Andrei Luca POPESCU
Andrei Luca POPESCU
1801 vizualizări 15 feb 2017

La 3 zile, un deţinut moare într-o închisoare din România, reiese dintr-o medie a statisticilor oficiale oferite Gândul de Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP), conform cărora 876 de persoane au murit din 2008 până la finalul anului 2016, la o medie anuală a numărului de deţinuţi de peste 29.000 de persoane, pentru perioada respectivă. Statistica nu include persoanele deţinute în aresturile unităţilor de Poliţie.

Vârful populaţiei de deţinuţi din România, în perioada 2008-2016, s-a înregistrat în 2013, când au existat în medie peste 33.000 de deţinuţi în penitenciare, iar cea mai mică populaţie a fost în 2008, cu puţin peste 26.000 de deţinuţi. Acum, la sfârşitul lunii ianuarie 2017, numărul deţinuţilor era de 27.308 persoane.

Situaţia înghesuielii din închisori rămâne principala problemă a sistemului penitenciar românesc, în ciuda faptului că numărul deţinuţilor din România scade constant, din 2004 în 2016 înregistrându-se o scădere cu 38% a numărului de persoane încarcerate, conform unui raport al Ministerului Justiţiei – de la 39.000 în 2004 la 28.000 în 2016. Doar din iulie 2016 până în ianuarie 2017, populaţia din penitenciare a scăzut cu 1.000 de persoane.

Rata anuală a mortalităţii din penitenciare este de aproximativ 0,3% din numărul deţinuţilor, ceea ce o situează mult sub rata anuală a mortalităţii populaţiei din România, care este în jur de 1,2%, cu o medie de aproximativ 250.000 de persoane decedate anual în România, conform datelor Institutului Naţional de Statistică.

„În anul 2016 efectivul mediu de deţinuţi aflaţi în penitenciare a fost de 27.984, media, dar rulajul a fost în jur de 40.700. La acest efectiv au decedat în penitenciar 98 de oameni. Statistic vorbind, reprezintă 3,5 la mia de deţinuţi. Este de 3 ori mai mic faţă de populaţia generală a României, statisticile sunt de la Institutul de Statistică, raportat la anul 2015. 11,7 decese la mia de locuitori sunt în România”, declara Marius Vulpe, directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, într-o conferinţă de presă de pe 20 ianuarie.

Cei mai mulţi deţinuţi din România mor din cauza bolilor, în principal fiind vorba despre boli cardio-vasculare, cancer şi boli ale aparatului digestiv, dar şi din cauza violenţelor sau a sinuciderilor, arată ANP. În perioada 2008-2016 (finalul lunii iunie), statisticile ANP trimise Gândul arată că au existat  7 morţi prin agresiune şi 105 sinucideri sau ca urmare a autoagresiunilor, ceea ce înseamnă că sub 1% din deţinuţi au murit din cauza violenţelor şi aproximativ 13% prin sinucidere/autoagresiune.

Doar în anul 2016, în penitenciare au murit 98 de persoane, dintre care 31 din cauza cancerului, iar 11 s-au sinucis, conform directorului Marius Vulpe. Sinuciderile au crescut cu un singur caz faţă de anul 2015.

În 2015, 87% dintre cele 113 decese petrecute în închisorile din România au survenit ca urmare a bolilor, mai arată ANP pentru Gândul, 43 dintre acestea fiind puse pe seama bolilor cardio-vasculare şi 41 din cauza diverselor forme de cancer.

Numărul bolnavilor cronici din închisorile româneşti era în 2015 de peste 8.400, adică aproape 30% din totalul deţinuţilor, cifra fiind în creştere de la an la an (cu 12% faţă de 2014, cu 33% faţă de 2013), conform unui raport al Ministerului Justiţiei din 2016. În închisori se aflau şi aproximativ 2.600 de persoane cu afecţiuni psihice (218 dintre ei având boli psihice grave), precum şi peste 190 de persoane cu dizabilităţi.

Tot anul trecut, până la finalul lunii iunie, în cele 6 spitale penitenciar din România (Rahova, Jilava, Poarta Albă, Colibaşi, Dej şi Târgu Ocna) au avut loc 12.258 de internări ale deţinuţilor, iar 740 de internări ale deţinuţilor s-au făcut în spitalele publice. La o populaţie medie a închisorilor în 2015 de 28.334 persoane, acest lucru înseamnă o medie de peste două internări anuale pentru fiecare deţinut. ANP a mai arătat pentru Gândul că în 2015 au avut loc şi peste 800.000 de consultaţii medicale prestate în sistemul penitenciar, ceea ce înseamnă o medie anuală de 28 de consultaţii pentru fiecare deţinut.

TOP 10 PENITENCIARE DUPĂ NUMĂRUL DE DECESE:

 

PENITENCIAR

NUMĂR DECESE 2008-IUNIE 2016

1. Iaşi

32

2. Craiova

30

3. Aiud

22

4. Arad

20

5. Giurgiu

18

6. Rahova (Bucureşti)

15

7. Poarta Albă

15

8. Colibaşi

13

9. Timişoara

13

10. Gherla

12

CITEŞTE AICI STATISTICILE COMPLETE PRIVIND DECESELE DIN ÎNCHISORI

Supraaglomerarea. România şi-a depăşit cu aproape 50% capacitatea închisorilor

În România, gradul de ocupare a închisorilor se calculează după două metode diferite. Pe niciuna, situaţia nu iese bine, numărul deţinuţilor fiind fie la limita maximă, fie depăşind numărul locurilor din penitenciare. Astfel, standardele europene ale Consiliului Europei, prin Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT) obligă la asigurarea unui minimum de 4 metri pătraţi de spaţiu pentru fiecare deţinut. Legislaţia românească a adoptat acest standard, însă doar pentru penitenciarele de maximă siguranţă şi deţinuţii cu regim închis, sau pentru penitenciarele renovate sau nou construite (care încă nu există). Pentru deţinuţii cu regim deschis şi semideschis, se aplică un standard de minimum 6 metri cubi de aer. Astfel, la calculul combinat pe legea românească, gradul de ocupare al închisorilor iese mai mic decât cel obţinut prin calculul după standardele europene (CPT). Spre exemplu, în închisorile de maximă siguranţă sunt încarceraţi şi deţinuţi care au regim deschis sau semideschis şi care intră la calculul pe metri cubi, nu pe metri pătraţi.

Astfel, pe legea românească, care combină standardul european de 4 metri pătraţi cu cel de 6 metri cubi pentru deţinuţii în regim deschis şi semideschis, gradul de ocupare al penitenciarelor din România (inclusiv spitale) era la sfârşitul lunii ianuarie 2017 de 98%.

Aplicând doar standardul european de 4 metri pătraţi, gradul de ocupare al sistemului penitenciar românesc este mult mai mare, de 145% la finalul lunii ianuarie 2017, ceea ce înseamnă că penitenciarele şi-au depăşit capacitatea cu aproape 50%, conform datelor ANP.

Cu un număr total de 27.308 deţinuţi la 31 ianuarie 2017, sistemul penitenciar din România, cu tot cu spitale şi centre de educare şi de detenţie, are o capacitate de 27.744 de locuri (pe standardul de calcul românesc, care combină suprafaţa de 4 metri pătraţi cu volumul de aer de 6 metri cubi) sau de 18.970 de locuri (pe standardul european, de 4 metri pătraţi pentru fiecare deţinut).

CITEŞTE RAPORTUL MINISTERULUI JUSTIŢIEI DIN 2016

România, locul doi în Europa la înghesuiala din închisori, după Liechtenstein şi cei 50 de puşcăriaşi ai săi

România nu este însă o excepţie în Europa, alte 10 ţări confruntându-se cu situaţii similare. Trebuie spus însă că România are cea mai mare supraaglomerare a penitenciarelor din Europa, după standardul european, conform celor mai recente date ale Eurostat, din 2014.

