuzi să redevină cetăţeni onorabil. De aceea, numărul gardienilor este aproape egal cu cel al deţinuţilor, astfel încât fiecare persoană încarcerată să aibă propriul aşa-zis "coordonator".

"Cred că treaba mea ca guvernator al închisorii Bastoy, cel mai bun lucru pe care îl pot face este să pot reintroduce un om în societate după ce l-am pregătit cu adevărat pentru a fi un bun membru al societăţii. Ceea ce facem noi aici nu este magie. Facem lucruri normale, cu oameni normali. În Norvegia nu sunt dezbateri cu privire la a organiza Bastoy aşa cum o facem, sau să o facem mai strictă. Cred că toţi, de la stânga la dreapta, acceptă că aşa facem noi lucrurile. Şi funcţionează! Cred că dacă întrebăm un om obişnuit ce fel de vecin vrea, dacă va avea un fost puşcăriaş ca vecin, vrea un deţinut care a stat într-o închisoare de maximă siguranţă 10 ani fără a fi învăţat cum să fie un bun vecin, sau vrea un vecin care să fi stat câţiva ani într-o închisoare cum e Bastoy? Cred că toată lumea va dori un deţinut eliberat din Bastoy decât dintr-o închisoare obişnuită", spunea directorul închisorii Bastoy în cadrul unui documentar realizat în 2014 de Noemi Veronika Szakonyi şi Mate Artur Vincze.

Ca urmare a acestei politici de "umanizare" a deţinuţilor, rata de recidivă a celor încarceraţi la Bastoy a scăzut enorm, iar, în prezent doar 16% dintre cei care şi-au ispăşit pedeapsa aici au comis o nouă infracţiune după ce au fost puşi în libertate.

Iar Bastoy nu este singura închisoare "umană" a norvegienilor. Asociaţia Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România (APADOR - CH) a realizat mai multe reportaje în centre de detenţie din Norvegia, arătând condiiţile oferite deţinuţilor.

Închisoarea Halden, de exemplu, a fost construită în 2010 şi este un penitenciar de maximă siguranţă, în care sunt încarceraţi, în medie, peste 250 de detinuti. Statul norvegian a investit mai bine de 250 de milioane de euro în ridicarea clădirii şi dotarea acesteia cu aparatură de ultimă generaţie şi mobilier modern, astfel încât dă impresia unui hotel de 3 sau chiar 4 stele, nu a unei închisori.

"Norvegia a înţeles că a pedepsi un om prin privarea de libertate şi a-l trata ca pe un rebut al societăţii, oferindu-i tot ce e mai rău, nu face decât să-l înrăiască pe acel om. Aşa că a început să investească în ridicarea de noi facilităţi de detenţie, moderne, dar mai ales în schimbarea modului de abordare a persoanelor aflate în detenţie. Oamenii, indiferent de infracţiunea comisă, sunt trataţi cu respect şi, cel mai important, sunt ajutaţi să revină în societate. Şi nu numai în Norveghia, ci în majoritatea ţărilor nordice s-a schimbat abordarea. Iar efectele se văd, pentru că, în primul rând numărul infractor a scăzut, iar în al doilea rând rata de recidivă este sub 40%, în unele cazuri chiar sub 20%, în condiţiile în care rata recidivei în Europa şi în România depăşeşte 65-70%", a declarat pentru MEDIAFAX Nicoleta Andreescu, directorul executiv al APADOR - CH.

La Halden, fiecare deţinut are propria cameră, de 12 metri pătraţi, dotată cu pat, birou, rafturi, dulap şi baie, iar geamurile mari, din termopan rezistent lasă lumina să inunde fiecare colţ al camerei. La fiecare 10-12 celule este amenajat câte un living, dotat cu canapele, fotolii şi televizor, la care este conectat şi un sistem Xbox sau PlayStation.

"Când am intrat în sistem mi se spunea că nu e nevoie să vorbeşti cu deţinuţii despre problemele lor, eşti aici doar ca să-i păzeşti. Interacţiunea gardienilor cu deţinuţii era minimă. Acum gardienii noştri muncesc, mănâncă împreună cu deţinuţii, fac sport şi se plimbă împreună. Acesta este conceptul de securitate dinamică. Gardianul a devenit un lucrător social, mai mult decât un paznic. Ţelul nostru e ca deţinutul să muncească, să plătească taxe, să aibă o familie şi o motivaţie", a spus Are Høidal, directorul acestei închisori, în cadrul reportajului realizat de APADOR - CH.

Deţinuţii au un program fix şi au de ales între a participa la activităţi de formare intelectuală şi profesională, sau a presta diverse activităţi fizice. Astfel, pot urma cursuri, de creaţie, pot face ore de chimie, de fizică, filosofie, sau pot alege să se specializeze într-una dintre cele şapte meserii în care penitenciarul oferă diplome, printre care tâmplărie, mecanică auto sau prelucrare a metalelor. Tot în închisoare au posibilitatea să cânte la un instrument, într-unul dintre cele trei studiouri de înregistrări amenajate în interiorul centrului de detenţie. Şi tocmai pentru ei, a fost creat grupul "Crime records", care se ocupă de înregistrarea melodiilor cântate de deţinuţi, publicarea şi promovarea acestora..

Eficienţa politicilor de reabilitare reală a deţinuţilor, dar şi modificarea legislaţiei prin relaxarea pedepselor pentru o parte dintre infracţiuni, a dat rezultate şi în Suedia, unde statul a fost nevoit în închidă, din 2010 până în prezent nu mai puţin de patru penitenciare şi un centru de arest preventiv din cauza lipsei deţinuţilor.

"Numărul deţinuţilor din Suedia a scăzut cu peste 1.000, în perioada 2005-2014, ca urmare a diminuării pedepselor pentru persoanele acuzate de trafic de droguri şi a programului de reeducare a deţinuţilor demarat de conducerea penitenciarelor. Rolul nostru nu este să pedepsim deţinuţii. Pedeapsa este însăşi condamnarea, adică privarea de libertate. Pedeapsa constă în faptul că se află aici. Unele persoane trebuie încarcerate, dar scopul principal al unei închisori trebuie să fie acela de a-i integra în societate şi a-i aduce într-o formă mult mai bună decât cea în care erau când au intrat aici", a spus Nils Öberg, directorul general al administraţiei penitenciarelor suedeze, într-un interviu acordat publicaţiei The Guardian.

La fel ca centrele de detenţie din Norvegia, închisorile suedeze sunt dotate cu mese de tenis şi biliard, săli de pictură, sală de sport cu saună şi solar, sere şi stupi, iar fiecărui condamnat îi este alocat un ofiţer de legătură, direct responsabil de integrarea sa în societate.

Şi Olanda, care a aplicat aceste politici de "umanizare" a deţinuţilor, are în plan să închidă cinci centre de detenţie ca urmare a scăderii numărului infractorilor condamnaţi, scrie presa olandeză. Conform ministrului securităţii şi justiţiei, Ard van der Steur, citat de publicaţia Dutch News, "judecătorii acordă pedepse mai blânde infractorilor, ceea ce înseamnă că aceştia petrec mai puţin timp în închisoare". Totuşi, s-a înregistrat şi o scădere a infracţiunilor grave, în fiecare an rata criminalităţii scăzând în Olanda cu aproximativ 0,9%.

Doran Larson, profesor de engleză şi literatură creativă la Hamilton College din New York, explică într-una din cercetările sale modul în care închisorile nordice reabilitează etosul persoanelor încarcerate şi reuşesc, astfel, să transforme infractorul în cetăţean adaptat traiului în comunitate.

"Chiar şi în închisorile de mare securitate din Suedia, Danemarca, Norvegia şi Finlanda, în zonele comune se poate juca tenis de masă, sunt amplasate mese de biliard, table de darts din oţel şi chiar acvarii. În multe cazuri, pereţi interiori ai celulelor sunt pictaţi şi decoraţi cu obiecte de artă realizate chiar de cei încarceraţi. Deţinuţii de la penitenciarele de tip deschis rămân în locuinţe, care seamănă adesea cu nişte cămine universitare, au acces televizor şi sisteme de sunet şi pot chiar să facă naveta la un loc de muncă şi să-şi viziteze familiile în timp ce sunt monitorizaţi electronic. Deţinuţii şi personalul mânca împreună în spaţiile comunitare construite în întreaga închisoare, iar uniformele nu sunt obligatorii pentru nimeni, nici pentru deţinuţi, nici pentru gardieni", a declarat Larson în cadrul unui articol publicat în The Atlantic.

Larson susţine că executarea pedepselor în astfel de închisori ,,umane” pot fi mai eficiente decât cele executate în penitenciare clasice, pentru că acestea distrag atenţia deţinutul de la faptele rele pe care le-a săvârşit şi care l-au adus acolo.

,,Imaginaţi-vă că trăiţi ştiind în fiecare minut din fiecare zi că acest loc nu este casa ta, aceşti oameni nu sunt familia ta, prietenii tăi, copiii tăi, dar, cu toatea astea te ajută, te sprijină şi nu te privesc ca pe un infractor, ci ca pe un om care a greşit şi care se poate îndrepta. Nimic de aici nu se simte nedrept sau nerezonabil. Te face să realizezi că ai comis o infracţiune suficient de gravă pentru a fi închis aici, şi a face acum o serie de eforturi pentru a te îndrepta”, mai spune profesorul american.

Printre statele care au investit în construirea de noi centre de detenţie şi care au încurajat programele de reabilitare a deţinuţilor se numără Austria, Elveţia, Germania, Spania, Scoţia şi Marea Britanie.

În România, majoritatea penitenciarelor sunt construite înainte de 1990, cu celule mici, în care sunt îngrămădiţi câte 10-20 de deţinuţi, în paturi de fier, suprapuse, cu toaletă şi duşuri comune, pe hol. În foarte puţine cazuri aceştia beneficiază de cursuri de calificare şi doar câţiva primesc sprijinul moral şi informaţional necesar revenirii în societate, Dacă în ţările nordice numărul angajaţilor penitenciarelor e egal cu cel al deţinuţilor, în ţara noastră un gardian supraveghează, în medie, între 200 şi 300 de deţinuţi. Iar serviciul de probaţiune, care în străinătate presupune alocarea unui ofiţer la cel mult cinci deţinuţi aflaţi în perioada de eliberare condiţionată, în România un singur ofiţer trebuie să se ocupe, anual, de peste 300 de dosare.

Iar la toate aceste probleme se adaugă percepţia societăţii asupra unui fost condamnat. Cei care au cazierul judiciar pătat îşi găsesc foarte greu un loc de muncă, nu pot contracta un credit bancar, nu beneficiază de niciun sprijin social după punerea în libertate şi, în peste 60% din cazuri, ajung din nou să comită o infracţiune.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
Absolut şocant! Cum arată Michael Schumacher după mai bine de 3 ani de comă! Cântăreşte doar 45 Kg şi a scăzut în înălţime

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info