Dragoş Simion – omul care a dus retailul pe bursă

Dragoş Simion – omul care a dus retailul pe bursă

De la 1 ianuarie 2008 conduce Flamingo International

Este artizanul achiziţiei Flanco în 2006

Dragoş Simion este unul dintre cei mai importanţi oameni din retailul românesc de produse electronice, electrocasnice şi IT&C. Din ianuarie 2008, este noul şef al Flamingo International, fiind calificat în această postură după ce a reuşit listarea companiei la bursă, în 2005, şi a dus la bun sfârşit negocierile de achiziţie a unui alt retailer, Flanco, în 2006. Simion are o diplomă de inginer, cu specializarea automatică şi calculatoare, dar şi un MBA în Norvegia, în 1995, într-o perioadă în care în România nu se prea cunoştea ce reprezintă termenul (Master of Business Administration). Înainte de a veni la Flamingo, în 2003, Simion a acumulat o experienţă de 8 ani în domeniul consultanţei financiare, devenind un expert în piaţa de capital.  

Dragoş Simion a absolvit Facultatea de Automatică şi Calculatoare din Craiova, în 1992. „Toţi băieţii care erau buni la matematică la vremea aceea se duceau la Politehnică, iar cea mai bună facultate era cea de calculatoare. Că erau sau nu perspective, la ora aia nu conta. Cel mai important era că făceai parte dintr-o elită”, povesteşte Simion.  În timpul facultăţii nu a lucrat, însă a avut o activitate intensă la Casa Studenţilor din Craiova, ca organizator de spectacole.

Primul job l-a avut imediat după absolvire, dar nu în domeniul calculatoarelor, ci în cel comercial. „Nu am urmat domeniul calculatoarelor pentru că am avut un sentiment de dezamăgire. În anul respectiv, a fost prima oară când nu s-a mai dat nicio repartiţie. Nu se mai căutau ingineri de calculatoare. Am avut colegi buni, care au stat un an, doi în România pe salarii de mizerie şi apoi au emigrat în Canada”, spune Simion. Din această cauză a ales să meargă să lucreze la o companie ce activa într-un business cu materiale adezive, etichete, papetărie, deţinută de un coleg de facultate.

„Ce e ăla un MBA?”

În acelaşi an, s-a înscris la o a doua facultate, la ştiinţe economice, tot la Craiova. Acolo s-a întâmplat să cunoască o delegaţie de profesori şi studenţi din Norvegia, de la care a auzit prima oară de noţiunea de MBA. „Ei mi-au spus că nu are rost să mai fac încă 5 ani de facultate, după ce mai facusem alţi 5, pentru a-mi atinge obiectivele, pentru că există o scurtătură, adică un program de doi ani de zile, care îţi foloseşte la maxim capacităţile şi experienţa adunată în timpul facultăţii. Îmi explicau aşa pentru că nu ştiam ce înseamnă MBA”, declară Simion. Părea interesant ce i se povestea şi a decis să încerce marea cu sarea. A mers la Bucureşti pentru testul de engleză şi la Budapesta pentru un test de aptitudini, a completat dosarul şi a aflat cu mare surprindere că a fost acceptat.

În 1995 s-a întors în România cu intenţia vădită de a face carieră în ţară, în timp ce mai toţi colegii săi au ales calea străinătăţii dezamăgiţi de perspectivele de aici. „În Norvegia era greu să îţi găseşti o slujbă şi în general în Europa de Vest era destul de complicat. România nu era bine privită atunci. Angajatorii, când primeau un CV de la un român, aveau bătăi de cap cu obţinerea dreptului de muncă. Şi nu prea se complicau. Am făcut bagajele şi mi-am zis că nu stau să mă milogesc de oamenii ăia şi că vin în România şi sigur îmi găsesc ceva de muncă”, afirmă Simion.

A depus CV la mai multe companii, însă s-a lovit de o problemă cel puţin ciudată. Mulţi dintre reprezentanţii companiilor habar nu aveau ce reprezintă MBA-ul trecut în CV. Asta se întâmpla în 1995, când multinaţionalele începeau să îşi facă prezenţa în România. Din păcate, spune Simion, şi aceste multinaţionale erau intermediate de agenţii locale de mici dimensiuni şi fără experienţă. 

Angajat pe loc

Oportunitatea a venit imediat. O firmă de consultanţă din SUA, Booz Allen Hamilton, a dat un anunţ în ziar că angajează un consultant, preferabil cu MBA. „Oferta mi s-a potrivit ca o mănuşă. Era prima oară când vedeam la cerinţe preferabil MBA. Aflasem ulterior că preferinţa asta era gata să nu fie pusă tocmai pentru că angajatorii care o puseseră erau într-o mare dezbatere – oare înţelege cineva ce e aia un MBA sau o punem degeaba. Riscul era să nu vină nimeni”, a spus oficialul Flamingo. A trimis CV-ul prin fax, peste două zile a fost chemat la interviu şi a fost angajat pe loc.

Compania americană tocmai derula un proiect ce viza dezvoltarea pieţei româneşti de capital. Simion spune că a lucrat cu multe companii la acea vreme, una din ele fiind chiar Flamingo. De altfel, dintre toate acele societăţi, Flamingo este singura care în prezent este listată la bursă. „Am fost alături de Flamingo încă din 1995-1996, dar mai degrabă ca un consultant independent. Încercam să le ofer nişte sfaturi în zona financiară mai ales”, declară actualul şef al companiei.

După Booz Allen Hamilton, Simion a rămas în domeniul consultanţei financiare, mai întâi la Fondul Româno-American de Investiţii şi apoi a lucrat ca asociat pentru mai multe fonduri de investiţii administrate de Quadrant Asset Management.

Mandat strategic la Flamingo

În 2003, se alătură echipei Flamingo, la propunerea acţionarilor companiei. A fost numit vicepreşedinte al grupului Flamingo International, dar, pe lângă activităţile curente ale funcţiei, mai avea o sarcină şi anume ca în timp de 3 ani să listeze compania pe bursă.

Acest fapt s-a întâmplat înainte de termen, după un an şi jumătate. „Ca să listezi o companie la bursă trebuie să ai o viziune strategică pentru firmă. Un investitor nu cumpără firma doar pentru ce e ea în momentul când faci listarea. El vrea să vadă în perspectivă, să cumpere pentru valoarea ei viitoare. El vrea să ştie că nu rămâi la momentul ăla, să rămâi încremenit, vrea să ştie cât câştigi, cum te dezvolţi, inclusiv ce facem cu banii pe care îi luăm de la bursă, ce investim concret”, spune Simion.

Cea mai importantă mişcare făcută de Flamingo după listare a fost achiziţionarea Flanco, în 2006, acţiune la care Dragoş Simion a fost foarte implicat. Negocierile au durat 8 luni şi de multe ori în această perioadă au existat momente critice. „Bătăliile cele mai mari s-au ţinut la preţ, dar şi la strategie pentru că noi am oferit acţionarilor Flanco, pe lângă cash, şi posibilitatea de a fi acţionari la Flamingo. Chiar dacă au fost momente critice, a fost fascinant. Cine a trecut prin aşa ceva măcar o dată poate să spună că e un om realizat în afaceri. Treci prin toate zonele de interes într-o asemenea tranzacţie – psihologic, financiar, operaţional, juridic.”, povesteşte Simion. 

Până acum, preluarea Flanco a fost cea mai mare performanţă din cariera sa profesională. Despre eşecuri, Simion spune că nu au fost de magnitudinea succeselor. În schimb, în 2001 a avut un moment de cumpănă. Aflat în SUA, Simion a fost foarte tentat să se stabilească acolo, la îndemnul prietenilor şi colegilor săi. Situaţia politică din ţară nu prea era roză, se prefigura, afirmă el, ideea unui partid unic care ar fi retezat oportunităţile României.  A ales să rămână mai ale pentru că a găsit mereu câte o nouă provocare. Cât despre viitor, noul şef de la Flamingo afirmă că în următorii 3 ani nu va părăsi compania.

Info plus:

Carte de vizită

1992 – Absolvă Facultatea de Calculatoare şi Automatică, Craiova

1995 – obţine o diplomă de MBA, Norvegia

1995-1998 – consultant financiar la Booz Allen Hamilton

1998 – 1999 – consultant la Fondul Româno-American de Investiţii

1999 – 2003 – director general la Quadrant Asset Management

2003 – 2007 – vicepreşedinte Flamingo International

2008 – preşedinte al Consiliului de administraţie  al Flamingo International

„Cine a negociat cu succes achiziţia unei companii se poate considera un om realizat în afaceri”

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine