Publicat

25

octombrie

2016

12:35

84895

vizualizări

Klaus în bucătărie

O voce l-a trezit pe Klaus Iohannis când tocmai aţipise în dormitorul prezidenţial de la Cotroceni.

Klaus în bucătărie

O voce l-a trezit pe Klaus Iohannis când tocmai aţipise în dormitorul prezidenţial de la Cotroceni.

- Hai să furăm nişte slănină din podul bisericii!

Pofta nepoftită, venită din copilărie, de kaizer mâncat pe furiş, noaptea, l-a purtat către bucătăria cea nouă de la Cotroceni: avea ce-şi dorea, undeva în frigider, într-o pungă de farmacie, bine închisă să nu miroasă a fum. De ce să fure, mai ales acum, în vremuri grele de anticorupţie, dacă are? 

La biserică se ducea, într-adevăr, în copilărie, trimis de mama sau vecina Gerda să aducă bucăţi de şuncă afumată sau cârnat, lăsate în pod la uscat. Era înalt şi ajungea cu cuţitul la tablele grele de slănină, spre mulţumirea familiei şi a membrilor comunităţii. E şi o vorbă din bătrâni, la saşi, când se naşte un copil: "Hantzi, poate să fie cât de prost, numai înalt să fie!"

Părinţii au avut grijă să nu-l cheme Hans, iar votanţii entuziaşti din noiembrie 2014 să ajungă la Cotroceni: Klaus Iohannis, Preşedintele românilor.

În această calitate intră în bucătărie, luă un cuţit mare, numai bun de tăiat slănina, şi trase de uşa frigiderului cu speranţa şi hotărârea pe care numai foamea ţi le pot da. Frigiderul îl întâmpină însă rece şi gol.

Klaus Iohannis se simţi ca în faţa oglinzii. Căută în congelator. Numai gheaţă.

- Ceea ce cauţi nu e acolo!

Scheiße! Să vorbească frigiderul?

Preşedintele se întoarse cu cuţitul ridicat către vocea invadatoare.

Era un om. Mai degrabă cărunt, în salopetă de mecanic. Sau instalator.

Mânca, de pe ziarul cu care învelise şunca, pâinea, ceapa. Le bucăţea tacticos cu un briceag. Basca neagră, proletară, se odihnea alături.

- Nehmen Sie Platz! Poftim la masă!

- Was ist das? Wer bist du? Eşti fantoma lui Ceauşescu?

- Nu sunt fantomă. Sunt Klaus.

- Klaus sunt Eu!

- Tu eşti Klaus cel Mult. Mâncai mult – sehr viel - şi stăteai în poartă la Fussball. Eu sunt Klaus cel Aşteptat.

- Eu aştept să-mi spui ce cauţi aici şi de ce mănânci din slănina mea.

- Slănina ta au mâncat-o sepepiştii. Pe-asta am adus-o eu. Erste Klasse Kaiserfleisch!

Îi întinde o bucată în vârful briceagului. În ciuda foamei, Preşedintele nu se lăsă ademenit.

- Ce cauţi aici? Cum ai trecut de sepepist?

- Sepepistul mă cunoaşte. Şi tu. Stai jos, că avem de vorbit. Ia de aici cu pâine.

- Nu mănânc seara, nu mă lasă soţia.

Klaus Iohannis se aşeză în celălalt cap al mesei cu cuţitul la îndemână.

În liniştea care îl despărţea de cel ce mânca în faţa lui, auzi clar cucuveaua din Grădina Cotroceniului.

- Am venit să-mi preiau mandatul de Preşedinte.

- Preşedintele sunt Eu. Am fost ales.

- Eu trebuia să fiu Candidatul, ştii bine! Cum aveam mult de lucru la atelier, te-am lăsat pe tine. Ţi-am dat şi sloganul de campanie: "Klaus tace şi face!". Constat că ai uitat.

- Eu nu uit!

- Sehr gut! Înseamnă că ţii minte seara dinaintea turului doi când îţi făcuseşi bagajele să pleci la Sibiu. Pe cei care te-au făcut Preşedinte ţi-i mai aminteşti?

- N-am obligaţii faţă de nimeni. Românii m-au ales.

- Ai idee de ce te-au ales românii?

- Ca să îi scap de corupţi.

- Nein! Te-au ales ca să nu-l aleagă pe Ponta. Unu. Doi, că eşti sas şi pe noi, nemţii, românii ne respectă. Trei, pentru că le-ai promis că vor trăi ca nemţii şi vor munci cât grecii.

- Eu fac altfel de politică. N-am promis nimic. Nu-mi fac obligaţii.

- Ei asta au înţeles. 

- Ghinion!

- Sunt şi ei un popor de oameni. Ca sas, nu poţi face pe deşteptul, că deştepţi şi plini de sfaturi se ştiu ei toţi, românii.

- Nu poţi avea încredere în români. Uite Cioloş, Ungureanu, Blaga. M-au dezamăgit. Şi nici în bulgari.

- Tu în cine ai încredere?

- În Hellvig, că e neamţ. În Kovesi, că n-am încotro.

- Românii au avut încredere în tine şi când ţi-ai făcut guvern de cioloşi, şi când le-ai spus c-o să-i bagi în Schengen, c-o să-i scapi de vize şi sărăcie.

- Românii mă dezamăgesc frecvent. Fură, mint, fac totul prost. Ieri m-au dezamăgit şi canadienii, şi belgienii.

- Am auzit de ultimul tău succes. Iar ai luat gol printre picioare. Când mai mergi la negocieri ia-ţi un şorţ de măcelar că tot iţi place să te joci cu cuţitul. Poţi încerca şi la masoni. Sigur mai au şorţuri libere.

- Şi masonii de la Bancă m-au dezamăgit.

- Chiar nu mai ai încredere în nimeni?

- Am încredere în Eu.

- Nici în securiştii şi procurorii hingheri cu care îţi alergi adversarii politici cum alergai pisicile care pofteau la slănină?

- Azi nu, că mi-au stricat weekendul. Corturile se pun în camping, nu în piaţă. În plus, ai mai apărut şi tu. Cine eşti, de fapt?

- Nu te face că nu ştii. Sunt Klaus Cel Aşteptat. Am venit cu slănină, pâine şi ceapă. Te mai codeşti mult?

- Ţi-am spus, soţia nu-mi permite.

- Vorbim de mandatul de Preşedinte. Am venit să mi-l predai. Cum ţi-am spus. Românii nu mai au răbdare. Ăştia doi ani ai tăi vin după alţi douăşcinci.

- Se poate întâmpla oricui.

- Ai tăcut şi n-ai făcut nimic.

- Nu pot să-ţi predau mandatul. Trebuie să continuu ce am început.

- Şi românii?

- Unde au aşteptat doi ani mai pot încă doi. Între timp îi pot denunţa pe toţi corupţii, să nu se mai opună la arestare. 

- De judecarea corupţilor se ocupă justiţia. Nu e treaba ta. Prezumţia de nevinovaţie e sfântă într-o democraţie.

- Justiţia va judeca just, cum cer procurorii. Eu doar i-am avertizat pe vinovaţi să nu mai candideze că trebuie să-l pun pe Cioloş prim-ministru după alegeri şi lui nu-i place pesedeul. 

Musafirul lăsă briceagul jos şi se adresă Preşedintelui în şoaptă:

- ACHTUNG, mein Freund, în decembrie, Românii vor vota împotriva ta. Le-ai înşelat aşteptările.

- Mă dezamageşte lipsa ta de logică: dacă tu erai Cel Aşteptat, cum spui, atunci numai tu puteai să le înşeli aşteptările. În nici un caz eu. Eu nu-mi fac obligaţii.

- Ein Mann, ein Wort! Te-am lăsat în locul meu, n-ai făcut nimic, am venit să-mi dai mandatul. Nu mă pot face de ruşine.

- Te priveşte. N-am ce să-ţi ofer. Eu fac altfel de politică.

Brusc, Klaus cel Aşteptat se ridică, îşi luă geanta de scule şi se îndreptă către uşă.

- În cazul acesta, va trebui să-mi schimb numele.

- Hantzi ţi s-ar potrivi cel mai bine. Eu sunt Klaus. Auf Wiedersehen.

Soţia nefiind de faţă, Klaus Iohannis a mâncat singur kaizerul cu pâine neagră şi muştar până la ultima bucătură. A mers şi o bere.

Apoi a urcat uşor, cu papucii în mână, să nu trezească sepepiştii, în dormitorul de la etajul doi. Nu-i plăcea să doarmă la etajul întâi în patul lui Ceauşescu.

Patul de la etajul doi are o ladă mare, sub saltea. În ea găseşti multe, multe dosare, unele puse bine de Elena Ceauşescu. Altele, din vremea lui Băsescu şi Udrea. Aşezate frumos, fac salteaua mai tare, pentru şale.

În nopţile grele de insomnie te mai îndulceşti cu o lectură picantă.

Ca în noaptea asta, când umbrele trecutului se adună chemate de ţipătul bufniţei din Grădina Cotroceniului.

"Oare ce culoare o avea cucuveaua asta?"

Preşedintele adormi spre dimineaţă convins că ştie cum se vor câştiga alegerile din decembrie.

Dacă nu el, atunci cine?

 
 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
Halep i-a lăsat mască! Gestul prin care Simona i-a cucerit total pe englezi. "Fantastic!" Ce făcea în timp ce afară începuse să plouă

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info