Alina Matis
Alina Matis
47574 vizualizări 27 mai 2014

La începutul lui 2013, britanicii "aflau" cu groază că vor fi invadaţi de români. Prin urmare, au încercat să ne convingă să nu venim în hoarde odată cu ridicarea restricţiilor de pe piaţa muncii, la 1 ianuarie 2014.

Observând începutul unui discurs extremist îngrijorător, gândul şi GMP Advertising, au întors foaia şi cu politeţe şi umor le-am transmis britanicilor că pot să vină ei în România, dacă nu ne primesc pe noi în Marea Britanie. Am început „Why don't you come over?”, o campanie care a câştigat multe premii şi a fost preluată în presa din toată lumea - puteţi vedea AICI mesajele cu care am reuşit să îi aducem şi pe politicienii britanici în România (vedeţi AICI), pentru a avea o dezbatere serioasă, bazată pe fapte, nu mituri şi propagandă, despre migraţie.

Astăzi avem un nou mesaj, daţi-i SHARE pe Facebook şi vă asigurăm că va ajunge până la Londra.

 

ACCESEAZĂ SITE-UL „WHY DON'T YOU COME OVER?”

Din păcate, însă, chiar dacă invazia nu s-a materializat, discursul extremist, anti-migraţie şi anti-UE a continuat şi a ajuns la limita rasismului. Aşa se face că Uniunea celor 28 s-a trezit, luni, mai dezbinată ca niciodată, votul populist, extremist, ultranaţionalist, comunist de la alegerile europarlamentare ridicând mari semne de îngrijorare privind următorii cinci ani. Comuniştii au câştigat în Grecia, extrema dreaptă a câştigat în Franţa, eurofobii au ieşit pe primul loc în Marea Britanie. În multe alte ţări, votul radical, chiar dacă nu a fost majoritar, a fost suficient de numeros pentru a pune chiar probleme existenţiale proiectului european. După ani de măsuri anti-criză, această campanie a avut trei teme: austeritate, „establishment”-ul de la Bruxelles şi imigraţia. În unele ţări, votul anti-imigraţie şi anti-european a cântărit cel mai mult, un exemplu în acest sens fiind Marea Britanie. gândul vă prezintă o analiză a impactului pe care acest vot radical îl are asupra românilor, fie ei din ţară sau din străinătate: am fost subiect de campanie - ce se întâmplă acum?

„Comunităţile româneşti vor simţi treptat impactul acestor alegeri”

Sondajele au anunţat-o, analiştii au prognozat-o şi, totuşi, victoria votului de contestare a actualei Uniuni Europene a venit ca un duş rece pentru „establishment”-ul european. „Şoc”, „cutremur”, „înfrângere uluitoare”, „vot uriaş de respingere”, „terifiant” - aceştia au fost numai câţiva dintre termenii sumbri folosiţi de politicienii europeni, dar şi de experţii contactaţi de gândul pentru a descrie acest scrutin. În Franţa, stat fondator al UE, partidul de pe prima poziţie vrea ieşirea din Uniune şi închiderea graniţelor. Scenariul se repetă şi în Marea Britanie, unde am văzut că discriminarea poate obţine voturi.

Dincolo de calculele politice, de „jocul” alianţelor, al trecerii de la un grup politic la altul, românii au toate motivele să fie preocupaţi de rezultatul alegerilor europarlamentare. Nu putem ignora că există ţări cu importante comunităţi de români în care partidele au câştigat folosind o retorică anti-imigraţionistă, anti-români, ba chiar rasistă. Dacă astfel de partide, două exemple fiind UK Independence Party (UKIP-Marea Britanie) şi Frontul Naţional (FN - Franţa), se vor putea organiza în Parlamentul European într-un nou grup politic, pentru a avea un impact asupra legislaţiei sau vor fi atomizate, rămâne de văzut. Ele au demonstrat însă că un mesaj dus până la rasism poate câştiga alegeri şi vor putea servi drept inspiraţie pentru alte partide europene, care, disperate să îşi mai recupereze din electoratul pierdut, ar putea prelua din mesajele acestor grupări, a prognozat, pentru gândul, Cristian Ghinea, directorul Centrului Român pentru Politici Europene. Primul exemplu în acest sens ar putea fi Marea Britanie, la alegerile de anul viitor.

„Comunităţile româneşti din Franţa şi Marea Britanie, dar şi cele din Spania şi Italia (unde avem câte un milion de români) vor simţi treptat impactul acestor alegeri”, avertizează, într-un scurt interviu pentru gândul, Dan Luca, expert în afaceri europene. „UKIP a mizat mult pe discursul anti-românesc şi probabil vor juca la fel şi pentru alegerile naţionale care urmează. Părerea mea este că mesajul se va radicaliza chiar în viitor, dând şi altor ţări astfel de idei”, ne-a mai spus Luca, recomandând puterii de la Bucureşti să nu subevalueze acest risc, pentru acest dosar al migranţilor români şi al discriminării lor „este la fel de complex ca şi cel al aderării României la UE”.

„Pentru România, rezultatul este o veste proastă, chiar dacă am reuşit să nu trimitem niciun partid antieuropean în Parlament. Este o veste proastă pentru că politicile de adâncire a integrării care îi avantajau pe români, precum întărirea mobilităţii pe piaţa muncii, vor fi puse sub semnul întrebării”, a avertizat, pentru gândul, şi Alin Mituţa, director Europuls. Aici, un rol important îl vor avea şi cei 32 de eurodeputaţi români proaspăt aleşi, a căror sarcină va fi şi combaterea discursului extremiştilor - şi nu doar cu declaraţii.

Sursa: EUBusiness/Parlamentul European

Mai jos, pe puncte, principalele zone de îngrijorare pentru români, după rezultatele de la alegerile europarlamentare:

- discursul anti-români, în care noi suntem „ţapi ispăşitori” pentru problemele socio-economice din anumite ţări, nu s-a încheiat odată cu campania; el va continua, tocmai pentru că a avut succes

- discuţia despre cotele de migranţi în interiorul Uniunii Europene va fi preluată şi de partide mai apropiate de centrul eşicherului politic, pentru că partide precum UKIP şi FN au demonstrat că poţi aduna voturi cu ajutorul ei

- presiuni pentru limitarea liberei circulaţii a muncitorilor români

- presiuni pentru a împiedica în continuare intrarea României în zona Schengen

„Oamenii vor rămâne pe acest mesaj (anti-imigraţie, anti-români, n.red.), pentru că au văzut că funcţionează. Ei se uită pe sondaje şi exploatează temerile anti-imigraţie ale populaţiei şi se creează o spirală a fricii”, a comentat pentru gândul Radu Magdin, CEO Smartlink Communications. „Populiştii şi extremiştii câştigă pentru că ei vin cu un mesaj simplu, fără propuneri de reformă”, a adăugat expertul.

Gândul face un portret al campaniei anti-români şi anti-migraţie a partidelor care au câştigat un procent mare (dacă nu chiar cel mai mare) de voturi la Europarlamentare:

1. UKIP - Pentru prima dată, un partid britanic a reuşit să spargă troica politică britanică, formată din Conservatori, Laburişti şi Liberal-Democraţi. Deşi sistemul electoral al ţării lor le temperează încă valul electoral pe care se află, partidul condus de Nigel Farage a obţinut, conform celor mai recente rezultate, 27,5% din voturi, cu două procente mai mult decât laburiştii  şi cu aproape 4% mai mult decât conservatorii lui David Cameron. Aceasta, în condiţiile în care campania electorală s-a încheiat cu acuzaţii de rasism la adresa lui Nigel Farage, după ce acesta a comentat că nu ar vrea să aibă un român vecin şi că un migrant german nu este egal cu un migrant din ţara noastră. Acest scandal s-a lăsat şi cu o plângere la poliţie înaintată de un stomatolog român din UK, devenit activist, Tommy Tomescu.

gândul vă reaminteşte că tot UKIP a fost sursa „predicţiei” conform căreia 29 de milioane de români şi bulgari ar putea să vină să lucreze şi să ceară ajutoare sociale în Marea Britanie, odată cu ridicarea restricţiilor de pe piaţa muncii, de la 1 ianuarie 2014. tot de la mesajele discriminatorii ale UKIP am pornit şi campania „Why don't you come over?”.

ACCESEAZĂ SITE-UL „WHY DON'T YOU COME OVER?”

Iată două dintre mesajele recente cu care UKIP a făcut campanie pentru Europarlamentare: „26 de milioane de milioane din Europa îşi caută de lucru. Al cui loc de muncă îl vor?”; „Muncitorii britanici sunt loviţi dur de mâna de lucru ieftină mereu disponibilă”.

UKIP vrea ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, pentru „a recăpăta controlul asupra graniţelor britanice şi a imigraţiei”. Vrea, de asemenea, să restricţioneze libera circulaţie a forţei de muncă, un subiect sensibil pentru români, dar şi eliminarea regulilor privind corectitudinea politică - altfel spus, oricine să poată spune, fără vreo fundamentare, că românii nu trebuie să locuiască lângă englezi, pentru că mai mult ca sigur sunt periculoşi, aşa cum a comentat şi Farage.

Foto: Mediafax Foto/AFP/Carl Court

2. Frontul Naţional - Partidul de extremă dreapta din Franţa, condus de Marine Le Pen, a ales să-şi încheie campania comentând că o epidemie de Ebola ar rezolva în trei luni atât problema suprapopulării planetei, cât şi a imigraţiei în masă din Uniunea Europeană (comentariul îi aparţine lui Jean-Marie Le Pen şi a fost ulterior nuanţat de fiica sa, Marine Le Pen). Frontul Naţional, care a câştigat alegerile europene în Franţa, cu 24,95% (faţă de UMP - centru-dreapta - , cu 20,79%), a dus o campanie anti-europeană şi anti-imigraţie. Se opune aderării României la Schengen, vrea reinstiuirea controalelor la graniţele franceze, reducerea de 20 de ori în următorii cinci ani a migraţiei legale pe teritoriu francez, dar şi atacarea reformei Politicii Agricole Comune a comisarului român Dacian Cioloş, pe care îl acuză că a „erodat poziţia Franţei ca putere agricolă mondială”.

3. Partidul Poporului Danez (Dansk Folkeparti - DF), populiştii de dreapta din Danemarca, au câştigat (26,6%) şi ei Europarlamentarele cu o platformă anti-europeană şi anti-imigraţionistă.

4. În Olanda, Partidul Libertăţii (PVV), al lui Geert Wilders, s-a clasat pe locul al treilea, cu 13,35%. PVV este cunoscut românilor pentru opoziţia intrării noastre în spaţiul Schengen şi, printre altele, pentru lansarea unui site în care olandezii puteau reclama dacă şi-au pierdut locul de muncă din cauza unui român. PVV şi DF sunt cu atât mai periculoase pentru români, cu cât ambele sunt curtate intens (PVV poate fi considerat „cucerit”) de Frontul Naţional. Împreună, discursurile lor antiimigraţie vor avea o mai mare putere în Europa.

„Îngrijorător spre dezastruos”

Totuşi, la nivel global, rezultatul alegerilor europarlamentare este mai aproape de status quo-ul european decât o indicau la început sondajele. Să nu uităm că, nu mai departe de luna februarie, stânga radicală era creditată cu mai multe voturi decât liberalii. Mai mult, conform tuturor rezultatelor preliminare, Popularii Europeni rămân la conducerea Uniunii, după ce au reuşit să îi devanseze spre finalul campaniei pe Socialişti. Partidele antieuropene au avut câştiguri uriaşe la aceste alegeri, dar nu trebuie pierdut din vedere nici că formaţiunile pro-europene au în continuare cele mai multe locuri în Parlamentul European şi că PPE, mare susţinător al proiectului european, rămâne cel mai mare grup politic, a subliniat, pentru gândul, jurnalistul britanic Jon Danzig.

Şocul de care vorbeşte toată Europa este dat însă de rezultate precum cele descrise mai sus: „Din punct de vedere global (rezultatul alegerilor, n.red.), este un şoc la nivel european, unda seismică venind în special din Franţa. Sondajele de opinie preconizau o triplare a scorului euroscepticilor comparativ cu precedentele alegeri europene, dar când avem această confirmare prin vot, impactul este total. Există acum două tendinţe, prima din partea partidelor populare şi a doua din partea euroscepticilor”, a mai comentat pentru gândul Dan Luca. Expertul a subliniat că euroscepticii sunt o mişcare eterogenă, cu partide de dreapta (FN, PVV), ultranaţionalişti (Jobbik - Ungaria, Zorii Aurii - Grecia) sau chiar mişcări populiste (Cinci Stele - Italia): „Cu siguranţă că aceştia vor forma un grup parlamentar sustenabil, iar impactul lor se va resimţi în următorii cinci ani”.

Deşi admite şi el că aceste alegeri au adus „o mare victorie” pentru curentul anti-european, Alin Mituţa, directorul Europuls, nu se arată la fel de convins că partidele extremiste vor reuşi să îşi unească forţele într-un grup unic în Parlament pentru a avea un impact asupra legislaţiei europene. „Un lucru este sigur”, punctează expertul: „familiile politice democratice mari din PE vor trebui să ţină cont  de relativa înfrângere şi să îşi ajusteze poziţiile - cel mai probabil, către un discurs mai puţin euroentuziast, care va apăra în cel mai fericit caz status-quo-ul”.

Martori la această „derută populistă” (care, în Grecia, a făcut din troică „un bau-bau, în ciuda banilor foarte mulţi băgaţi pentru a evita intrarea în incapacitate de plată”, eurodeputaţii din viitoarea legislatură se vor confrunta mai mult cu un „şoc psihologic, decât un şoc politic”, a spus, pentru gândul, Cristian Ghinea, directorul Centrului Român pentru Politici Europene, care explică în termeni plastici rezultatul Frontului Naţional în Franţa: efect al „gargarei stângii”, reprezentată de Francois Hollande, cel mai nepopular preşddinte din istoria Republicii. Potrivit lui Ghinea, puterea extremiştilor în PE va fi mai mult de presiune, marja lor de manevră nefiind foarte mare.

„Este greu de spus ceva pozitiv despre rezultatele alegerilor la nivel european”, rezumă Alin Mituţa. Unul dintre aceste puţine aspecte pozitive, a admis expertul, este că, pentru prima dată în istoria alegerilor directe pentru PE, prezenţa la vot a crescut (cu 0,9% - 43,9%, faţă de 43% în 2007) şi nu am mai văzut, ca în toate celelalte alegeri, un nou minim istoric. „Pe fond, însă, rezultatul este îngrijorător spre dezastruos”, a spus Mituţa, exemplificându-şi impresia cu studiul de caz francez. În completarea argumentului său vine şi Radu Magdin, care îi acuză pe socialiştii francezi că, deşi ştia că are o bază consistentă de alegători imigranţi, a preluat din mesajele antimigraţie ale Frontului Naţional.

Şi după alegeri, Europa caută lider

După cum gândul a mai relatat în trecut, niciunul dintre candidaţii principali la şefia Comisiei Europene - respectiv J.C. Juncker, din partea PPE; M. Schulz, din partea Socialiştilor; G. Verhofstadt, din partea Liberalilor - nu provoacă entuziasmul de care are nevoie Europa pentru a contracara valul de euroscepticism. Dezbaterea privind absenţa unui lider puternic, o personalitate politică la conducerea proiectului european este mai veche decât aceste alegeri. „Principala problemă este că nu avem lideri care să ştie să comunice simplu”, admite şi Radu Magdin. „Europenii vor lideri”, întăreşte expertul, în interviul pentru gândul.

Citește și: