Publicat

19

octombrie

2016

15:09

81366

vizualizări

Aseară am fost în cer

Aseară am fost în Cer, la un club. Clubul Liberal. Din cauza diferenţei de fus orar, am ajuns la dejun. Chelnerii baletau printre cristaluri, frapiere de argint şi dantele de damasc.

Aseară am fost în cer

Aseară am fost în Cer, la un club. Clubul Liberal. Din cauza diferenţei de fus orar, am ajuns la dejun. Chelnerii baletau printre cristaluri, frapiere de argint şi dantele de damasc.

- Monsieur le Premier Ministre vă aşteaptă.

Am parcurs salonul căutând o oglindă să-mi îndrept smokingul şi papionul din mers. Aşa mi-am dat seama de situaţia în care mă aflam. Tardiv.

Ionel Brătianu conversa şoptit cu Eugen Carada, în colţul salonului, lângă geam.

- Permettez-moi de vous présenter à mon ami M. Eugen Carada, le fondateur de la Banque Nationale de Roumanie.

Ionel Brătianu mă privi scurt şi îmi indică locul din faţa lui:

- Nu iţi întind mâna, că e rece.

M-am înclinat.

- Vă rog să-mi scuzaţi impoliteţea, dar mi-am uitat pantalonii. Nu ştiu dacă se observă?

- Nici lenjeria intimă nu pare a te constrânge. Aşa se întâmplă când intri în politică.

Garçon!

Un piccolo se apropie, îşi scoase faţa de masă de la brâu şi mi-o pasă complice.

- Ia o ţuică de Piteşti, de la moşia mea, şi-ţi trece. Merge cu icre de ştiucă şi măsline. Încearcă şi ghiudemul, noi cu asta am început.

- Bienvenue à la Roumanie éternelle!, mi-au urat cei doi.

Am început bine, slavă Cerului. Nu m-au întrebat de tezaur. Nici de Basarabia.

- Frumos pe aici, la club, cum vă distraţi?

- Fumăm. De plictis. Nu ne-a mai rămas nimic de făcut.

- Noi fumăm de nervi. În nicio zi nu reuşim să facem ce ne propunem. Surprize la fiecare pas.

- Permettez-moi d'expliquer. Aici timpul curge invers. Tot ce ai facut bine în viaţă, poţi face mai bine, tot ce ai greşit, poţi repara până faci bine.

- Par exemple, interveni Carada. Tezaurul. Întorcandu-ne în trecut am decis să nu-l mai trimitem la ruşi, să nu ni-l confişte bolşevicii. Acum e la Bancă. Clădirea cea nouă a Băncii am reconstruit-o odată cu tot districtul financiar. Prin noi înşine! Douăsprezece bănci, Bursa, asigurările naţionale etcetera, etcetera.Să aibă şi capitalul românesc unde să se simtă în siguranţă.

- Bucureştiul?

- L-am refăcut de trei ori, ne-au ajutat cutremurele. O adevarată plăcere să te plimbi dans Le Petit Paris.

- Şi cu războiul cum aţi făcut?

- Am intrat un an mai târziu, că nu eram pregătiţi. Am câştigat, fără eroisme inutile, fără Mărăşeşti. Urmarea e că, la Paris şi Trianon, dreptul nostru asupra Transilvaniei, Basarabiei şi Bucovinei a fost pe deplin recunoscut. Când câştigi, monşer, fă-o în aşa fel încât să nu-ţi faci duşmani!, se cită pe sine Brătianu.

De Marea Unire n-am mai adus vorba, să nu-i vină vreo idee.

- Dar cu comuniştii, cum aţi făcut?

- Pas de pauvreté, pas de communisme! Seulement la démocratie.

Peisajul din ferestre începu deodată să alunece. Ca la IMAX. Ne plimbam cu sufrageria. Nu mai e nici ţuica asta de Piteşti ce era, mi-am zis.

Ionel Brătianu mi-a citit panica în ochi.

- Suntem în Trenul Regal. O să vezi Parisul, Micul Paris, Viena, Elveţia, Boemia, chiar şi România. Toate pe pământurile noastre.

Între timp, chelnerii au adus supa de viţel cu găluşte. Rasol, măduvă pe pâine prăjită, hrean din grădină, stins cu sfeclă roşie sau mere. Eu am luat nişte stridii, că era ceva nou. Ameţeala mi-a trecut, înecată într-un şpriţ de Steininger cu sifon de Azuga.

Pe la Braşov, mi-a venit curajul:

- Aş putea avea o pereche de pantaloni?

- Ia-i pe ai mei, ne potrivim.

Marele om de stat îmi întinse perechea pe sub masa, adăugând:

- Un lider, mai ales unul politic trebuie să aibă puterea de a veni în faţa oamenilor aşa cum l-a lăsat Dumnezeu. Oamenii îl îmbracă. Cu propriile lor aşteptări. Aşteptări mari, mai ales într-o ţară mică.

- O ţară mică cu oameni săraci şi proşti e ca o balegă de vacă. O ploaie îi lipseşte ca să nu mai fie, adăugă Guvernatorul. Fără avere nu intri în politică.

- În România 2016, de unde am venit, dacă ai făcut avere, eşti corupt. Penal.

- Penal, adică criminal?

- Exact.

- Ăsta-i un banc, nu?

Ionel Brătianu se ridică în picioare şi se adresă invitaţilor ca şi cum ar fi vorbit de la tribuna Parlamentului:

- Marghilomane, ai făcut avere pe spinarea poporului! Vous êtes un criminal!

- Tu vorbeşti, Brătiene? Familie von Korrupten! Mai şi fumezi în salon. Nu iţi ajunge că mi-ai furat nevasta şi ai dus-o la tine în cuşetă!

Brătianu se aşeză şi îmi făcu cu ochiul.

- Văd că trădătorul ăsta ştie bancul. I l-ai spus dumneata?

- Nu. L-or fi chemat ca martor.

Prânzul a continuat cu grătare uşoare şi mici, bineînţeles. Gazdele au trecut pe bere românească, de Azuga. Eu m-am întors la ţuică. Merge cu micii şi dezleagă limba:

- Noi trăim doar în prezent. Trecutul şi viitorul nu ne preocupă.

- Şi cum ştiţi când şi dacă aţi greşit?

- Ne lasă rece. Cei aleşi de noi nu greşesc, sau cel puţin aşa susţin. Oricum, noi nu-i credem.

- D’accord, şi de viitorul României cine se ocupă?

- Unii mai ascunşi.

- Mon cher ami, eu gândesc că, de viitorul unui popor, trebuie să se ocupe liderii politici.

- La noi, elitele se feresc de politică. Nu vor să se amestece cu politrucii şi acoperiţii.

- Politruci? Asta miroase a bolşevism. C’est pas possible! Noi v-am lăsat în democraţie. Românii ce zic, acceptă asta?

- Românii pleacă din ţară. Şaişpe pe zi.

- Ah, oui. Îi lăsăm pe unguri să ne invadeze din nou?

- Şi ungurii pleacă.

- Vrei să spui că rămânem doar cu les gitanes?

- Ţiganii sunt demult la Paris.

Guvernatorul se opreşte din mâncat:

- Monsieur, la Paris mergem noi. Să nu-mi spui că şi ovreii au plecat.

- Aţi ghicit. Mai sunt cât de o sinagoga mică.

- Cum adică, Iaşiul nu mai există?

- S-a umplut şi Iaşiul de moldoveni.

- Şi pământul nostru cine îl mai munceşte?

- Nu ştiu, poate sirienii. Sunt aşteptaţi ca la un milion.

Privirea ca un laser rece a lui Brătianu mă eliberă şi de restul hainelor. Pui de Crevedia.

- Şi voi ce păziţi acolo, în ţară? Ce fa-ceţi?

- Asta e că nu mai ştim. Pe unii chiar nu ne interesează.

- Ai venit la clubul nostru ca să-mi spui că nu te interesează politica?

Întoarse capul pe geam. Trenul aluneca în peisajul elveţian al României. România Lui. Trase aer în piept de câteva ori ca şi cum şi-ar fi căutat puteri să treacă prin zidul care-l despărţea de viitor. Câteva secunde şi privi din nou către mine:

- Partidul meu mai există?

- Da, e condus acum de o femeie.

- Miţa Biciclista?

- Nu. Alina din Tecuci. Se gândea să-i trimiteţi prin mine niste bani, ceva, o donaţie că sunt alegeri şi Blaga i-a lăsat de ei înşişi.

- Jamais couchais avec!

Zâmbi ca la început când m-a primit. Ştiam că n-o să-mi întindă mâna. Era rece.

- Mai vino pe-aici, poate te convingem. Dacă nu şi nu, ne mai spui un banc. Omorâm plictiseala la o ţuică. Ca românii.

Am plecat cum am venit, nu puteam evita oglinzile. La ieşirea din Cer, portretul lui, cu un text pe care nu l-am mai citit:

„Căutaţi şi îndemnul şi puterea de a înfăptui în voi şi numai în voi înşivă!"

Mi-am facut un selfie cu el.

Bine că nu m-a întrebat de Basarabia şi de Bucovina, că nu ştiu pe unde mai scoteam cămaşa. Că doar cu ea am mai rămas pe mine. Şi pantalonii de pomană.

 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
BREAKING NEWS | Dezvăluiri INCENDIARE făcute chiar în faţa judecătorului: "Traian Băsescu m-a sunat şi mi-a zis că mă termină! Ne-au luat cu duba. În plus, Emil Boc..."

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info