Doar Liechtenstein depăşeşte procentual România la înghesuiala din închisori, cu un procent de supraaglomerare de 265%. În realitate însă, situaţia nu are aceste proporţii: micuţul stat de 25 de kilometri avea în 2014 doar 53 de deţinuţi, închişi însă pe o capacitate de doar 20 de locuri.

România este urmată în topul supraaglomerării de Ungaria (139%), Albania (124%), Grecia (119%), Franţa (115%), Slovenia (112%), Portugalia (111%), Serbia (110%), Italia (108%) şi Irlanda (101%), conform cifrelor din 2014 ale Eurostat.

Cele mai aglomerate închisori din România. Recordul, la Târgu Mureş: de peste două ori mai mulţi deţinuţi decât capacitatea închisorii

Dintre cele 16 penitenciare de maximă siguranţă din România, 12 şi-au depăşit capacitatea după standardul românesc, iar pe cel european 15 sunt supraaglomerate. Penitenciarul Giurgiu este singura închisoare de maximă siguranţă din România care nu este supraaglomerată pe ambele standarde, iar Penitenciarul Arad se mândreşte cu aceeaşi performanţă doar la secţia Centru, secţia exterioară fiind supraaglomerată.

TOP AGLOMERARE ÎNCHISORI MAXIMĂ SIGURANŢĂ (la 31 ianuarie 2017)

 

Nr.

Penitenciar

Ocupare standard UE

Ocupare standard RO

Număr deţinuţi

1.

Galaţi

200%

200%

697

2.

Miercurea Ciuc

193%

163%

336

3.

Iaşi

192%

184%

1.344

4.

Craiova

185%

162%

981

5.

Focşani

169%

133%

606

6.

Mărgineni

158%

147%

753

7.

Tulcea

147%

114%

879

8.

Gherla

141%

108%

762

9.

Târgşor (de femei)

136%

85%

591

10.

Mioveni

126%

119%

581

11.

Rahova

124%

115%

1.318

12.

Slobozia

117%

100%

441

13.

Aiud

116%

110%

832

14.

Arad (secţia Exterior)

112%

112%

162

15.

Oradea

109%

92%

473

16.

Giurgiu

95%

93%

1.148

În ce priveşte închisorile cu regim deschis şi semideschis din România, din totalul de 18, doar 4 sunt supraaglomerate pe standardul impus de legea din România, însă doar unul – cel din Găeşti – respectă standardul european CPT, de 4 metri pătraţi pentru fiecare deţinut.

TOP AGLOMERARE ÎNCHISORI CU REGIM DESCHIS ŞI SEMIDESCHIS (la 31 ianuarie 2017)

Nr.

Penitenciar

Ocupare standard UE

Ocupare standard RO

Număr deţinuţi

1.

Târgu Mureş

220%

220%

422

2.

Satu Mare

209%

100%

492

3.

Ploieşti

202%

98%

422

4.

Târgu Jiu

196%

92%

450

5.

Jilava

186%

89%

1.271

6.

Codlea

182%

103%

604

7.

Poarta Albă

175%

90%

1.074

8.

Brăila

174%

99%

528

9.

Vaslui

154%

154%

958

10.

Drobeta Turnu Severin

152%

86%

338

11.

Baia Mare

146%

72%

361

12.

Bacău

144%

106%

450

13.

Timişoara

141%

83%

913

14.

Bistriţa

139%

80%

460

15.

Botoşani

139%

80%

938

16.

Pelendava (Craiova)

136%

86%

285

17.

Deva

117%

78%

714

18.

Găeşti

99%

53%

472

Cele 6 spitale penitenciare din România nu suferă de supraaglomerare pe niciunul dintre standardele de calcul. Dintre cele 2 Centre de Reeducare din sistemul penitenciar, doar cel de la Târgu Ocna suferă de supraaglomerare, având un grad de ocupare de 147% pe ambele standarde de calcul.

CITEŞTE AICI SITUAŢIA CAPACITĂŢII PENITENCIARELOR DIN ROMÂNIA

4,88 milioane de euro lunar ne-a costat întreţinerea deţinuţilor în 2016. Imagine din interior a sistemului: într-un pat de 80 centimetri lăţime dorm doi deţinuţi, acompaniaţi de păduchi şi şobolani

Costul mediu pe care statul îl plăteşte în fiecare lună pentru întreţinerea unui deţinut este în prezent de 783,8 lei pe lună, conform unui raport al Ministerului Justiţiei din 2016. Astfel, la o populaţie penitenciară de 28.000 de oameni, cât avea România în august 2016, statul plătea lunar în jur de 4,88 milioane de euro pentru întreţinerea lor.

În ciuda acestei sume care poate părea impresionantă, condiţiile din închisori sunt precare. O arată rapoartele instituţiilor independente din România şi din Europa, dar şi numărul de condamnări la CEDO ale statului român, pentru încălcarea articolului 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind interzicerea torturii şi a pedepselor degradante şi inumane.

Astfel, din 2010 până în iulie 2016, România a fost condamnată în 130 de cauze privind condiţiile din penitenciare, reuşind să se înţeleagă amiabil cu reclamanţii în multe alte dosare. Nota de plată pentru perioada respectivă: aproximativ 3,5 milioane de euro. Doar în primele 6 luni ale anului 2016, România a fost condamnată de 11 ori la CEDO în astfel de speţe, înţelegându-se amiabil cu reclamanţii în alte 20 de cazuri, conform unui raport al Ministerului Justiţiei.

Condamnat definitiv pentru omor în 2004, Iacov Stanciu a câştigat în 2012 la CEDO procesul împotriva statului român, privind încălcarea articolului 3 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, legat de interzicerea torturii şi a pedepselor degradante şi inumane. El a primit despăgubiri de 20.000 de euro şi plata a 4.800 de euro pentru cheltuieli de judecată. Statul român a fost însă condamnat printr-o decizie semi-pilot, prin care i s-a impus să îşi îmbunătăţească condiţiile din sistemul penitenciar, fără a i se impune însă şi un termen limită. Timp de 4 ani, până în prezent, nu au fost făcute îmbunătăţiri semnificative.

În procesul său contra României, Iacov Stanciu, eliberat condiţionat în 2011, a oferit instanţei o imagine din interior a sistemului penitenciar românesc, el plimbându-se prin mai multe închisori în timpul condamnării. Astfel, în penitenciarul Ploieşti, unde a stat din 2002 până în 2008, condamnatul a susţinut că a fost nevoit să împartă un pat de 80 de centimetri lăţime cu un alt deţinut, în celule care erau echipate cu 15 până la 24 de paturi şi în care stăteau 20 până la 45 de deţinuţi.

În celule erau numai paturi suprapuse, nu exista mobilier (masă) şi exista o singură fereastră. Condamnatul a mai susţinut că celulele erau infestate cu păduchi şi că în celulă existau una sau două chiuvete, doar cu apă rece. Accesul la duşuri cu apă caldă avea loc o singură dată pe săptămână.
La Mărgineni, Iacov Stanciu a susţinut în faţa CEDO că a împărţit din nou patul cu un alt deţinut, pentru că în celula în care stătea erau 36 de paturi la 68 de deţinuţi. În celulă existau 2 toalete pentru toţi aceşti deţinuţi.

La Jilava, unde a stat, cu întreruperi, între 2003 şi 2011, când a fost eliberat, Stanciu a declarat că supraaglomerarea era de asemenea o problemă: în celule cu o suprafaţă de 13 metri pătraţi stătea 8 deţinuţi, iar în celulele mari, de 20-25 metri pătraţi, stăteau 35-40 de deţinuţi. Paturile erau suprapuse, iar condamnaţii erau nevoiţi să doarmă împreună în paturi. El a mai susţinut că nu exista apă în toalete şi că celulele erau infestate cu gândaci, şobolani, păduchi şi purici. Stanciu a susţinut de asemenea că a fost muşcat de un şobolan în 2009 la Jilava, fiind ulterior vaccinat.

Guvernul României s-a apărat susţinând că numărul paturilor din penitenciare a depăşit întotdeauna numărul deţinuţilor, din 2006 încoace, şi că în celule curăţenia intra în responsabilitatea deţinuţilor, ei primind produse de curăţenie. Guvernul a mai arătat că aveau loc deratizări şi dezinsecţii periodice şi că calitatea apei din celule era verificată periodic, precum şi că aşternuturile din paturi erau schimbate săptămânal. Guvernul a mai arătat că, conform datelor din penitenciar, numărul deţinuţilor din celulele indicate de Iacov Stanciu era mai mic decât cel spus de el şi că erau mai multe paturi decât deţinuţi.
Pe timpul detenţiei, Iacov Stanciu a dezvoltat o boală dentară care a dus la pierderea a 14 dinţi. El a putut să aibă acces la o proteză dentară abia în 2010, trebuind să plătească 40% din costurile ei, şi a avut acces la un medic privat. CEDO arată că din apărarea Guvernului României, reiese că problemele dentare ale lui Stanciu nu au intrat la categoria „urgenţe medicale” şi că astfel nu a existat un plan terapeutic medical pentru deţinut.

În 2004, Iacov Stanciu a dat în judecată penitenciarul Ploieşti, pentru condiţiile de detenţie, însă Judecătoria Ploieşti i-a respins cererea, arătând că „condiţiile de detenţie reclamate sunt aceleaşi în toate închisorile şi că de aceea nu se poate considera o acţiune sau un eşec imputabil administraţiei penitenciarului respectiv”, arată CEDO în decizia sa. O altă plângere, contra închisorii Jilava, i-a fost respinsă, în motivare arătându-se că 80% dintre deţinuţii din România au probleme dentare.
Problemele semnalate de Iacov Stanciu în faţa CEDO au fost reflectate şi în rapoartele anuale ale CPT sau ale APADOR-CH din România.

Radiografia unuia dintre cele mai aglomerate penitenciare din România. La Iaşi, ploşniţe, şobolani, doi medici şi o maşină

Penitenciarul de maximă siguranţă Iaşi este unul dintre cele mai aglomerate din România, cu peste 1.300 de deţinuţi şi o capacitate de doar 730 de locuri (pe standardul românesc), respectiv 699 de locuri (pe standardul european). În ianuarie 2017, indicele de aglomeraţie aici era de 184%, respectiv 192% pe normele europene.

Până în 2016, acest penitenciar a fost condus de actualul director al ANP, Marius Vulpe.

Un control al Avocatului Poporului din martie 2016 arată că puşcăria de la Iaşi este depăşită din aproape toate punctele de vedere, în ciuda investiţiilor semnificative care s-au făcut la sfârşitul anului 2015.
Puşcăria de maximă siguranţă adăposteşte toate cele trei regimuri de detenţie – închis, semideschis şi închis, toate fiind depăşite din punct de vedere al capacităţii. 221 de deţinuţi de maximă siguranţă erau închişi pe 124 de locuri (indice de ocupare 178%), 722 de deţinuţi se aflau în regim închis, pe 294 de locuri (indice de ocupare 245%), iar 253 de deţinuţi în regim deschis erau cazaţi pe 196 de locuri (indice de ocupare 129%).

Nouă deţinuţi obţinuseră până la momentul vizitei comisiei de control sentinţe definitive, prin care instanţele obligau penitenciarul să le asigure standardul legal de 4 metri pătraţi în regim închis sau 6 metri cubi de aer în regim deschis, lucru pe care Penitenciarul Iaşi nu îl putea pune în practică, ignorând astfel deciziile instanţelor. Soluţia găsită a fost de a-i transfera pe aceşti deţinuţi fie într-un regim de detenţie necorespunzător condamnării lor, fie în altă puşcărie, la Tulcea.

La control, comisia Avocatului Poporului a constatat şi alte aspecte. În închisoarea de la Iaşi nu exista o sală de mese, deţinuţii fiind obligaţi astfel să mănânce în paturi. Pavilionul pentru regim închis este construit din 1983 şi structura sa nu corespunde normelor privind rezistenţa şi stabilitatea, lucru constatat printr-o expertiză încă din 2008.

În celule, paturile erau supraetajate pe trei nivele, astfel că într-o celulă de 16 metri pătraţi erau 8 paturi, iar într-una de 45 de metri pătraţi, 27 de paturi. În acest pavilion, celulele erau murdare, prost iluminate, cu mucegai şi infiltraţii de apă în băi, cu urme de rozătoare şi ploşniţe.

În pavilionul pentru regim deschis, construit în 2011, situaţia era mai bună, însă aceleaşi condiţii mizere de cazare şi paturi supraetajate pe doar două nivele.

Deţinuţii s-au plâns de aglomeraţia din celule, de prezenţa ploşniţelor, gândacilor şi şobolanilor, de mâncarea proastă şi de iluminatul slab al celulelor, dar şi de lipsa medicilor.

Închisoarea ducea lipsă de personal, cu 92 de posturi vacante şi 380 de angajaţi, însă cel mai mare deficit se înregistra la medici şi sectorul operativ de siguranţă.

La Iaşi, existau la momentul controlului Avocatului Poporului doar doi medici generalişti şi o asistentă, în condiţiile în care zilnic se înregistrau aproximativ 150 de cereri de consultaţii din partea deţinuţilor, iar 150 de deţinuţi se aflau sub tratament pentru probleme psihice. Penitenciarul dispunea de o singură maşină de transport pentru deţinuţi, pe care trebuia să o folosească de câte ori un deţinut trebuia tratat la un spital public. Comisia Avocatului Poporului considera că se impune angajarea a cel puţin încă doi medici generalişti, a unui psihiatru şi a unui dentist.

Măsurile propuse de fostul ministru al Justiţiei, Raluca Prună, pentru îmbunătăţirea sistemului penitenciar, până în 2023

Ministerul Justiţiei a lansat în 2016, în dezbatere publică, un Plan de Acţiune pentru îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie, prin care îşi propune să construiască două noi penitenciare a câte 1.000 de locuri din 2021 până în 2023, dar şi modernizarea şi extinderea celor existente.

În prima etapă, până în 2017, ar urma să fie create 875 de locuri noi în puşcării, precum şi 200 să fie modernizate, la penitenciarele Bacău, Rahova, Codlea, Craiova, Gherla, Găeşti, Oradea, Satu Mare, Slobozia, Timişoara, Târgşor, Târgu Mureş, Tulcea. În mod inexplicabil, din acest prim pas al strategiei de modernizare lipseşte Penitenciarul Iaşi, cel mai aglomerat din România.

În etapa a doua, între 2018 şi 2020, ministerul Justiţiei îşi propune să creeze 7.520 de noi locuri de cazare şi să modernizeze 1.451 deja existente în toate închisorile din România. Ultima etapă, din 2021 până în 2023, ar urma să fie construite cele două noi penitenciare.

Strategia Ralucăi Prună mai implica mărirea normei de hrană, de la 3,76 lei pe zi pentru fiecare deţinut, cât este în prezent, dar şi creşterea personalului medical din penitenciare.

Guvernul PSD susţine de asemenea creşterea normei de hrană a deţinuţilor până la 5 lei, însă a abandonat strategia propusă de fostul ministru Raluca Prună.

Citește și: