Andrei Luca POPESCU
Andrei Luca POPESCU
28345 vizualizări 4 oct 2012

Pasul fără precedent făcut de politicienii de la Ankara, de a permite Guvernului să dea undă verde în orice moment armatei turce să pătrundă în alte state, nu echivalează cu începutul unui război, însă este cea mai puternică ameninţare militară împotriva Siriei din ultimii ani, venită fie din partea Occidentului, fie din partea unui stat predominant musulman.

Turcia se află în faţa celei de-a doua mari provocări militare din partea Siriei, în mai puţin de jumătate de an. În iunie, armata siriană a doborât un avion militar turcesc, un F-4 Phantom, care pătrunsese în spaţiul aerian din largul coastei siriene. De data aceasta, un atac cu mortiere, din apropierea graniţei, a ucis 5 civili turci în localitatea Akcakale. Turcia a răspuns cu foc de artilerie peste graniţă, omorând peste 20 de militari sirieni, conform estimărilor opoziţiei siriene şi ale unui ONG pentru drepturile omului.

NATO, alianţă militară din care Turcia face parte, a anunţat că "susţine Turcia" şi a cerut Siriei să înceteze încălcarea acordurilor internaţionale. Şefii misiunilor diplomatice NATO de la Bruxelles s-au reunit de urgenţă miercuri noapte, pentru a discuta situaţia de la graniţa siriano-turcă.

Unul dintre pilonii pe care se sprijină Alianţa Nord-Atlantică este principiul indiviziunii: dacă un stat membru este atacat, se consideră că întreaga Alianţă a fost atacată, ceea ce dă dreptul la un răspuns militar comun.

La scurt timp după reuniunea NATO, premierul turc Tayyip Erdogan a înaintat Parlamentului de la Ankara moţiunea referitoare la posibilitatea ca Guvernul să aprobe operaţiuni militare pe teritoriul altor ţări.

Mandatul discreţionar al guvernului turc asupra armatei are o valabilitate de un an şi, deşi nu se referă exclusiv la Siria, oficialii turci au făcut referire clară la tensiunile de la frontieră. Una dintre principalele îngrijorări ale opoziţiei a fost tocmai această ambiguitate - guvernul poate trimite armata turcă în orice alt stat străin.

Cu toate acestea, partenerii NATO ai Turciei şi mai ales SUA nu ar susţine o intervenţie armată a Tuciei în Siria, cred unii analişti. Chiar dacă incidentele sunt serioase, nu justifică un conflict militar care ar destabiliza regiunea şi ar implica forţe internaţionale serioase. În SUA se apropie alegerile prezidenţiale din noiembrie, iar Obama nu şi-ar permite să aprobe o nouă intervenţie militară, care i-ar scădea popularitatea.

"Evenimente de acest tip creează un foc atunci când momentul este oportun. Dar incidente precedente nu au condus la nimic. Este clar că NATO nu doreşte sau nu este pregătită pentru un astfel de angajament. Dacă era, ar fi fost de ajuns o scânteie mult mai mică decât aceasta", a declarat Nadim Shehadi, profesor asociat la Chatham House, din Londra, pentru AFP.

Războiul civil din Siria durează de peste un an şi jumătate (martie 2011) şi peste 30.000 de persoane civile şi-au pierdut viaţa în el. NATO nu a dat semne până acum că ar vrea să intervină, iar Consiliul de Securitate al ONU nu a reuşit să obţină consens pentru o intervenţie militară, din cauza opoziţiei Rusiei şi Chinei.

NATO ar putea să îşi trimită însă trupe în Turcia, pentru a-şi exprima sprijinul şi pentru a descuraja Siria. Pentru o intervenţie însă, cele mai multe state membre NATO ar dori un mandat ONU, imposibil de obţinut în clipa de faţă.

Turcia nu are însă nevoie de sprijin militar, pentru că forţele sale armate sunt de destul de descurajante pentru aproape orice inamic. Un raport Stratfor susţinea că Turcia este singura putere regională capabilă să facă faţă militar Iranului.

Un clasament al forţelor militare mondiale situează Turcia pe locul 6 în lume. Cu un buget pentru Armată de 25 de miliarde de dolari în 2011, Turcia are peste 4.200 de tancuri, aproape 2.000 de avioane de luptă şi peste 250 de nave militare.

În cifre, Siria stă mult mai slab, chiar şi fără să se ţină cont de faptul că armata siriană este decimată, pentru că mulţi dintre rebelii care se luptă cu regimul lui Bashar al-Assad au dezertat cu tot cu armament. Siria ocupă locul 35 în lume după forţa militară, cu peste 800 de avioane de luptă, aproape 5.000 de tancuri şi 19 nave militare.

Sursa: Stratfor

Implicaţiile geostrategice depăşesc însă forţa militară brută a celor două state şi tocmai de aceea eventualitatea unui intervenţii armate a Turciei în Siria este puţin probabilă acum. Iranul este un susţinător al regimului al-Assad şi al Siriei, astfel că o intervenţie împotriva acestei ţări ar echivala cu o provocare armată pentru Teheran. SUA nu îşi doresc un asemenea scenariu tocmai acum, când Israelul toarnă gaz pe foc în privinţa dosarului nuclear iranian, cu fiecare ocazie pe care o are.

Deşi Turcia este împotriva regimului al-Assad, nu poate să se angajeze unilateral într-un conflict, fără acordul, măcar tacit, al NATO. Turcia joacă un rol cheie în negocierile purtate de SUA şi de Occident cu Iranul, prin intermediul unor state islamice. Până acum, Turcia a dat semnale că a depus eforturi diplomatice masive pentru a menţine o relaţie acceptabilă cu Iranul, în ciuda faptului că Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) se bucură de sprijin iranian în filialele din Irak şi Siria. O intervenţie brutală în Siria ar dărâma negocierile cu Iranul.

Mai mult, Turcia trebuie să-şi protejeze şi interesele economice, în special noile investiţii în câmpurile petroliere din Irak şi în conductele de transport de acolo, în contextul în care militanţii kurzi din Irak, susţinuţi de Iran, pot crea probleme mari.

Citește și: