Cristina ANDREI
Cristina ANDREI
2894 vizualizări 29 aug 2017

„Aducerea în discuţie a naţionlizării Pilonului II nu se poate să nu ducă cu gândul la ideologia elitei noastre conducătoare şi a mizei acestei ideologii, şi anume că statul trebuie să deţină rolul central în administrarea economiei. În această ideologie, contrafactual, statul este un mai bun administrator decât sectorul privat, care este văzut de elită ca animat de „intenţii negative, fariseice şi perverse”- aşa cum am scris cândva. În virtutea acestei ideologii, motivul nevoii imediate de bani la buget, menţionat mai sus, este numai conjunctural primul în ordinea motivelor pentru care autorităţile râvnesc la Pilonul II. Motivul adevărat vizează termenul lung şi este mai profund. Desfiinaţarea Pilonului II serveşte foarte bine scopul general al elitei noastre, ca statul să-şi întărească rolul central în administrarea economiei. (...) Desfiinţarea Pilonului II este însă esenţială pentru atingerea unui alt scop, şi anume menţinerea unui grad înalt de dependenţă a oamenilor de redistribuirea de la buget", a scris Croitoru într-o postare pe blogul său. 

Pe scurt, miza desfiinţării Pilonului II ar fi, pe termen mediu, pe lângă resursele suplimentare la buget de care Guvernul ar beneficia într-un moment destul de dificil pentru economia românească, şi asigurarea unei căi prin care cetăţenii să fie din ce în ce mai dependenţi de banii de la stat, lucru care nu s-ar întâmpla dacă Pilonul II ar continua să crească în importanţă, în condiţiile în care oricum contribuţia ar fi trebuit să fie deja de 6% din salariul brut, faţă de 5,1% cât este în prezent, mai arată acesta. 

„Este esenţial pentru raţionamentul de aici să se înţeleagă din capul locului că într-o societate ca cea descrisă, predictibilitatea fiscală este foarte scăzută, astfel că sistemul de pensii publice, cum este şi Pilonul I al sistemului de pensii din România, va tinde să fie în deficit. Într-o astfel de societate, acest deficit nu este atât un rezultat nedorit, cât este un instrument în lupta politică, aşa cum voi arăta imediat. Pilonul I este administrat de stat, care stabileşte un sistem de beneficii (pensiile) şi unul de finanţare (contribuţiile plătite de salariaţi, pensionari şi firme). Sumele distribuite sub formă de pensii sunt influenţate de cotele de contribuţii stabilite de stat, dar nu sunt neapărat corelate pentru a asigura, în dinamică, un echilibru între pensii şi contribuţii. (...) În funcţie de arbitrariul din stabilirea cotelor şi a pensiilor, de aberaţii gen pensii speciale, Pilonul I poate fi oricând un sac fără fund", scrie în postarea de pe blogul consilierului BNR. 

Lucian Croitoru susţine că deficitul Pilonului I este invocat doar pentru ca Guvernul să nu fie nevoit să mărească suficient de mult contribuţiile în aşa fel încât să acopere deficitul, deci pentru a nu-i supăra direct pe oameni. Atunci când Pilonul I are deficit, statul alocă bani mai puţini pentru investiţii sau alte obiective ale bugetului public, iar asta reprezintă „un cost pentru societate". 

„Dacă ar stabili cote acoperitoare, pentru ca Pilonul I să nu aibă deficit, salariaţii nu doar că ar vedea, cum de fapt văd mereu, dar ar şi simţi direct în buzunare distorsiunile din sistemul public de pensii şi s-ar revolta. Dacă ar stabili pensii mai mici, care să poată fi acoperite din cotele existente, i-ar supăra pe pensionari. Din aceste 'restricţii politice' ce apar într-un sistem cu instituţii şi reguli slabe, rezultă permanent un deficit la Pilonul I. La noi este de mult timp aşa. În prezent, deficitul Pilonului I, calculat prin luarea în considerare a contribuţiilor, a pensiilor normale şi a celor speciale, indiferent că sunt plătite din bugetul asigurărilor sociale sau din bugetul de stat este de aproximativ 23-24 miliarde de lei. Chiar dacă s-ar naţionaliza Pilonul II, cum s-ar dori de către unii, tot s-ar ajunge, mai devreme sau mai târziu, la un deficit al Pilonului I", mai scrie pe blogul lui Croitoru. 

Prin comparaţie, Pilonul II, fiind un fond administrat privat, investeşte contribuţiile după criterii economice şi, în ciuda ciclului economic imprevizibil şi a factorilor de risc ce pot apărea, acesta garantează un beneficiu minim şi tinde să fie „pe plus". 

„Pe măsură ce Pilonul II, alături de schemele benevole private (Pilonul III) se dezvoltă, ponderea Pilonului I în asigurarea pensiilor scade. Acest aspect este important într-o societate în care stânga politică se bizuie pe dependenţa de redistribuirea de la buget pentru a obţine voturi. Scăderea importanţei Pilonului I echivalează cu pierderea viitoare de voturi", mai scrie Croitoru. 

„Acum putem spune mai clar că miza pentru naţionalizarea Pilonului II, total sau parţial este foarte mare nu atât prin sumele cu care ar intra în schema publică de pensii, ci prin implicaţiile pe care le are în menţinerea unui grad înalt de dependenţă de redistribuirea de la buget pe ruta pensiilor. Privită în dinamică, aceasta este miza reală a acaparării Pilonului II de către un stat în care elita conducătoare crede că statul trebuie să aibă un rol central în administrarea economiei, guvernele au un grad scăzut de integritate, drepturile de proprietate sunt slabe, ca şi instituţiile, regulile fiscale se schimbă cu frecvenţă mare, iar legislaţia are multe prevederi neclare, incoerente între ele şi dedicate unor grupuri de interese (părtinitoare)", încheie acesta. 

Citește și: