Barack Obama frânge „axa“ cu Londra

Brown a pierdut până şi statutul de „pudel“ al Casei Albe al predecesorului Blair /// Foto: Mediafax

Premierului britanic i-au fost refuzate cinci propuneri de întâlnire cu preşedintele SUA, deşi acesta s-a văzut cu omologii din Rusia, Japonia şi China

De cinci ori au încercat diplomaţii britanici să aranjeze o întâlnire bilaterală între Gordon Brown şi Barack Obama, cu ocazia Adunării Generale a ONU sau la summitul G20, dar tot de atâtea ori au fost refuzaţi. Scuza oficială a părţii americane, legată de "programul încărcat", a fost greu de înghiţit de britanici, în condiţiile în care Obama a avut întâlniri private cu omologii din Rusia, Japonia şi China.

Mai mult, atunci când vrea, Obama "munceşte 28 de ore din 24", spun apropiaţii săi şi, recent, a stabilit o performanţă demnă de Cartea recordurilor - prezenţa la cinci talk-show-uri într-o singură zi. Aşadar, Casa Albă nu a vrut să-i dea satisfacţie lui Brown.

Refuzul Washingtonului ar putea însemna că "relaţia specială" dintre SUA şi Regatul Unit "este la cel mai jos nivel de la relaţiile îngheţate ale lui John Major cu Bill Clinton", comentează The Daily Telegraph. Cu imaginea şifonată după ce Executivul local din Scoţia l-a eliberat pe "atentatorul de la Lockerbie", libianul Abdelbaset al-Megrahi, Brown avea nevoie disperată a fi prins în lumina reflectoarelor alături de Obama. Preşedintele american nu i-a acordat decât un răgaz pentru o scurtă discuţie în... bucătăria sediului de la New York al ONU. Nici faptul că Guvernul britanic s-a răzgândit, în ultimul moment, şi a decis să furnizeze vaccin antigripal Africii nu l-a impresionat pe Obama. Brown a sperat, zadarnic, să obţină măcar o conferinţă de presă comună cu preşedintele SUA.

"Ţinut la uşă" de Gaddafi

Pe lângă răceala lui Obama, Brown a mai avut de înfruntat o situaţie ridicolă, în timpul Adunării Generale a ONU. Pentru a-şi exprima condamnarea faţă de faptul că al-Megrahi a fost primit ca un erou în Libia, premierul britanic a anunţat că refuză să fie prezent la primul discurs al lui Moammar Gaddafi la ONU. Brown a părăsit sala unde se aflau lideri din 192 de state ale lumii, închipuindu-şi că va reveni imediat, după ce liderul libian va termina discursul pentru care avea alocate 15 minute.

Numai că - în ciuda sălii care devenise jumătate goală la un moment dat - Gaddafi a ţinut un discurs de 100 minute, timp în care Brown a trebuit să rămână afară, potrivit promisiunii asumate. În cuvântarea sa, Gaddafi a criticat ONU pentru că, din 1945, a eşuat în încercarea de a împiedica 65 de războaie şi a calificat drept "consiliul al terorii" Consiliul de Securitate - organismul care a decis, în anii `80, sancţiuni împotriva Libiei. Brown avea programat discursul său după Gaddafi, dar a fost nevoit să-şi scurteze cuvântarea. Replica "spre deosebire de antevorbitorul meu, eu n-am venit să rup Carta ONU" nu a fost privită decât ca o palidă critică adusă lui Gaddafi. Până şi anunţul că va renunţa la o investiţie de 20 miliarde lire în modernizarea flotei de submarine nucleare Trident se pare că a fost o strategie de imagine. Decizia i-a luat pe nepregătite pe comandanţii militari.

În fine, nici mass media americane nu l-a cruţat. Într-un interviu la postul NBC, Brown a dat un răspuns privit, probabil, cu dispreţ de americani. "Vă dau o asigurare absolută şi necondiţionată că n-a fost o tranzacţie (eliberarea lui al-Megrahi - n.r.) pentru petrol". Or, presa britanică a făcut legătura dintre afacerile de miliarde ale British Petoleum în Libia şi această eliberare.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine