"O sa vand actiunile si voi pune banii sa lucreze!"

de Dan POPA Postat la: 09.10.2006 00:00 Ultima actualizare: 17.10.2011 22:45

"O sa vand actiunile si voi pune banii sa lucreze!"

Steven Auschnit, fiul marelui industrias Max Auschnit, a primit in urma cu cateva zile titluri de proprietate la Fondul Proprietatea in valoare de 10 milioane de euro pentru cota parte din actiunile detinute la fostele Uzine si Domenii Resita. Acesta este insa numai inceputul, deoarece mai are si alte revendicari, aflate in curs de solutionare la autoritatile romane - Mai aveti amintiri din Romania? - Sigur, aveam totusi 15 ani cand am plecat definitiv din tara. Imi mai amintesc locurile in care am copilarit, in special vilele din Galati, de numele omului de incredere pe care il avea tatal meu acolo, de numele unor soferi...si cam atat. Oricum, trebuie sa spun ca viata mea este acum in America. - Cati angajati avea Max Auschnit? - Peste 10.000 de angajati, e greu de spus cifra exacta. Oricum, era o cifra impresionanta sa dai o paine atator oameni, mai ales in vremuri ca acelea. - Cum a inceput tatal dumneavoastra afacerile? - Cel care a inceput afacerile a fost bunicul meu, Osias Auschnit. El detinea la Galati, inca din secolul trecut, o firma comerciala de importat tabla. Tata a mutat afacerea la Bucuresti unde, apoi, a reusit sa se impuna. Am fugit in America cu un avion special - Stiu ca, dupa venirea la putere a comunistilor, ati parasit in graba Romania?Cum ati fugit? - Initial, datorita unui bun prieten aviator, Matei Ghica, si cu sprijinul unor diplomati francezi, tata a reusit sa plece in Egipt, de unde, la sfaturile aliatilor, s-a reintors pentru scurt timp acasa. Numai ca un general american i-a spus intr-o zi ca marile puteri hotarasera ca Romania sa fie vanduta rusilor. Eu eram in vacanta atunci, la una din vilele de la Resita. Dupa cum stiti, mama m-a trimis la studii in Anglia - eu doar vacantele mi le faceam in Romania. Fiind in Resita, a venit intr-o seara tata, foarte precipitat, impunandu-ne sa plecam de urgenta la Bucuresti. A doua zi de dimineata ne-am imbarcat intr-un avion special si am plecat in America - de data asta definitiv. Ulterior, stiti probabil si dumneavoastra, tata a fost condamnat la moarte de comunisti. Daca ramanea in tara... -V-ati trezit pe pamant american. Aveati bani? - Sigur ca da. Tata luase ceva bani cu el, plus ca mai avea un frate care avea si el bani. - Care au fost primele investitii facute in America? - Cand am ajuns la New York, tata a incercat sa investeasca in mai multe domenii, inclusiv sa construiasca un hotel la Havana. Dar afacerea in care a reusit a fost una cu ambalaje de plastic, care la inceput parea fara nici o perspectiva. Asta se intampla in 1952. Ne faceam socotelile luna de luna si vedeam ca avem din ce in ce mai putini bani. Afacerea nu mergea, dar.....stiti care e marele avantaj al Americii? - Nu. Care e? - Este acela ca daca ai o idee buna si muncesti, pana la urma vei reusi. Asa ni s-a intamplat si noua. In 1955, cand am preluat eu compania, avea deja o cifra de afaceri de 400.000 de dolari. In prezent, ea ruleaza circa 200 de milioane de dolari. Am vandut-o in 1978, cu 8 milioane de dolari, desi am ramas sa o conduc pana in 1989, cand m-am retras definitiv. - Se povesteste in presa vremii despre relatiile bune pe care tatal dumneavoastra le avea cu Nicolae Malaxa si cu Carol al II-lea. Care e adevarul? - Tatal meu a avut relatii foarte bune cu cei doi. Nu vreau sa insist acum asupra motivelor care i-au facut rivali. Este o poveste urata care se termina prost.Cata nostalgie poti purta fata de cei care te condamna la moarte? - Tatal dumneavoastra avea nostalgia Romaniei? - N-as putea spune ca a avut nostalgia Romaniei. Ganditi-va numai la faptul ca el a fost condamnat la moarte de catre comunisti. Cata nostalgie poti purta fata de cei care te condamna la moarte? - Sa revenim, domnule Auschnit, la perioada in care erati in SUA. Cand ati aflat ca ati putea primi inapoi averea tatalui dumneavoastra? - Trebuie sa spun ca pana 1989 nu mi-am facut niciodata iluzia ca as putea recapata vreodata ceva din partea statului roman. Dupa aceasta data, mai exact in 1993, am venit in Romania in vizita la un prieten din Timisoara, si de atunci dateaza sperantele mele ca mi se va retroceda macar o parte din ceea ce tatal meu a fondat aici. Ajunsi aici cu discutia, as dori sa multumesc statului roman pentru efortul facut. Romania este dintre putinele state din Europa de Est care au aplicat aceasta restitutie. Sigur, ceea ce am primit acum reprezinta doar o parte din ceea ce tatal meu avea in tara, noi solicitand prin intermediul avocatilor si alte vechi proprietati - foste fabrici ale tatalui meu, cereri care asteapta sa fie solutionate de catre autoritatile romane. Ma gandesc sa deschid o fabrica de ambalaje la Resita - Ce veti face cu banii? - Pai nu am luat inca nici un ban! - Sigur, acum nu, dar in ideea in care Fondul se va lista la Bursa... - Aaaa, asta este altceva. Deocamdata am doar niste hartii. Daca Fondul Proprietatea va fi listat, o sa pot sa vand actiunile si sa pun banii sa lucreze. - In Romania? - O parte, poate. Dar numai daca gasesc ceva partener bun, de incredere. Am sa incerc sa conving investitori americani sa vina in Romania, desi nu stiu daca o sa am succes. Dupa cum vedeti, eu nu mai sunt chiar tanar sa incep de la zero o afacere. Dar daca voi avea un partener bun aici, de ce nu? Ma gandesc ca, alaturi de cativa parteneri francezi, sa deschidem o fabrica de ambalaje din plastic la Resita. Asta dupa ce vad cati bani imi mai raman dupa ce se listeaza Fondul Proprietatea la Bursa. - Cum adica? - Pai, trebuie sa platesc impozitele in America. Si nu sunt deloc mici. Habar nu am acum cat ar putea sa imi ramana. De pilda, in New York, taxele reprezinta o mare problema. Sunt taxe catre guvern, apoi catre statul New York si altele catre primarie. In Florida, problema taxelor este ca impozitele pe venit sunt foarte mari. Oricum, cu banii ramasi voi trai in America, pentru ca acolo este viata mea. Domnul Becali - un client ca oricare altul - Ati avut si case in Bucuresti... - Da. Una am vandut-o recent. - Domnului Becali... - Da, domnului Becali, care pentru mine a reprezentat un client ca oricare altul. A vazut casa, i-a placut, a achitat suma la care ne-am inteles si gata, afacerea s-a incheiat. Nu ma intereseaza optiunile sale politice...

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine