1714 vizualizări 18 feb 2008

Principalele obstacole pentru mediul de afaceri din România îl constituie nivelul fiscalităţii şi legislaţia fiscală. Cel puţin aşa reiese dintr-un raport dat publicităţii de Forumul Economic Mondial despre competitivitatea globală.

Banca Mondială a identificat în România aproape 100 de taxe şi impozite pe care firmele autohtone le plătesc mai mult decât dublu decât oricare ţară din Uniunea Europeană. Este vorba de 12 contribuţii sociale pe an, 12 taxe pe valoarea adăugată, impozitul pe teren, impozitul pe clădiri, impozitul pe profitul companiei, taxele de urbanism etc.

Mai mult de jumătate din ele sunt în domeniul forţei de muncă. Pe lângă fiscalitatea împovărătoare, destul de greu cântăreşte şi regularitatea cu care se plătesc aceste biruri. „Când spune că sunt 12 taxe la şomaj, CAS, TVA, de fapt este câte una, numai că sunt plăţi lunare”, spune avocatul Gabriel Biriş, expert în fiscalitate.

Cum este în alte ţări

În Suedia, de exemplu, firmele plătesc doar două taxe. Cel mai aproape de noi se situează Polonia cu 40 de taxe şi impozite. În afară de aceste obligaţii, firmele trebuie să mai plătească alte 100 de taxe neevidenţiate, aşa-numitele taxe parafiscale, adică tot felul de „tarife”, „contribuţii”, „comisioane”, „timbre” şi alte obligaţii prevăzute în nenumărate acte normative. Acestea sunt percepute de autoritatea publică pentru prestarea unui serviciu, precum taxe notariale, de drum, de eliberare de autorizaţii, de mediu, pentru serviciile Registrului Comerţului, comisioane plătite din fondul de salarii către Ministerul Muncii etc. „Firmele plătesc în jur de 200 de taxe şi impozite în România”, declară Maria Grapini, preşedintele Consiliului de Administraţie şi acţionarul majoritar al companiei Pasmatex. În urmă cu ceva timp, Ministerul Finanţelor estima că, per total, contribuabilii persoane juridice şi fizice plătesc 420 de taxe şi impozite.

Puşi să plătească de două ori acelaşi lucru

Reprezentanţii mediului de afaceri au reproşat de mai multe ori faptul că sunt puşi să plătească de două ori pentru acelaşi lucru. Consiliul Naţional pentru Întreprinderile Private Mici şi Mijlocii consideră că rovigneta pe care o plătesc anual şoferii nu este decât o dublare a taxei de drum inclusă în preţul carburanţilor. Mai mult, în preţul la pompă este inclusă şi acciza pentru benzină şi motorină. Un alt exemplu de taxare dublă este dat de Maria Grapini. Aceasta spune că firmele plătesc contribuţii la asigurările sociale, dar şi concediul de odihnă al salariaţilor. “Normal ar fi ca aceste concedii să se plătească din fondul de asigurări sociale”, afirmă Grapini.

Se taxează apa de ploaie

În afară de taxele duble, companiile sunt nevoite să cotizeze pentru servicii de care nu beneficiază. Este cazul taxei radio-tv care este obligatorie pentru fiecare firmă fie că deţine sau nu aceste receptoare radio sau TV.

În acelaşi registru al taxării curioase se încadrează şi taxa pe apa de ploaie, numită pompos taxa pentru transportul şi epurarea apelor meteorice, care este suportată atât de persoanele juridice, cât şi de cele fizice.

Edilii oraşelor susţin că, de fapt, este un serviciu plătit pentru colectarea şi transportul apei de ploaie prin sistemul de canalizare al localităţilor şi că în lipsa ei s-ar inunda tot. Consiliul IMM-urilor se întreabă, bazându-se pe logica unei astfel de taxe, de ce se plăteşte în perioadele secetoase. O altă hibă detectată de reprezentanţii mediului de afaceri este aceea că firmele care nu pot angaja persoane cu handicap datorită specificului muncii sunt nevoite să finanţeze instituţiile de protecţie socială.

În plus, ele trebuie să cotizeze şi la nivel local, acolo unde interesul sau toanele unor primari sau consilii locale duc şi mai mult la împovărarea companiilor.

Ce plătesc persoanele fizice

Cele mai importante taxe şi impozite plătite de persoanele fizice sunt TVA, accizele (ţigări, alcool, carburanţi, cafea etc), cele pe venit, contribuţiile la bugetele sociale, pe proprietăţi (imobiliare, auto) dar şi diferite alte plăţi pentru servicii. Acestea din urmă provoacă adesea dureri de cap pentru că solicită efort financiar şi mai ales timp pentru plata lor. De exemplu, la cumpărarea unui autoturism se plătesc taxa de înmatriculare şi impozit la primărie, taxa de primă inmatriculare, taxa pentru numere la Poliţie, taxa de numere provizorii de la dealer, taxa de talon şi, dacă maşina este din producţie internă, se achită taxa pentru secretizarea cărţii de identitate la RAR.

INFO PLUS

Fantezie locală

Fantezia cea mai mare în materie de taxare o au autorităţile locale. Este celebră taxa de barieră de la Mamaia, impusă de primarul Constanţei, Radu Mazăre. În Sibiu există o taxă pentru vapoare, remorchere şi împingătoare de mare putere, deşi municipiul nu dispune de lacuri sau de râuri navigabile. La Poiana Mare din judeţul Dolj, unde funcţionează celebrul spital de nebuni, primarul a pus o barieră pe drumul naţional pentru că trece prin comuna sa. Şi la Bechet, aflat pe malul Dunării, se aplică o taxă de tranzitare a portului.

Citește și: