Eugen Hriscu - specialist în cuminţit păcătoşi

Dr. Hriscu a încercat permanent să nu fie „o rotiţă în sistem“, adică să lucreze „la stat“

*Are 31 de ani, este psihiatru, director ALIAT şi ex-preşedinte al Asociaţiei Europene de Analiză Tranzacţională

*A pus pe picioare o „armată” întreagă a dependenţilor de alcool şi de droguri

A păşit în Bucureşti prima dată acum şapte ani, iar în timpul ăsta a reuşit ceea ce alţii poate că reuşesc de abia într-o viaţă. Eugen Hriscu este medic specialist psihiatru şi director executiv al Alianţei pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor (ALIAT). A făcut carieră „vindecând” armate de oameni dependenţi de alcool şi de droguri. Dar asta nu i-a ajuns. La numai 31 de ani, are un CV model: a fost preşedintele Asociaţiei Române de Analiză Tranzacţională şi vicepreşedinte al Asociaţiei Europene, este trainer acreditat în domeniul adicţiilor al Centrului Naţional de Sănătate Mintală şi autor a mai multe publicaţii. În plus, este psihoterapeut în supervizare în Analiză Tranzacţională şi, după toate astea, îi mai rămâne timp să lucreze şi în propriul cabinet. Aici face terapie individuală şi de grup cu depresivii, anorexicele, suferinzi, anxioşii...

„Niciodată nu simt că muncesc”

Cum de are vreme să facă toate lucrurile astea? Simplu. „Niciodată nu simt că muncesc (...). Mi-au trecut prin mână sute de oameni. La sfârşitul unei zile în care am avut cinci, şase şedinţe de psihoterapie, eu mă simt bine, capăt multă energie. Toţi avem nevoie de a fi în relaţie”, explică. Întrebăm dacă munca asta îl face fericit. Fără cea mai mică ezitare, ne răspunde tare, ca la cununia civilă: „Da!”. Şi mai e ceva: poate că n-ar fi reuşit atâtea lucruri, dacă n-ar fi încercat cu orice preţ să nu fie „o rotiţă în sistem”. Asta înseamnă că, pur şi simplu, eviţi să lucrezi la stat. Eugen a ajuns la concluzia asta după ce a lucrat în cadrul Centrului Naţional de Sănătate Mintală.

„Domeniul acesta tocmai primise steguleţ galben de la UE, aşa că ai noştri s-au gândit să facă reforma în sănătate mintală. În 2006 au înfiinţat Centrul Naţional pentru Sănătate Mintală. Eram acolo şase oameni şi noi ar fi trebuit să facem reforma. Până la urmă am plecat, fiindcă n-am găsit voinţă politică pentru a rezolva problemele. M-am luptat să înfiinţăm măcar un centru de tratament pentru dependenţii de alcool, fiindcă sunt vreo 2 milioane de dependenţi în România. Faptul că n-am găsit finanţare pentru asta îl consider una dintre nereuşitele mele”, povesteşte.

Viaţa printre toxicomani

La ALIAT s-a implicat într-o grămadă de programe pentru dependenţi. Chiar dacă e director, munceşte cot la cot cu ceilalţi. „Toxicomanii sunt oameni cu umor, inteligenţi, îmi place de ei, din acest punct de vedere. În România, ca să te poţi droga, trebuie să fii inteligent ca să găseşti tot felul de metode să faci rost de bani”. O să pară ciudat, dar Asociaţia chiar le oferă toxicomanilor... seringi sterile cu care aceştia se injectează. Păi nu-i încurajează, în felul ăsta? Nicidecum, ne explică Eugen, ei oricum se injectează şi de obicei folosesc seringi „la mâna a doua”. Dacă nu folosesc seringa intactă, iau alta de pe jos, o spală puţin şi gata! Programul „seringa sterilă” poate să-i ferească de SIDA, de hepatită şi de multe altele. Câte vieţi au salvat prin metoda asta, numai Dumnezeu ştie.

Dependenţii îl ajută şi ei pe Eugen: aduc la sediu traiste întregi cu seringi folosite, culese din locuri numai de ei ştiute. Unul le-a adus chiar 800 de seringi. Colegii le incinerează şi aşa mai salvează iar nişte vieţi.

Centrul de Asistenţă Integrată în Adicţii. Are sediul în spitalul Obregia şi este o colaborare ALIAT, spital şi Agenţia Naţională Antidrog. „Aici, din luna noiembrie şi până acum am reuşit să punem pe picioare 40 de oameni. Unii au venit bolnavi şi total destabilizaţi şi, după ce le-am dat medicaţie şi am stat de vorbă cu ei, acum şi-au refăcut parţial viaţa, relaţiile cu familia, alţii chiar şi-au făcut relaţii”, spune tânărul. Planul său este să-i obişnuiască pe toxicomani să înlocuiască drogurile cu medicamente specifice. Metadonă, de pildă. De ce o astfel de muncă? „E un mit că n-ai ce să le faci dependenţilor. Mie îmi place să lucrez cu ei fiindcă chiar am rezultate. Rata de succes e foarte bună. Una dintre realizările mele cele mai mari a fost aceea că am cunoscut oameni care, cu ajutor de specialitate, şi-au refăcut viaţa după consumul necontrolat de alcool”.

Ispitele meseriei

Viaţa de doctor e plină de ispite. Dar una singură e mai mare decât toate celelalte. „Cea mai mare ispită pentru medicul sistemului din România este să ajungă să se creadă un fel de Dumnezeu pe pământ. Am cunoscut şi eu ispita asta, când ai halatul pe tine şi mergi nepăsător pe holuri, iar pacienţii stau chirciţi pe scaune, tu treci printre ei, şi toată lumea te roagă dle doctor, dle doctor , iar tu le spui că nu poţi să stai de vorbă cu ei, că ai de rezolvat o fişă. La sfârşitul zilei pleci acasă gol, eşti tu cu tine însuţi şi atât. Poziţia de abuzator este una extrem de singuratică”, zice Eugen. Şi mai e o a doua ispită, zice. Aceea ca, în timpul şedinţei, tu să te situezi pe o poziţie superioară clientului (n.r., aşa le spune Eugen, clienţi, nu pacienţi).

De asta nu-şi permite să aibă nici un fel de relaţii de prietenie cu clienţii săi, „fiindcă o asemenea relaţie există între oameni neegali”. A treia ispită este să crezi că-ţi poţi citi clientul din prima, să-l etichetezi. Mulţi specialişti fac asta. El, nu. Zice că oamenii sunt mai complecşi de atât. „Etichetarea te limitează, nu mai eşti capabil să vezi oamenii aşa cum sunt ei în realitate. Am învăţat că oamenii te pot surprinde, că au capacităţi şi resurse nebănuite. Niciodată nu poţi să ştii exact cum poate evolua un om. Eu pornesc de la ideea că omul din faţa mea are capacitatea de a se salva”, spune.

Vrăjitorul de Oz

Cum decurge munca de psihoterapeut la cabinetul individual? Ne sugerează că activitatea asta seamănă puţin cu povestea Vrăjitorului din Oz. „El pur şi simplu cunoştea nişte informaţii pe care Dorothy nu le cunoştea şi poseda o autoritate pe care Dorothy nu o avea”. Nu intenţionează să-şi ajute clienţii doar să depăşească momentul depresiv, ci să-i şi înveţe cum să-şi elibereze resursele refolosite. Un exemplu: nişte părinţi au două fete şi se hotărăsc că una e cea frumoasă, iar cealaltă - deşteapta.

Explică: „E posibil ca frumoasa să aibă succes în relaţiile cu bărbaţii, dar nu în carieră. Ea poate veni la terapie fiindcă e a cincea oară când ratează o slujbă. Nu înţelege ce se întâmplă şi vrea să descopere mai multe lucruri despre sine. Ideea din spatele terapiei nu este doar de a o ajuta să iasă din depresie, ci şi de a o face să descopere de ce pierde aceste joburi şi cum se poate ridica peste aceste limitări. Să vadă că poate fi nu numai frumoasă, ci şi deşteaptă”.

„Eu pornesc de la ideea că omul din faţa mea are capacitatea de a se salva”, Eugen Hriscu, medic specialist psihiatru

INFO PLUS

SPICUIRI DIN CV

Experienţă clinică

* 5 ani de practică privată în modalitatea Analiză Tranzacţională (peste 500 de ore de terapie individuală şi peste 80 de ore de terapie de grup în această modalitate)

* Numeroase intervenţii individuale pentru persoanele cu comportamente adictive (asistarea sevrajului în cura de detoxifiere, intervenţii scurte, prevenirea recăderilor, managementul situaţiilor de risc), cu pacienţi având tulburări legate de consumul de alcool, de heroină sau de jocul de noroc patologic

* Din ianuarie, 2003, Bucureşti, terapeut în grupurile de prevenirea recăderilor şi de suport pentru persoanele cu consum problematic de alcool, în cadrul centrului ALCOHELP

* 5 ani experienţă clinică în Spitalul Clinic de Psihiatrie „Dr. Al. Obregia”, Bucureşti

Ce este Analiza Tranzacţională

Şcoală de psihoterapie care se bazează pe aşa-zisele “tranzacţii între oameni”, situându-i pe poziţii egale.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine