Cum să faci avere cu lemn de Horezu

Cum să faci avere cu lemn de Horezu

•Anca Armăşescu şi Silviu Stan au ajuns la Berlin cu mobilierul lor ţărănesc

•Criza se resimte şi printre artiştii-meşteşugari

La început pictau scăunele de lemn cumpărate de la rudarii din zona Horezu, Vâlcea, pe care le vindeau mai departe la târgurile de profil de la Muzeul Satului ori printre vânzătorii ambulanţi, de Mărţişor. S-a dovedit însă că un hobby nu se poate transforma în afacere dacă totul este lăsat la voia întâmplării. "Meşteşugarii nu ne livrau scaunele la timp, iar de cele mai multe ori, piesele nu erau identice ori aveau defecte. Degeaba prietenul meu le picta frumos dacă produsul finit nu era de calitate", povesteşte Anca Armăşescu, proprietara unui atelier specializat în mobilier pictat şi mobilier din lemn masiv, din Horezu.

Cu lada de zestre la Berlin

După cinci ani de când a pornit afacerea, are o clientelă selectă, formată din artişti, iubitori de artă şi ziarişti, români şi străini. Preţurile nu sunt pentru toate buzunarele, dar nici produsele nu se găsesc pe toate drumurile. Un scăunel unicat, de exemplu, costă în medie 60 de euro, iar o ladă de zestre, între 300 şi 500 de euro. A ajuns cu măsuţele, scăunelele, blidarele şi lădiţele de zestre chiar şi la Berlin, într-un mic atelier de creaţie pe care îl împarte cu mai mulţi artişti. Nu poate sta permanent în Germania, pentru că trebuie să se ocupe şi de atelierul din ţară, aşa că face în mod constant naveta între Bucureşti şi Berlin, cu oprire obligatorie la Horezu.

Afacere de familie

Cum au reuşit cei doi tineri să câştige într-un domeniu de nişă, într-o perioadă în care mobilierul de tipul "do-it-yourself" este la mare căutare? În 2004, la început de drum, Anca Armăşescu şi Silviu Stan – "componenta creativă a afacerii", cum îl numeşte ea - s-au gândit că ar fi mai bine să confecţioneze chiar ei obiectele de mobilier şi să nu mai depindă de nimeni. Treptat, şi-au cumpărat utilajele de tâmplărie necesare, au angajat câţiva oameni şi s-au pus pe treabă. "Nu am avut toţi banii de la început. Absolut tot ce câştigam din activitatea de consultanţă investeam în atelier", îşi aduce aminte ea. L-au cooptat şi pe tatăl ei în echipă, iar afacerea a devenit una de familie. Până anul trecut a mers bine, atât cu mobilierul ţărănesc, cât şi cu piesele din lemn masiv. În 2009, criza se resimte însă şi în domeniul artei, dar şi în industria mobilei, iar încasările sunt în scădere liniară. Asta după ce, în 2007, firma a avut o cifră de afaceri de 388.964 lei şi un profit net de 160.189 lei, potrivit datelor Ministerului Finanţelor Publice.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine