Publicat

12

decembrie

2014

16:41

5088

vizualizări

Românii şi-ar putea declara „falimentul personal”. Cum vor parlamentarii să-i ajute pe datornici să depăşească o „jenă financiară temporară”

Românii ar putea avea, în curând, posibilitatea de se declara „insolvenţi”. Practic, cei care nu mai au cum să-şi plătească datoriile de orice natură, îşi vor putea cere în instanţă falimentul personal. Ei trebuie să arate că nu au cum să achite cel puţin două datorii către doi sau mai mulţi creditori, în decurs de 30 de zile de la data scadentă a acestora. Dacă în SUA cei mai mulţi dintre datornici au apelat la această soluţie pentru a-şi plăti creanţele din sistemul medical, cele mai mari datorii ale românilor sunt faţă de bănci. Odată ce ei şi-au declarat falimentul personal, băncile nu îi vor mai putea executa silit, iar ei vor avea o perioadă de respiro în care, pe baza unui plan, vor putea să-şi restructureze şi reorganizeze plata datoriilor pe o perioadă de cinci ani. Pentru a vedea care vor fi efectele reglementării falimentului personal, Gândul a stat de vorbă cu iniţiatorii legii, cu economişti, dar şi cu parlamentari, lege urmând să ajungă în comisiile de la Camera Deputaţilor.

Românii şi-ar putea declara „falimentul personal”. Cum vor parlamentarii să-i ajute pe datornici să depăşească o „jenă financiară temporară”

Românii ar putea avea, în curând, posibilitatea de se declara „insolvenţi”. Practic, cei care nu mai au cum să-şi plătească datoriile de orice natură, îşi vor putea cere în instanţă falimentul personal. Ei trebuie să arate că nu au cum să achite cel puţin două datorii către doi sau mai mulţi creditori, în decurs de 30 de zile de la data scadentă a acestora. Dacă în SUA cei mai mulţi dintre datornici au apelat la această soluţie pentru a-şi plăti creanţele din sistemul medical, cele mai mari datorii ale românilor sunt faţă de bănci. Odată ce ei şi-au declarat falimentul personal, băncile nu îi vor mai putea executa silit, iar ei vor avea o perioadă de respiro în care, pe baza unui plan, vor putea să-şi restructureze şi reorganizeze plata datoriilor pe o perioadă de cinci ani. Pentru a vedea care vor fi efectele reglementării falimentului personal, Gândul a stat de vorbă cu iniţiatorii legii, cu economişti, dar şi cu parlamentari, lege urmând să ajungă în comisiile de la Camera Deputaţilor.

Legea insolvenţei persoanelor fizice a trecut, marţi, tacit de Senat şi urmează să ajungă pe masa deputaţilor. Parlamentarii spun că susţin măsura, deoarece îi ajută pe cetăţeni să depăşească o ”jenă financiară temporară”. Măsura îi ajută şi pe bancheri, susţin aleşii, care au posibilitatea să-şi cureţe astfel portofoliile de credite. Economiştii sunt, de asemenea, de acord cu introducerea falimentului personal, însă atrag atenţia asupra unor probleme de hazard moral, dar şi de stigmatul care s-ar putea crea ca urmare a legiferării proiectului.

Pe scurt, cetăţenii care nu mai au cum să-şi plătească datoriile de orice natură vor putea să ceară instanţei insolvenţa, similar companiilor aflate în dificultăţi financiare. Odată ce această cerere va fi admisă, datornicul va intra într-un proces de restructurare şi reorganizare a datoriilor, se va forma o „masă credală” şi va fi numit un administrator judiciar care se va asigura că debitorul respectă planul de stingere a datoriilor.

Pe baza acestui plan, toţi creditorii garantaţi, cum sunt, spre exemplu, băncile care au ipotecat un imobil, vor primi o compensaţie cel puţin egală cu cea pe care ar fi obţinut-o dacă bunurile debitorului ar fi fost lichidate, în vreme ce creditorii chirografari, cum sunt companiile de utilităţi, dar şi băncile care au acordat credite fără garanţii (credite de consum, spre exemplu), vor primi cel puţin 40% din valoarea creanţelor, până la încheierea procesului.

”Planul trebuie să ajute debitorul să evite efectele devastatoare ale lichidării tuturor sau aproape a tuturor activelor sale şi să ofere în acelaşi timp o compensaţie îndestulătoare creditorilor, teoretic, aceasta din urmă ar trebui să depăşească compensaţia medie obţinută prin lichidare (...) Creditorii garantaţi nu vor primi în niciun caz o compensaţie mai mică decât cea pe care ar primi-o în cazul lichidării activelor securizate”, se arată într-o anexă a legii. La nivel european, un cetăţean trebuie să plătească, în medie, 70-75% din valoarea datoriilor pentru a ieşi din procedura de faliment personal.

Datornicul este protejat pe toată durata insolvenţei de orice formă de executare silită. Dacă planul nu este, însă, realizat, se trece la lichidarea activelor.

Iniţiatori: Este o lege foarte necesară

Ana Birchall, deputat PSD şi unul dintre iniţiatorii proiectului, spune că acesta a fost inspirat din legislaţia şi practica a 12 state. România este singura ţară din Uniunea Europeană unde nu falimentul personal nu este reglementat în niciun fel.

”Eu sper să existe susţinere (în Camera Deputaţilor, n.r.) având în vedere că este o lege foarte necesară. Este o lege bine scrisă, inspirată din legislaţia şi practica a 12 state, de la SUA la Franţa, Germania sau Marea Britanie. Oricum, eu mă voi lupta pentru adoptarea ei”, a spus ea pentru gândul.

Legea urmează să ajungă pe masa deputaţilor. Eugen Nicolăescu (deputat PNL), vicepreşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, spune că deşi nu a văzut actuala formă a legii, „tema în sine nu poate să nu fie susţinută”. În opinia sa, falimentul personal ar trebui să atingă două ţinte, susţinerea cetăţenilor cu datorii mari, dar şi a sistemului bancar.

”În primul rând, cetăţeanul să nu mai poată fi executat atunci când intră în incapacitate de plată, ci creditele să fie restructurate şi datoriile reorganizate pentru ca jena lui financiară temporară să poată fi depăşită. În al doilea rând, protecţia sistemului bancar astfel încât băncile să-şi reconsidere portofoliile debitorilor de provizioane incerte şi să elimine în timp din ele”, a declarat Nicolăescu pentru gândul.

În prezent, băncile sunt obligate să facă provizioane pentru toate împrumuturile care s-au dovedit neperformante, respectiv creditele a căror scadenţe au fost depăşite cu cel puţin 90 de zile.

Ialomiţianu: Se legiferează o normalitate

Gheorghe Ialomiţianu (PDL) crede la rândul său în necesitatea unei legi care să reglementeze insolvenţa persoanelor fizice.

”Noi n-am reuşit să o impunem în 2010 pentru că s-au opus Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Comisia Europeană (CE). Este o normalitate ca şi persoanele fizice care au o situaţie financiară dificilă să intre într-un program de reeşalonare, de restructurare”, a comentat Ialomiţianu pentru gândul.

În actualul prezent cu FMI, care expiră anul viitor, Guvernul s-a angajat să nu promoveze legea falimentului personal. Pe de altă parte, Darius Vâlcov, ministrul pentru Buget, a precizat miercuri că nu crede că România va mai avea nevoie anul viitor de un nou acord cu FMI.

Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Băncii Naţionale a României (BNR), Mugur Isărescu, a precizat că nu poate oferi niciun comentariu cu privire la un act normativ aflat încă în dezbatere publică.

”Regula la Banca Naţională este că nimeni nu se pronunţă atunci când sunt chestiuni în dezbatere publică”, ne-a spus el.

Contactaţi de gândul, reprezentanţii Asociaţiei Române a Băncilor (ARB) nu au transmis un comentariu până data publicării acestui materia.

Păun, economist: Principalul vinovat pentru creditele neperformante este statul care a creat iluzia unui viitor mai bun

Cristian Păun, economist şi profesor la Academia de Studii Economice (ASE), este de părere că principalul vinovat pentru rata mare a creditelor neperformante este statul care a creat iluzia unui viitor mai bun.

”Principalul vinovat pentru aceste credite neperformante nu este omul care a crezut într-un viitor mai bun şi mai stabil, ci cel care a creat iluzia aceasta: statul care a redus dobânzile nepermis de mult şi care apoi a crescut fiscalitatea să se salveze din criza pe care a generat-o. În loc să marşăm pe astfel de pseudo-soluţii, haideţi să mutăm problema exact acolo unde trebuie: la Guvern, care nu găseşte spaţiul fiscal pentru o relaxare fiscală consistentă şi neînsoţită de alte creşteri de taxe sau poveri”, a declarat Păun pentru gândul.

În opinia sa, legiferarea insolvenţei persoanelor fizice este îi fereşte pe datornici de executarea silită, însă, în fond rămâne o soluţie de amânare a unor probleme financiare.

”De fapt, se va trage de timp în defavoarea băncii şi în favoarea celui care şi-a făcut un calcul greşit iniţial şi a împrumutat bani mai mult decât a putut ulterior să dea înapoi”, crede economistul.

Lungu, economist: Dacă sunt supraîndatoraţi, oamenii consumă mai puţin, nu iau credite

Laurian Lungu, doctor în economie şi managing partner Macroanalitica, este de părere că legea insolvenţei persoanelor fizice este necesară. România a întârziat în adoptarea unei astfel de măsuri din cauza unor constrângeri legate de situaţia sistemului bancar.

”Aveam unele dintre cele mai mari rate a creditelor neperformante din Europa. Nici BNR nu a susţinut introducerea măsurii deoarece ar fi periclitat stabilitatea sistemului bancar”, a declarat Lungu pentru gândul.

În opinia sa, legea va avea efecte pozitive pe termen mediu, pe termen scurt existând posibilitatea de a apărea anumite probleme.

”Efectele vor fi bune. Oamenii, dacă sunt supraîndatoraţi, consumă mai puţin, nu poţi să-i ai ca viitori clienţi”, spune el.

În opinia sa, există o stigmă asociată neplăţii unui credit, însă, pe de alte parte, ar trebui să fie respectate normele de bune practică.

”La noi se aplică pe rol judiciar, în alte state procesele (de insolvenţă a persoanelor fizice, n.r.) sunt pur administrative. Sunt agenţii, aprobate de stat şi alte insituţii, precum asociaţii ale consumatorilor astfel încât să nu există această stigmă”, a precizat Lungu, adăugând că, într-adevăr, este şi o problemă de hazard moral.

”Există un hazard moral atât la debitori care pot cere insolvenţa pentru a plăti o datorie mai mică, dar şi la creditori, având în vedere că unii au dat credite chiar dacă au ştiut că debitorul va avea probleme să le achite”, ne-a spus economistul.

Dochia: Există riscuri şi incertitudini

Aurelian Dochia, consultant financiar, crede că va urma o perioadă de incertitudine şi risc.

”Sincer, mi-e destul de greu să apreciez efectele legii. Este o noutate pentru România şi efectele vor depinde de modul de aplicare şi de interpretările pe care instanţele le vor da. Pentru o perioadă, va fi multă incertitudine, riscuri şi incertitudini destul de mari”, a declarat Dochia pentru gândul.

În opinia sa, falimentul personal este o soluţie de tergiversare, prezentată prea optimist în România.

”În alte ţări, falimentul personal nu este chiar aşa de vine văzut, ca o uşurare. Poate avea consecinţe negative în ceea ce priveşte posibilitatea ulterioară de accesare a unui credit. Este un stigmat, ajungerea la falimentul personal. În România a fost prezentat ca un ajutor acordat celor care au probleme cu plata datoriilor”, spune el, adăugând că implicarea instanţelor presupune şi costuri destul de mari.

Cum ar urma să funcţioneze sistemul

Un cetăţean român ar urma să intre în procedură de insolvenţă solicitând, printr-o cerere, aşa-numitul faliment personal. El trebuie să arate că nu poate plăti două sau mai multe datorii către doi sau mai mulţi creditori, în decurs de 30 de zile de la data scadentă a acestor datorii.

Această cerere va trebui însoţită de un raport al bunurilor din proprietatea sa, a veniturilor disponibile, a veniturilor realizate în ultimii trei ani, a veniturilor pe care preconizează că le va avea în următorii cinci ani, precum şi de o situaţie a datoriilor sale. Dosarul va mai cuprinde şi o declaraţie pe proprie răspundere în care sunt explicate motivele pentru care se află în incapacitatea de a-şi achita datoriile la termenul scadent, precum şi o propunere de plan pentru rambursarea datoriilor.

Textul legii prevede şi posibilitatea ca un creditor să solicite aplicarea procedurii de insolvenţă unui debitor. Acesta trebuie să dovedească faptul că debitorul nu îşi poate plăti datoriile, dar şi că are de recuperat de la el peste 25.000 de lei. În susţinerea cererii, creditorul trebuie, de asemenea, să furnizeze, ”în măsura în care acestea îi stau la dispoziţie”, informaţii despre bunurile şi veniturile debitorului, precum şi o situaţie a celorlalţi creditori şi a creanţelor acestora asupra debitorului. Instanţa poate decide, în situaţia în care creditorul nu are acces la aceste informaţii, obligarea debitorului să completeze cererea, într-un termen de 30 de zile calendaristice. ”Instanţa va refuza cererea procedurii de insolvenţă dacă, în pofida instrucţiunilor date, această solicitare nu este completată corespunzător”, se arată în propunerea legislativă.

Această cerere trebuie admisă de instanţă, iar odată cu începerea procedurii de insolvenţă, se va desemna şi un administrator judiciar.

Efectele începerii procedurii de insolvenţă

Odată ce acest proces începe, debitorul nu mai poate dispune de bunurile sale fără acordul prealabil al administratorului judiciar. Excepţie fac tranzacţiile necesare pentru debitor şi pentru cei care depind de el, respectiv cheltuielile de trai de bază. Şi aceste tranzacţii vor trebui, însă, prezentate într-un raport trimestrial administratorului judiciar.

Pe de altă parte, odată intrat în insolvenţă, debitorul va fi apărat de orice procedură de executare silită.

Toate creanţele asupra debitorului vor deveni scadente şi vor trebui achitate, dar nu se va acumula nicio dobândă, cost suplimentar sau penalitate pentru creanţele existente la data deschiderii procedurii.

Creditorii vor avea obligaţia de a înregistra creanţele asupra debitorului în termen de 20 de zile de la începerea procedurii de insolvenţă. Administratorul judiciar le va centraliza şi revizui, alături de veniturile debitorului.

După finalizarea listei de creanţe şi a listei bunurilor şi veniturilor, creditorii vor analiza propunerea debitorului de plan de rambursare a datoriilor, acesta urmând să fie aprobat, după ce se ajunge la un acord, de instanţă. Dacă planul nu este acceptat, se trece la lichidarea activelor debitorului.

Cum trebuie să arate planul

Fiecare creditor chirografar (cum sunt companiile de utilităţi) trebuie să primească o compensare de minimum 40% din valoarea nominală a creanţelor sale. Debitorul poate restitui o compensare mai mică, doar cu acordul scris al creditorului.

Creditorii garantaţi nu vor primi în niciun caz o compensaţie mai mică decât cea pe care ar primi-o în cazul lichidării activelor securizate.

Graficul de rambursare a datoriilor nu se poate întinde pe o perioadă mai mare de cinci ani, decât dacă debitorul şi creditorul agreează altfel. Planul poate prevede şi lichidarea anumitor bunuri ale debitorului.

Orice creanţe, cu câteva excepţii (sancţiuni penale, despăgubiri rezultate din vătămări aduse vieţii sau sănătăţii unor persoane fizice, pensii alimentare sau creanţe care derivă din declanşarea procedurii de insolvenţă), care nu au fost înregistrate în cadrul procesului vor înceta să existe la data efectivă de intrare în vigoare a planului.

Până la îndeplinirea planului, debitorul este obligat:

Să utilizee veniturile din activele sale în concordanţă cu planul aprobat;
Să desfăşoare activităţi adecvate, generatoare de venituri şi, în cazul şomajului, să caute să realizeze venituri;
Să înainteze administratorului judiciar sumele obţinute din moşteniri, donaţii sau drept compensare pentru daune generate de evenimente care apar ulterior declanşării procedurii de insolvenţă;
Să nu ascundă nicio parte din veniturile sale;
Să nu îşi asume noi responsabilităţi pe care nu le-ar putea îndeplini la scadenţă.

La expirarea perioadei stipulate în plan, administratorul judiciar va transmite raportul său final instanţei de insolvenţă care va confirma eşecul sau succesul planului.

Dacă planul nu a fost respectat, instanţa va dispune lichidarea bunurilor debitorului. În timpul acestei proceduri, administratorul judiciar preia drepturile de control şi de dispunere de activele debitorului.

El va aproba o alocaţie minimă aferentă debitorului şi persoanelor care depinde de acesta pentru a le permite satisfacerea nevoilor de bază. O asemenea alocaţie nu poate depăşi salariul minim pe economie.

După, fie că s-a realizat planul, fie că au fost lichidate bunurile, instanţa va decide eliberarea de datorii, respectiv stingerea tuturor creanţelor înregistrate în procedura de insolvenţă şi nerambursate pe parcursul acestei proceduri.

În urma procedurii de insolvenţă, debitorul nu va mai putea avea, pentru o perioadă de cinci ani, calitatea de asociat unic al unei societăţi.

De asemenea, el riscă o pedeapsă cu închisoare între unu şi cinci ani dacă furnizează informaţii sau declaraţii false sau ascunde documente şi active relevante pentru procedura de insolvenţă.

La capitolul eligibilitatea, legea se aplică oricărui cetăţean român, cu reşedinţă permanentă în România, care poate demonstra existenţa activelor sau a principalei surse de venituri pe teritoriul României, precum şi caracterul non-antreprenorial atât al activităţii cât şi al datoriilor sale.

FMI şi bancherii s-au opus legii falimentului personal

În ultimii ani, au existat mai multe iniţiative legislative pentru reglementarea falimentului personal, însă niciuna dintre ele nu a avut susţinere.

De altfel, Guvernul s-a angajat faţă de FMI şi CE să nu legifereze falimentul personal deoarece măsura ar crea hazard moral şi ar putea genera abuzuri din partea debitorilor.

”Având în vedere că menţinerea disciplinei de plată în rândul debitorilor contribuie în mod semnificativ la consolidarea stabilităţii financiare, vom depune toate eforturile pentru a evita adoptarea unor iniţiative legislative referitoare la insolvenţa persoanelor fizice care ar crea hazard moral şi care ar putea genera abuzuri frecvente din partea debitorilor, deoarece ar submina disciplina de plată”, se arată în ultima scrisoare de intenţie semnată de autorităţile de la Bucureşti.

Bancherii nu au susţinut la rândul lor legile privind falimentul personal, în principal din cauza experienţei pe care au avut-o cu legea insolvenţei persoanelor juridice.

Dacă, în 2010, o companie din 30 îşi cerea insolvenţa, în prezent, una din şapte companii recurge la această soluţie pentru a scăpa de datorii.

Dintre cele circa 110.000 de firme care şi-au cerut insolvenţa, doar 2-3% au ajuns în proces de reorganizare, restul intrând în faliment. 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
Reacţie FĂRĂ PRECEDENT a premierului Slovaciei. Scandalul capătă proporţii neaşteptate iniţial: acuzaţii incredibile la adresa Germaniei şi a Italiei

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info