Sandero „miroase“ a low-cost, dar îşi merită banii
Sandero „miroase“ a low-cost, dar îşi merită banii
De când l-am văzut prima dată, Sandero mi-a părut un pas înainte pentru Dacia
Maşina se dovedeşte un competitor imbatabil în categoria sa, ţinând cont de preţ
Spre deosebire de Logan, Sandero, cel puţin privit din exterior, putea să placă ochiului. Pentru prima dată trăiai senzaţia că ai în faţă o maşină normală, nu doar compromisul rezultat în urma unui pariu ambiţios de a realiza un vehicul pe patru roţi, funcţional, la un preţ imbatabil. Cu această primă impresie am aşteptat cu nerăbdare să văd Sandero şi din interior şi să dau o tură cu el.
Odată urcat la volan, nu mi-am putut reprima o undă de dezamăgire. Deşi modificat, de asemenea în bine, faţă de Logan, senzaţia pe care ţi-o trezesc materialele şi designul bordului era tot una de maşină ieftină. Stranii fragile şi la prima vedere mi s-au părut mânerele interioare ale uşilor,pe care constructorul a ales – nu îmi dau seama de ce – să le facă argintii.
După câteva momente de adaptare şi după ce mi-am mai amintit interiorul horror al câtorva modele din clasa mică fabricate de constructori cu pretenţii, am fost mult îngăduitor cu acest aspect. Ba chiar am apreciat cadranele argintii ale ceasurilor de bord, care dădeau maşinii un aer vag sportiv, în concordanţă cu motorizarea de vârf a exemplarului primit la test. Iar raportând la preţul imbatabil al maşinii, mi-am dat seama ca ar trebui să fiu extrem de cârcotaş ca să reproşez la modul serios calitatea finisajelor. La finalul celor 3 zile în care am condus Sandero, bordul şi consola centrală au sfârşit prin a mi se părea funcţionale şi … făcute să dureze.
O surpriză plăcută a constituit-o portbagajul, mult mai mare decât te-ai aştepta să descoperi la o maşină din clasa mică. Asta, din păcate, în detrimentul spaţiului pentru pasagerii din spate, destul de redus chiar şi în condiţiile în care scaunele din faţă nu erau împinse la maximum.
Am primit la test versiunea Laureate, motorizată de propulsorul pe benzină de 1,6 litri, care dezvoltă 90 CP şi un cuplu de 128 la 3.000 rpm. Deşi nespectaculos ca performanţă şi cu doar două supape pe cilindru, motorul îşi face treaba cu supra de măsură, dată fiind greutatea relativ redusă a maşinii. Aşa că cei care vor un demaraj bun şi cei cărora le plac depăşirile în forţă pot găsi în această versiune exact ceea ce îşi doresc. Motorul mi s-a părut relativ zgomotos, dar din nou, gândindu-mă la performanţele altor modele din clasa mică şi la preţul lui Sandero, am fost dispus să-i trec cu vederea şi acest neajuns.
Cu toate că poziţia la volan e una destul de înaltă, iar scaunele nu se califică într-o competiţie de design, fiind mai degrabă urâte, am fost surprins să le descopăr ca fiind destul de comode, mai ales la un drum lung. În privinţa dotărilor, modelul testat aducea cam tot ceea ce poţi spera de la un model din clasa mică: aer condiţionat, geamuri electrice în faţă şi în spate, oglinzi electrice, volan reglabil pe înălţime, scaun şofer reglabil în înălţime dar şi în zona lombară, torpedou luminat, jante de aluminiu, air-bag-uri laterale care se adaugă la cele frontale, radio CD cu MP3. Dacă mai adăugam pe listă şi direcţia hidraulică şi ABS-ul, Sandero cu acest nivel de echipare se dovedeşte un competitor imbatabil în categoria sa, ţinând seamă că modelul testat costa sub 9000 euro ( 31.008 RON) fără TVA.
Au fost şi câteva lucruri care nu mi-au plăcut. Cursa ambreiajului mi s-a părut extrem de lungă şi îţi dădeai seama cu greu unde cuplează. Direcţia, deşi hidraulică, era destul de greoaie în momentul în care voiai să parchezi. Cele mai neplăcute detalii erau însă câteva probleme ale exemplarului testat. Deşi avea doar 5000 de km, uşa şoferului trebuia un pic trântită pentru a se închide bine, scaunul şoferului avea un mic joc, iar aerul condiţionat producea condens şi umezea destul de puternic interiorul.
Exceptând aceste inconveniente, majoritatea aparţinând exemplarului avut în teste, Sandero mi s-a părut o maşină modernă, care îşi face treaba în mod corect,la un preţ corect.
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine














27 Comentarii [+] Adauga un comentariu
Spre deosebire de Logan, Sandero, cel puţin privit din exterior, putea să placă ochiului. Pentru prima dată trăiai senzaţia că ai în faţă o maşină normală, nu doar compromisul rezultat în urma unui pariu ambiţios de a realiza un vehicul pe patru roţi, funcţional, la un preţ imbatabil.
o buda de masina la un pret dublu fata de realitate!
ati vorbit mai mult de aspectul masinii.
si asa, cu chiu cu vai ati "scos" o nota de terecere, ca de aia v-au dat masina sa testati, doar nu era sa o trantiti la test, cred ca ne-am lamurit.
in al doilea rand, n-ar fi rau ca autorul sa mai citeasca pe ici pe colo, prin alte reviste care se ocupa de auto, ce e aia un "drive test" si ce intereseaza cu adevarat la o masina, chiar modesta ca aceasta.
deja la pretul acesta se pot gasi masini mult mai performante, cu mult mai multe dotari.
ce te face sa crezi ca problemele erau doar ale masinii de test? hai o problema sa zicem ca ghinion dar cand sunt atatea la 5000 km....nu imi iau sandero nici batut...poate doar gratis. oricum ai da-o, cuvantul de ordine e "ieftin".
articol scris pentru a lauda aceasta tentativa de masina. autorul incepe dur dar sever :), cu o analiza foarte critica asupra vehiculului, dupa care indulceste nota astfel incat, la sfarsitul articolului ai crede ca s-a vorbit depre toyota sau volkswagen.
evident,tiganii astia de francezi nici nu puteau sa scoata altceva decit o caruta hodorogita ,plina de carii si mai hirbuita decit o dacie 1310 de 35 de ani.banii stiu sa-i inhate,dar calitate ca pentru taranii prosti. cine cumpara asa ceva ,ala e!
si taranii care-o cumpara o merita la fel.
buna masina sandero asta. pana si cei de la top gear o lauda muahahahahaaaa
****://***.youtube.co m/results?search_que ry=dacia+sandero+top +gear&search_type=&a q=f
sa si-o ia ei ba si sa se-ndese-n ea,muahahahahaaaaa
dacia sandero e versiunea "cheap" de nissan versa