Despre vise si puterea de a le realiza

Postat la: 16.12.2006 00:00 Ultima actualizare: 18.10.2011 02:25 Unii vor spune ca norocul, altii ca Dumnezeu, altii ca soarta, altii ca vointa te fac cine esti. Imprejurarile, oamenii care te saluta si pe care ii saluti, oamenii pe langa care treci si care trec pe langa tine, sunt 100% unealta, cu care, fara sa realizezi, devii mai mult sau mai putin din ce ti-ai imaginat. Cu toate astea, sufocat de raspunderea unei libertati permanente, a unei vieti normale si fericite, te trezesti cautandu-te de putere pentru a-ti realiza visele. Nu ai de ales si nu ai de pacalit pe nimeni, o lume mai reala si mai vie, o viata mai perfecta si mai normala decat cea pe care o cunosti, este tot ceea ce porti in minte. Ce ai invatat iti trezeste grija de a nu uita si de a repeta, pentru a nu te rataci, pentru a nu imbratisa spaima unei caderi in golul disperarii; ca nu se poate trai. Se poate trai. Cu visele agatate de degetele sufletului precum bijuteriile vechi daruite din generatie in generatie intr-o familie, tot ce recunosti ca dragoste, apreciere si daruire. Se poate trai si se poate ajunge acolo unde ai visat, dar toate au un pret, pe care uneori nu esti pregatit sa il dai, sau te "jefuieste" lasandu-te gol, doar cu un vis implinit, pe care nu-l mai recunosti. Am ajuns in America, in sanul unei familii normale, dupa standarde americane: doi parinti, doi gemeni, un baiat si o fata, bunici bolnavi si viata agitata intr-o casa frumoasa a carei curte interioara iti aminteste de o padure minunata. O viata normala are atatea definitii, cate suflete sunt pe pamant si in cer. Si ma trezesc pastrand in gand si in minte tot ceea ce nu aveam sa gasesc acolo in America. Ma trezesc in dimineata visului implinit. Se munceste de dimineata pana seara, caci munca te face om, si in acelasi timp te devoreaza uneori de umanitate, lasandu-ti viata un CD zgariat pe care nu il poti citi, viziona sec. Oamenii de oriunde ar trebui sa fie .... de ce avem impresia ca ar trebui? Asa cum speciile se dezvolta si apar tot felul de ciudatenii sau normalitati, asa si oamenii ne par uneori altfel, desi ei sunt ciudatenii sau normalitati. M-am intors, ca sa imi reamintesc cum sa traiesc viata pe care o invatasem. Aici am regasit familia care imi daruise din bijuteriile ei. Azi port intre degetele sufletului viata asa cum e ea, asa cum o stiu, spalandu-le cu apa, de fiecare data cand simt ca le-am prafuit stralucirea. Esti om oriunde te duci si orice visezi, si om vei ramane atat timp cat vei purta inchisa fiara razbunarii si vei cauta ce e mai bun in tine si in altii. Vei invata o noua viata cu fiecare varsta si uitarea te va ajuta in timp, nu te vei teme de vise implinite sau neimplinite, iar ceea ce esti sunt cei pe care ii saluti si te saluta, cei pe langa care treci si care trec pe langa tine, dragostea si aprecierea cu care viata fara camasa isi ridica curcubeul pana in azur. Esti ceea ce stii si faci, iar ceea ce visezi este doar o parte din tine. Cealalta parte este puterea cu care iti traiesti visele.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine