Laureatul Nobelului pentru economie - un cinefil care a revolutionat teoriile macroeconomiei

de Dan POPA Postat la: 17.10.2006 00:00
"Se spune ca un geniu are o singura idee mareata de-a lungul vietii sale. Ei bine, Phelps are mai multe asemenea idei" - asa vorbesc colegii despre recent castigatorul Premiului Nobel pentru economie, Edmund Phelps. La cei 73 de ani ai sai, economistul american este un mare pasionat de cinematografie (fiecare capitol al cartilor sale avand ca motto replici celebre din filme), dar si unul din cei mai activi economisti, care intervine in mai toate dezbaterile importante. "Incetinirea cresterii economice a Europei de Vest tinde sa ia proportiile unei adevarate crize", scria el recent in "Le Figaro". Oferind solutii care sa flexibilizeze piata mondiala a muncii (prin subventionarea de catre stat a salariilor angajatilor slab calificati printr-o prima oferita patronilor - una din ideile sale), Phelps este cunoscut mai degraba ca un adept al neokeynesismului. Academia Nobel a explicat motivele pentru care i-a decernat valorosul premiu prin aceea ca cercetarile lui Phelps au ajutat la intelegerea efectelor pe termen mediu si lung ale politicilor economice, nu doar in economie, ci si in politica. Phelps mai e considerat fondatorul macroeconomiei moderne. In cadrul cercetarilor sale, el a cuantificat imperfectiunile induse de o proasta comunicare intre jucatorii din economie, reformuland teoria inflatiei pe baza expectatiei acestora. Cartea care l-a facut celebru este "Microeconomic Foundations of Employment and Inflation Theory" (Fundamente microeconomice asupra pietei muncii si inflatiei), in cadrul careia Phelps explica de ce o politica monetara poate fi un esec daca nu este insotita de o buna comunicare si explicare din partea celor responsabili. Mai mult, "asteptarile oamenilor in privinta nivelului preturilor si al somajului afecteaza, poate chiar mai mult decat nivelul oficial al acestor indicatori, deciziile si comportamentul lor economic", e de parere laureatul Nobel. De altfel, in modelul sau economic, politicile monetare aparent stimulative, cum ar fi reducerea ratei dobanzii, ori cele fiscale (nivelul taxelor si impozitelor) pot avea consecinte favorabile pe termen mediu, dar ar putea aduce complicatii pe termen lung, in privinta ratei inflatiei. Ideile sale in privinta politicilor pe care bancile centrale ar trebui sa le aiba stau la baza masurilor pe care le aplica guvernatorul FED (Banca Centrala a SUA), Ben Bernanke.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine


 

 

Urmareste Gandul.info prin:
facebook
twitter
RSS  | mobil

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa