Acceleratorul de particule a pornit, lumea este la locul ei

Cercetătorii caută „particula lui Dumnezeu“ /// Foto: Reuters/Denis Balibouse

Echipa de cercetători consideră drept o "realizare extraordinară" coliziunea unor fascicule de protoni în tunelul circular de 27 km din Elveţia

"Instalaţia groazei" de la Geneva - acceleratorul de particule Large Hadron Collider (LHC) - a fost pus în funcţiune, luni, însă fără să atragă "sfârşitul lumii" sau cel puţin vreun cutremur puternic. La acestea se aşteptau, în toamna anului 2008, câteva milioane de oameni, în urma răspândirii zvonurilor (susţinute de unii fizicieni) că experimentul este foarte periculos.

Nu doar că nu avea să se întâmple nimic, dar marele experiment a fost sistat la zece zile de la pornirea LHC. Iniţial s-a motivat existenţa unor probleme ale instalaţiilor electrice, pentru ca apoi să se amâne cu 14 luni reluarea ciocnirilor de particule. În final, arată SwissInfo, această a doua încercare a fost descrisă drept "o mare realizare", de către Rolf Heuer, directorul general al CERN (Centrul European pentru Cercetare Nucleară) care operează LHC. Opinia este împărtăşită de cercetătorii care conduc experimentul propriu-zis şi pentru care ciocnirea fasciculelor de protoni în interiorul acceleratorului este un pas înspre înţelegerea Universului - potrivit teoriei că acesta a luat naştere printr-un "Big Bang", o uriaşă explozie primordială.

În căutarea "particulei lui Dumnezeu"

Un element-cheie al experimentului este, potrivit Mediafax, încercarea de a identifica bosonul Higgs, o particulă subatomică, instabilă, numită şi "particula lui Dumnezeu". Acest element mai mic decât atomul - definit, în 1964, de fizicianul britanic Peter Higgs - există pentru o foarte scurtă durată (fracţiune de secundă), fiind considerat esenţial pentru înţelegerea fizicii particulelor.

Până acum, bosonul lui Higgs s-a studiat doar în mod virtual, fără să fie văzut vreodată, ceea ce încearcă să facă LHC. De-a lungul celor 27 km ai tunelului există doi detectori principali şi doi secundari care ar putea înregistra prezenţa "particulei lui Dumnezeu", indiferent cât de scurtă ar fi durata de viaţă a acesteia.

Pe de altă parte, fizicienii de la CERN vor să studieze supersimetria, un concept care stă la baza celor mai recente teorii din fizică, potrivit cărora materia vizibilă nu reprezintă mai mult de 4% din Univers. Aşa-numitele "materie neagră" şi "energie neagră" compun restul Universului (în proporţii de 23%, respectiv 73%), astfel că cercetătorii vor să desluşească misterele materiei şi antimateriei.

Este remarcabil că, după atâtea luni de reparaţii, în interiorul LHC s-au putut ciocni protoni, însă mai este mult până ca CERN să anunţe vreo descoperire epocală. "Trebuie să ne păstrăm un simţ al perspectivei, sunt încă multe de făcut înainte de a începe programul de fizică al LHC", a explicat Heuer.

"Începutul unei noi ere în fizică"

Coliziunea protonilor înseamnă "începutul unei ere fantastice în fizică şi oferă speranţe pentru noi descoperiri după 20 de ani de muncă ai comunităţii internaţionale", a declarat Fabiola Gianotti, purtător de cuvânt al uneia dintre echipele de cercetare. Este vorba de echipa Atlas - unul dintre cei patru detectori principali plasaţi în tunel, la 100 metri adâncime.

Acest detector şi ceilalţi trei (LHCb, Alice şi Compact Muon Solenoid) au fost proiectaţi să urmărească toate particulele puse în mişcare (cu viteza luminii) în interiorul cilindrului, cu ajutorul a circa 1.200 magneţi superconductori. În anumite porţiuni ale tunelului cilindric, ciocnirea protonilor degajă energii enorme, care au fost "suspectate" a fi capabile să aducă "sfârşitul lumii".

Citeşte mai multe despre acceleratorul de particule pe www.descopera.ro

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine