"In Romania, nu nivelul taxelor e problema, ci birocratia, legile neclare si teama ca, daca te plangi, ti se trimit pe cap controale"

Postat la: 19.09.2006 00:00

"In Romania, nu nivelul taxelor e problema, ci birocratia, legile neclare si teama ca, daca te plangi, ti se trimit pe cap controale"

Am transmis toate nemultumirile noastre ministrului Finantelor si acesta ne-a spus ca avem dreptate, apoi nu s-a mai intamplat nimic - Volumul total de taxe si impozite pe care firmele din Romania le platesc statului reprezinta aproape jumatate din profitul inregistrat. Care este, de fapt, nivelul fiscalitatii romanesti, comparativ cu statele din jur? - Nu e neaparat vorba despre nivelul taxelor din Romania. Nu asta nemultumeste in primul rand si nu nivelul taxelor dintr-o tara este argumentul pentru care o companie decide sa investeasca acolo. Ceea ce ofera insatisfactii aici, in Romania, este birocratia, este lipsa predictibilitatii si este o anume lipsa in privinta claritatii legilor. - Adica? - Adica, chiar daca Guvernul anunta oficial ca nu se va schimba nimic din punctul de vedere al fiscalitatii, apar la intervale priodice de timp declaratii, ba ca se modifica TVA sau cota unica, ba zvonuri privind alte taxe care urmeaza a fi introduse.Or, toate acestea nu dau deloc senzatia unei stabilitati si predictibilitati de care mediul de afaceri are nevoie. Cadrul fiscal se schimba foarte des in Romania. Cum sa-ti faci un business-plan, cum sa te duci la o banca sa te finanteze, cand, peste cateva luni, din planul tau de afaceri nu mai ramane mare lucru, fiindca intre timp s-au modificat parametrii fiscali? - Ce anume nu e clar in fiscalitatea noastra? - Daca te referi numai la TVA, aici s-ar putea discuta despre cat de clar e modul in care aceasta se plateste, daca nu era mai bine sa fie un singur nivel al acestei taxe, explicat de asa maniera incat acesta sa-l lamureasca pe orice intreprinzator cum sa o achite. E nevoie de legi clare care sa lamureasca toate intrebarile pe care mediul de afaceri le ridica. Dar, ca sa ai legi clare, e nevoie de strategie. Or, acest lucru lipseste. Si mai e un aspect. In Romania, cati inspectori fiscali sunt, atatea interpretari ale normelor ai. Fiecare vine si iti explica in felul lui cum vede problema. Aplici cele spuse de el, dar te trezesti ca urmatorul inspector fiscal vine si spune ca nu e bine, ca altfel trebuia procedat. Asta nu intelege un om de afaceri strain, aici. De ce nu e explicat un lucru, astfel ca el sa nu mai genereze disfunctionalitati? De ce aceste norme nu sunt incluse in categoria informatiilor publice, pentru a sti si oamenii de afaceri care sunt procedurile? - Inteleg. Dar ati transmis toate aceste neclaritati si Ministerului de Finante? - Fireste. Ne-am dus la MF si am spus toate aceste ingrijorari ale noastre. Mai mult, i le-am transmis personal ministrului Vladescu. - Si ce v-a raspuns? - Ca avem dreptate. - Si? - Si, nimic. Avem dreptate, dar lucrurile au ramas ca inainte. - Care sunt diferentele notabile fata de alte tari, in materie de raportari fiscale, de pilda? - Diferentele sunt uriase. In Romania, ai tot felul de dead-line-uri (termene-limita, n.n.) pentru predarea unor situatii financiare ori pentru a achita taxe si impozite. Dincolo nu e asa. Aici, nu e deloc usor de inteles de ce nu se da, ca in orice alt stat civilizat, un singur dead-line pana la care sa predai toate raportarile, sa achiti la buget ceea ce ai de achitat. In majoritatea tarilor, exista un singur termen, fixat, sa spunem, in septembrie. Pana atunci, stii ca ai de facut tot ce tine de respectarea legilor fiscale. In Romania, esti sufocat de termene dupa termene, astfel incat e foarte dificil sa iti conduci afacerea, printre aceste dead-line-uri. Si, ca tot veni vorba, nu putem sa nu amintim inca o problema. Daca o multinationala a deschis o subsidiara in Romania, nimeni nu pricepe de ce nu se accepta ca, de pilda, regularizarile de TVA sa fie facute mai intai in interiorul companiei, si apoi sa se achite statului ceea ce e de achitat, intr-o singura transa. Multe companii incep anul fiscal diferit de cel impus de Ministerul de Finante. Ei bine, acest lucru nu conteaza in Romania. Ai venit aici, incepi anul fiscal in septembrie. Nu conteaza daca asta, pe tine, companie, te incurca si te si costa. Se prefera un procedeu care ingreuneaza enorm business-ul. Dai statului cu taraita darile, pe care oricum le-ai plati, dupa care mai pui niste oameni sa lucreze cateva zile ca sa "potriveasca" raportarile fiscale cu normele interne ale companiei si cu cele internationale. - I-ati transmis asta d-lui ministru Vladescu? - Da. I-am spus si ca sunt chestiuni care nu-l costa, sa mai simplifice din procedurile in care poti face afaceri in Romania. A spus ca avem dreptate. - Si? - Si, nimic. - Alte diferente, intre Romania si alte state? - Pai, de pilda, mecanismele de control din Romania sunt complicate. Nicaieri in lume nu am intalni acel "Registru de control", in care tu trebuie sa notezi cine si cand te-a controlat. Ce e asta? Unde s-a mai vazut asa ceva? Numai ca, aici, daca te plangi unor functionari de vreo problema, in loc ca ea sa se rezolve, te trezesti a doua zi dimineata cu un sir de inspectori care vin in control. Nu e vorba ca nu au dreptul. Au acest drept. Doar ca e surprinzatoare legatura intre sesizarile tale si controlul lor. Poate de aceea multi evita sa se planga, ca sa nu fie asteptati a doua zi dimineata in fata sediului firmei de reprezentantii Finantelor. - Recent, ati facut auditul la CEC. Diferentele, potrivit presedintelui institutiei, au fost la nivelul profitului si provizioanelor. De unde apar aceste diferente? Sunt diferite standardele romanesti de cele internationale? Si care sunt "mai bune", daca se poate face o comparatie? - Stiti cum stau lucrurile cu aceste standarde? Uneori, poti avea impresia ca standardele romanesti sunt astfel concepute, incat ele sa nu se alinieze la cele internationale, ci, din contra, sa le ocoleasca, pe cat posibil. Si asta, cu cateva luni inainte de integrarea in UE, cand trebuia deja sa se vorbeasca de procesul de armonizare a standardelor ca de o experienta de mult reusita. Standardele internationale au fost agreate de majoritatea statelor. Cele romanesti sunt agreate doar aici. Nu vreau sa mai spun ca, uneori, intalnesti o serie de practici pe care nu doresc sa le calific. In tarile civilizate, nu ai voie sa faci, de pilda, un audit, daca valoarea acestuia ajunge la 5 la suta din cifra ta de afaceri, ca auditor. Se considera ca poti fi influentat. Aici, se intalnesc persoane fizice ca auditori, care fac audituri in sume care evident ca depasesc nu 5 la suta, ci mult mai mult decat cifra lor de afaceri. Dar nu are nimeni nici o problema cu asta. Sau, auditori care depind oarecum financiar de contractul respectiv de audit si care, in loc sa fie obiectivi, prefera sa mai inchida cate un ochi la ceea ce ar putea fi semnalat in raportul lor. Pentru ca, poate, in viitor, mai obtin un contract. Noi insa continuam sa speram ca si in Romania se va ajunge la un mod de a face afaceri cu adevarat european.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine