Acest articol nu va debuta cu: dragă Victor Ponta/ dragă Tăriceanu/dragă Liviu Dragnea/dragă Şova sau oricare altul. Pentru simplul motiv că nu mai are importanţă, în acest moment, cum îi cheamă.

Nu mai are absolut nicio importanţă ce funcţii ocupă sau că noi i-am trimis acolo şi ne-am făcut cel mai mare rău din istoria post-decembristă a României. Oamenilor nu le mai pasă cine îi guvernează. Nu le mai pasă cine îi afundă în beznă, cine îi minte, cine le batjocoreşte copiii, cine le ameninţă libertatea de exprimare.

Nu-i aşa că nu vă mai pasă? Spuneţi că da, ca să nu ne mai pese la toţi. Acest articol începe, de fapt, cu următoarea întrebare: dragi cetăţeni ai României, vă daţi seama că suntem în plină lovitură de stat? Vă daţi seama că în parlament, cu rânjet larg şi bătăi pe umeri triumfătoare, se votează dinamitarea justiţiei? Vă daţi seama că, în timp ce vă uitaţi, liniştiţi, la ştirile despre aceste evenimente, se epurează instituţiile democratice ale statului de drept? Unde sunteţi, dragi cetăţeni ai României? Pentru că există un singur loc în care fiecare om care are o responsabilitate minimă faţă de viitorul copiilor lui ar trebui să fie acum: în stradă!

Ştiu oameni care încă îşi plâng morţii din decembrie 89. Ne este indiferent că ăştia (cărora nu mai pot să le dau niciun nume) calcă în picioare morminte? Demnitate, drepturi fundamentale, conştiinţă naţională, asumare, vă mai spun ceva aceste cuvinte? Sunteţi ameninţaţi cu dosare penale pentru exercitarea dreptului de a vă spune cuvântul şi de a vă apăra libertatea în stradă! Chiar nu vă pasă?

Ce e aia comisie specială pentru evaluarea democraţiei? Ce e România, un lagăr? E mai democratic sau mai puţin democratic să porţi o pancartă atârnată de gât? Ce înseamnă că un procuror nu poate să-şi permită, la cei 27 de ani ai săi, să investigheze marea corupţie, sub pretextul că răstoarnă guverne? Unde e conceptul de justiţie independentă, pentru care am luptat şi în care credem?
Ce-au făcut cu ţara pe care ne-am luat-o înapoi? Pe mâinile cui a încăput, ALE CUI? Nu e nicio metaforă în aceste rânduri, nicio subtilitate, nici măcar cinism, sunt întrebările curate, enunţurile clare, precum carnea vie. Unde sunteţi, români? Nu e retoric, întreb în mod real, dureros, acut, pentru astăzi, pentru votul ruşinii supreme, pentru zilele care vor veni, pentru modificările ticăloase ale codurilor, menite să-i spele pe mâini, pentru furtul din bugetul de stat pe care-l umplem şi care se varsă în buzunarele lor, pentru mizeria din spitale, pentru dezastrul din învăţământ, pentru un sistem economic vandalizat de pomeni electorale şi mită. Chiar nu vă pasă?

Îmi faceţi dosar penal, domnule Ponta? Cât de repede se întocmeşte şi care e termenul – o săptămână? Îmi faceţi dosar penal pentru adevăr, pentru negru pe alb, pentru dreptul de a spune ce cred? Să demitizăm omul din spatele instituţiei pe care o reprezentaţi cu glorie: sunteţi un individ urmărit penal care nu are ce căuta în fruntea guvernului, conduceţi o şleahtă de incompetenţi care îngroapă România în cele mai sumbre ruine, faceţi parte dintr-un partid plin de hoţi şi corupţi condamnaţi definitiv, al cărui cel mai mare merit este de a fi furat România mai mult decât a făcut-o oricine, în toată istoria ei, în afară, poate, de turci, tătari şi alte neamuri invadatoare. V-aţi înconjurat de nume după chipul şi asemănarea dumneavoastră, indiferent din ce formaţiuni politice provin, al căror scop suprem este întoarcerea acestei ţări din drumul către Europa şi către normalitate, decenţă şi echilibru! Ne îngropaţi de vii, domnule Ponta!
Credeţi că manifestările din stradă sunt singurele forme de protest ale unui popor umilit? Protestează copiii care încă învaţă lângă sobe cu lemne pe jumătate înţepenite, în sate. Ăia permanent conectaţi la wifi. Protestează tăcut şi mai intră în câte o grevă permanentă a morţii oamenii care-şi aşteaptă medicamentele compensate şi pensiile cu care nu le pot plăti, bolnavii cronici care trebuie să aleagă între doze la fel de importante, pe care le alternează, cu lunile, pentru că nu au destul pentru un tratament integral. Protestează toţi cei pe care i-aţi fugărit de lângă familiile lor, de acasă, pe care i-aţi trimis sclavi în căutarea unui loc de muncă pe care nu l-au putut găsi într-o ţară în care investiţiile sunt mult mai puţin importante decât pomenile. Şi analfabetismul e o formă de protest – al generaţiilor viitoare pe care le nenorociţi în mod deliberat, cu rânjet cinic şi promisiuni că pot trece prin viaţă la fel de uşor fără să aibă măcar un bacalaureat.

Întocmiţi-mi dosar penal pentru toate aceste adevăruri îndrăzneţe, domnule procuror Ponta! Redactaţi-l cu grijă, pe urmă luaţi-vă turma de hoţi şi plecaţi de la guvernare!

Dacă România mai are un preşedinte, dacă cel pe care l-a votat aşa se numeşte şi este demn de fi în locul pe care i l-am încredinţat noi, acesta este momentul în care trebuie să o arate, mai mult decât oricare alt preşedinte pe care l-am avut. Suspendarea lui Ponta este cel mai mare bine pe care i-l puteţi face acestei ţări, domnule preşedinte Johannis! Dacă ei nu pleacă, puteţi fi glasul nostru care le spune că nu îi mai vrem? Dumneavoastră, de la Cotroceni, noi, toţi, din stradă!

Ramona Strugariu este de profesie jurist, are un master în drept european şi este manager al mai multor proiecte pe justiţie, educaţie şi integrare socială. Autor de poezie. În prezent, lucrează la departamentul lingvistic al Consiliului Britanic de la Bruxelles.

Distribuiți, dacă sunteți de acord! „Suspendarea lui Ponta este cel mai mare bine pe care i-l puteţi face acestei ţări,...

Posted by Gandul on 9 Iunie 2015

 

Citește și: