Experiment reuşit: ziare din toată lumea au preluat citate false de pe Wikipedia

139 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 gandul.info 8.05.2009 22:23

• Raspunde

Experimentul pus la cale de un student de 22 de ani a reuşit să ridice semne mari de întrebare asupra credibilităţii informaţiilor conţinute de Wikipedia şi felul în care jurnaliştii se raportează la ele.

 

#2 valeria 8.05.2009 22:23

• Raspunde

informatiile politice publicate pe wikipedia.org sunt atent si subtil controlate de evrei, cenzori ai mossad, care sterg in pemanenta orice informatie care nu este in interesul sionistilor sau pe care o ridica la rangul de "teorie a conspiratiei", pentru a avea, astfel, un pretext sa o faca disparuta. aceasta cenzura constanta a dat nastere unui site "jewish-free", dupa modelul wikipedia, al carui unic scop este acela de a face cunoscut adevarul adevarat, si nu adevarul cosmetizat, asa cum ne este prezentat oficial. ziopedia.org interzice propaganda sionista, care se labarteaza precum o tumora pe site-uri, de la cele de stiri pana la cele enciclopedice, precum wikipedia. la ziopedia.org, trollii (gen c/acatul de calache:))), sionistii, propagandistii evrei mincinosi si vandalii vor fi trimisi direct acolo unde le este locul, adica la "recycle bin", tot acolo unde ii va trimite si istoria. ________ vizitati ziopedia.org, site-ul care expune monstruozitatea sionista in deplinatatea hidoseniei ei.

 

#3 @valeria 9.05.2009 00:11

• Raspunde

socant, intr-adevar... si totusi de ce n-am putea crede ca si ziopedia asta ar fi tot un fel de "fake wrestling", intocmai cu scopul de a intretine o stare de spirit, un cult si o fobie, o dusmanie...?! pentru ca din tot ce vad acolo, nimic nu pare de natura sa concilieze relatii, sa dezamorseze vreo tensiune, sa ofere vreo solutie; adica sa schimbe cu ceva situatia...

 

#4 mossad? 9.05.2009 00:21

• Raspunde

sunt atatea surse de informare pe net in care se arata ca cei mai activi, zelosi editori, care modifica articolele wikipedia, s-ar loga din zona washington (langley, etc.) si nu din ierusalim sau tel aviv; folosesc "cenzorii mossad" proxy-uri pentru a discredita serviciile americane sau cum?

 

#5 calache 9.05.2009 00:25

• Raspunde

da cine e "calache" asta? ca de fiecare data cand incep sa bage el si "prietenii" ; replici, nu mai pot sa ma duc nici la toaleta de cat ma doare burta de ras.

 

#6 Emmas 9.05.2009 03:46

• Raspunde

da si vizigotii au inagurat o noua pagina in care propaganda lombarzilor este strict interzisa. singuri acceptai sunt francii ei avint o viziune mai liberala despre vizigoti si felul cum ei folosesc metoda de imblinzire a ursilor carpatini. lumea este plina de organizati masonice, evresti, siameze si psd-riste care prin metode putin spus neortodoxe corup adevarata imagine a realitati, nu-i asa?. informatile vor fi intodeauna indoielnice daca alegi o singura sursa de informare...deaceea se si recomanda un minimum de cel putin doua surse.

 

#7 Casa evreiasca 9.05.2009 05:42

• Raspunde

hanuka la atheneul roman










11 decembrie 2007. un eveniment deosebit. suntem invitati la ateneul roman pentru a fi de fata la aprinderea celei de a opta lumanarele din menora si de a ne bucura sarbatoreste de incheierea hanucai.

sala de concerte, atat de cunoscuta bucurestenilor, era plina de tot si se statea si in picioare. public de toate varstele: de la cei din bratele parintilor pana la persoane venerabile care sunt de admirat ca au vrut si au reusit sa urce - coboare scarile nu chiar usoare. atmosfera de sarbatoare era molipsitoare si a unit ca intodeauna pe cei din comunitatea evreiasca autohtona cat si cea israeliana.

centrul chabad romania a avut pentru acest moment pregatit cu grija si incarcat de multa emotie si oaspeti mai deosebiti si nu de fiecare zi :ministrul infrastructurilor nationale israiliene dl.beniamin ben eliezer, ministrul afacerilor externe al romaniei dl.adrian cioroianu, excelenta sa ambasadorul statului israel in romania dl oren david, excelenta sa ambasadorul statelor unite al americii in romania dl.nicholas f.taubman, presedintele fcer dl.aurel vainer ,presedintele comunitatii evreiesti bucuresti dl.osy lazar si multe alte persoane de seama..

prezentarea maia morgenstern, vizibil emotionata dar cu o stare sufleteasca de zile mari care a transformat uneori anostul rol intr-un adevarat spectacol scanteietor, facandu-ne sa ne simtim cu totii bine , acasa si impreuna.

pe scena ateneului astepta mare menora simpla dar cu irizari calde de lemn.primul invitat sa aprinda lumanarica de inceput a fost dl.ministru cioroianu care s-a achitat cu naturalete de acesta neobisnuita sarcina si a primit cu placere darul -oferit de centru chabad-inmanat de dl.presedinte viner : o minunata si mica menora.cuvintele spuse de ministrul afacerilor externe in a sa cuvantare au fost memorabile.

desigur si ceilalti invitati amintiti mai sus au avut si-au facut urari de sarbatoare pentru noi toti.

au mai fost chemati pe scena si onorati sa aprinda celelalte opt lumanari inca opt invitati si ultimul a fost un tanar domn ridicat in brate de rabin pentru a ajunge unde trebuia fiind el membru al corului gradinitei chabad,care fusese in program si ne cantase pe scena cu multa seriozitate si dorinta de participare.

si-apoi veselia a continuat si aharon raziel si trupa sa "hasne haboer" venita din

israel special pentru aceasta seara a interpretat emotionantele cantece ale rabinului karlibach. adevarati profesionisti.

minute in sir sala a cantat cu ei, rabinii naftali deutsch si adjunctul sau au dansat pe scena acele dansuri din vechime, copii atrasi de muzica au urcat si ei si-au luat dansatorii de mana.... mai rar asemenea emulatie in sala ateneului.
am privit in sus si mi s-a parut ca minunata cupola a edificiului stralucind in blande culori ne zambeste.
hag hanuca sameach tuturor.
a fost foarte frumos.

 

#8 Ultima Sinagogă 9.05.2009 05:43

• Raspunde

ultima sinagogäƒ din focåŸani









ultima sinagogäƒ din focåŸani



sinagoga din strada evreiascäƒ - astäƒzi str. oituz nr. 4 – este ultimul vestigiu din cele 8 sinagogi care au funcå£ionat în comunitatea evreilor din focåŸani.

aceasta sinagoga a avut o importanå£äƒ considerabiläƒ in viata comunitäƒtii, ca centru de rugäƒciune si reculegere, päƒsträƒtor al credinå£ei si religiei evreieså£i, in special în perioada când comunitatea era în conjuratäƒ de antisemitism.

se pare cäƒ sinagoga a fost cläƒditäƒ în secolul al 18 lea pe terenul afectat "ghetoului evreiesc" din strada cu acelaåŸ nume. aici locuiau multe familii evreieså£i åŸi existau åŸi alte sinagogi care s-au distrus cu timpul åŸi cu ajutorul celor care nu-i prea iubeau pe evrei.

mäƒrimea construcå£iei, atestäƒ cäƒ avem de a face cu o comunitate care frecvenå£äƒ sinagoga atäƒt în cursul anului cat mai ales, de säƒrbäƒtori.

in faå£a cladirii este o mica gradiniå£äƒ cu o intrare comunäƒ pentru bäƒrbaå£i si femei.

sala centraläƒ a sinagogii este de dimensiuni mari si e plinäƒ cu bäƒnci pentru cei care se roagäƒ. în partea de räƒsäƒrit se afla chivotul cu sulurile sfînte.

o scaräƒ e destinatäƒ femeilor care se roagäƒ sus la balcon.

imi amintesc de anii copiläƒriei mele cäƒnd mergeam, cu päƒrinå£ii, de säƒrbäƒtori, la beit hakneset (sinagoga), sinagoga era plinäƒ. toatäƒ lumea era imbräƒcatäƒ säƒrbäƒtoreåŸte. bäƒrbatii erau acoperiti cu talith (vesmant ritual de rugäƒciune) åŸi duceau eu ei un mahzor (carte de rugciune pentru säƒrbäƒtori).

cantorul, îmbräƒcat în vesminte albe, se roagäƒ in faå£a chivotului sfäƒnt, iar glasul lui päƒtrunzäƒtor imi sunäƒ in urechi pânäƒ azi. tatäƒl meu se ruga dintr-un mahzor vechi, cu scoarå£e groase, iar cu åŸedeam läƒngäƒ el åŸi inå£elegeam putin.

in acest beit kneset aveau loc ceremoniile de bar mitzva (confirmarea – la vârsta de 13 ani) åŸi chemarea la altar pentru a citi din tora.

eu si alå£i colegi si prieteni in vârsta de 13 ani am fost pregâtiå£i pentru aceastäƒ importantäƒ ceremonie din viaå£a unui copil evreu, de catre rabinul , menahem derbarmdiger, om de culturäƒ judaica înâltäƒ, care ne-a fost si director la åŸcoala primaräƒ.

sinagoga a servit åŸi mai serveåŸte înca pentru adunäƒri si åŸedinte ale comunitäƒtii., fie de säƒrbäƒtori åŸi în momente grele. in zilele celui de al doilea räƒzboi mondial sinagoga a servit ca local de înväƒtäƒmânt in locul åŸcolilor evreieåŸti rechizitionate de guvernul fascist.

astäƒzi beit hakneset serveåŸte si ca un mic sâmbure de legäƒturäƒ între puå£tinii membri ai conumitäƒå£ii evreiesti care träƒiesc in focåŸani, deasemeni reprezintäƒ adresa biroului comunitäƒtii.

 

#9 shavuot 9.05.2009 05:48

• Raspunde

shavuot









sarbatoarea si obiceiurile ei

shavuot este una dintre “shalosh regalim”, cele trei mari sarbatori la care evreii se duceau la ierusalim pentru a sarbatori. celelalte doua sunt pesah si sucot. astfel, de aceasta sarbatoare, ca si de celelalte, respectam majoritatea restrictiilor, care intra in vigoare de sabat, cum ar fi sa nu conducem masina sau sa nu aprindem focul. totusi, putem gati folosind un foc aprins de dinainte de sarbatoare.

exista un obicei special, numit tikun, de a sta treji toata noaptea, studiind tora, in prima noapte de shavuot. exista mai multe explicatii date pentru aceasta. conform uneia, facem asta pentru a rascumpara greselile conducatorilor triburilor lui israel. acei conducatori, care au avut un loc special mai aproape de munte decat ceilalti evrei, participau la un festin, mancand si band, chiar inainte de revelatie, in loc sa stea in picioare si sa astepte plini de respect inceperea revelatiei. nu s-a luat nici un fel de masura impotriva acestei fapte rele, pentru ca dumnezeu nu voia sa strice evenimentul, dar pentru a le rascumpara greseala, stam trezi toata noaptea si studiem. un alt motiv este citat dintr-un midras care spune ca in noaptea dinaintea daruirii torei, toti evreii au dormit fara griji. dumnezeu a fost dezamagit. “am crezut ca o sa fie atat de emotionati incat nu vor putea dormi!” acum stam trezi toata noaptea pentru a arata cat de entuziasmati suntem de primirea torei. poate cel mai simplu motiv este acela ca vrem sa avem un eveniment special in legatura cu tora care sa ne ajute sa ne simtim de parca am mai primi-o o data.

exista un obicei de a manca produse lactate in timpul sarbatorii. motivul general acceptat este acela de a comemora ce au facut evreii in acele timpuri. evreii mancasera carne din totdeauna. totusi, au aflat curand ca ceea ce mancau nu era caser, mai ales pentru ca inainte de primirea torei nu stiau cum sa taie animalele. de aceea au ales sa manance produse lactate pana la primirea torei si sa invete cum sa prepare carne caser, chiar daca nu trebuiau sa inceapa sa respecte porunca si ar fi putut sa manance carne pana in momentul in care ar fi invatat legile. in amintirea devotamentului lor si noi mancam produse lactate.

un alt obicei de shavuot este de a decora casa cu flori. un motiv evident pentru aceste lucru este acela ca sarbatorim recolta si trebuie sa recunoastem frumusetea naturii. un altul motiv este, dupa cum ni se spune intr-un midras, acela ca la mometul daruirii torei, muntele sinai, care se afla in mijlocul uni desert, era plin de iarba si de flori.









yom kippur este cea mai sfanta zi a anului. desi dumnezeu este intotdeauna receptive la plangerile poporului sau, se spune ca in aceasta zi dumnezeu face un efort deosebit sa asculte rugaciunile evreilor si sa faca un pas mai aproape de poporul lui. aceasta zi a fost demarcata special pentru cainta si, in sfarsit, in aceasta zi, se inchide cartea care reprezinta judecata pentru trecutul nostru, cu consecinte positive sau negative pentru viitor. aproape intreaga zi se petrece in sinagoga, unde se recita multe rugaciuni care amintesc de mila lui dumnezeu, de dragostea lui pentru poporul evreu si care ofera cuvinte prin care ne confesam pacatele lui dumnezeu. ziua se petrece in abstinenta de la tot ce este material si este devotata spiritului. obiceiurile si rugaciunile sunt discutate mai jos.

yom kippur este singura zi de post la care ne obliga torah. evreilor le este interzis sa bea lichide, sa faca baie, sa intretina relatii sexuale sau sa poarte pantofi de piele (ceea ce creeaza o imagine destul de ciudata - oameni imbracati in hainele lor cele mai bune, dar cu adidasi in picioare). o persoana care mananca de yom kippur este considerata a se fi distantat de legatura sa cu poporul evreu. copiii trebuie sa fie invatati despre post si chiar sa petreaca seara fara sa bea sau sa manance si poate chiar si o parte din zi, in functie de cazurile individuale. fetele in varsta de 12 ani si baietii in varsta de 13 ani sunt responsabili de indeplinirea poruncilor si sunt in consecinta obligati sa posteasca. oamenii a caror sanatate ar putea fi pusa in pericol daca postesc sunt scutiti de post, inclusive femeile care au nascut de curand. scopul acestor restrictii nu este sa ne intristeze ci sa ne inalte. ne indepartam de tot materialismul din lume si devenim ca niste ingeri, finite complet spirituale.

ultima masa inainte de sarbatoare se numeste "seudah hamafseket" (lit. masa de incheiere), la care se servesc mancaruri usoare. aceasta masa are o asemenea importanta incat talmudul spune ca cel care ia parte la aceasta masa este considerat a fi postit doua zile. exista multe motive pentru acest lucru. mai intai, pentru ca yom kippur este o sarbatoare si sarbatorile sunt de obicei insotite de mese festive. deoarece nu putem avea o asemenea masa de yom kippur, o tinem in ziua dinainte. un alt motiv este poate acela de a ne pregati cum trebuie pentru post.

de yom kippur se sta in sinagoga mai mul decat in orice alta zi, pentru ca aceasta zi este petrecuta in rugaciune pentru iertare catre dumnezeu. multi oameni obisnuiesc sa poarte alb sau o mantie alba peste haine pentru a aparea cat mai nepatati si puri. una dintre cele mai solemne si mai importante rugaciunile de yom kippur se recita in seara de yom kippur (la apusul soarelui pe 9 tishrei). numita kol nidrei, aceasta rugaciune il roaga pe dumnezeu sa ne elibereze de juramintele pe care le-am facut catre el. una dintre rugaciunile recurente este al khet (pentru pacatele pe care le-am comis), o rugaciune in care marturisim o multitudine de pacate comise in timpul anului, majoritatea dintre ele morale, cum ar fi barfitul, folosirea unor cuvinte urate, furtul, minciuna si multe altele. se incheie cu o hotarare in fata lui dumnezeu de a ne cai si cu o cerere catre dumnezeu de a ne ajuta sa ne tinem de promisunea facuta.

ultimul serviciu de rugaciuni din aceasta zi se numeste neilah (lit. incuiere). simbolistica serviciului este aceea a lui dumnezeu pregatindu-se sa inchida portile rugaciunii in fata annuli trecut si sa ia deciziile finale in legatura cu soarta fiecarui individ. serviciul de neilah reprezinta ultimele noastre remarci sau ultimul apel la dumnezeu. de aceea, rugaciunile in timpul acestui serviciu sunt deosebit de intense ca o ultima incercare de a intra in gratiile lui dumnezeu.

un segment important al sarbatorii, (si partea mea preferata), este recitarea cartii lui jonah. dumnezeu ii spune lui jonah sa mearga in orasul neevreiesc nineveh si sa ii avertizeze ca in 40 de zile vor fi distrusi daca nu se caiesc. multi profeti din biblie au primit asemenea instructiuni si l-au implorat pe dumnezeu sa-i elibereze de aceasta porunca, dar jonah, spre deosebire de toti ceilalti profeti, fuge, incercand sa fuga de obligatia sa. jonah uraste orasul nineveh, capitala natiunii care a distrus unul dintre regatele evreiesti. el se urca la bordul unei nave care merge in directia opusa, dar aceasta este prinsa intr-o furtuna. marinarii decid ca jonah este persoana responsabila de aceasta furtuna si, la insistentele lui jonah, il arunca in mare. dar jonah nu se ineaca. este inghitit de un peste imens, unde sta timp de trei zile, timp in care se impaca cu dumnezeu. in a treia zi, jonah este aruncat afara de peste si merge la nineveh pentru a-si indeplini porunca. el striga pe strada: "peste 40 de zile nineveh va fi distrus," moment in care se intampla un lucru extraordinar. oamenii chiar asculta de vorbele acestuia, de la rege pana la cel mai sarac, si se caiesc. jonah nu isi poate ascunde dezamagirea ca acest oras nelegiuit este salvat, iar dumnezeu ii da un exemplu pentru a se explica. jonah sta si "asteapta sa vada ce se va intampla cu orasul," si dumnezeu face un copac sa creasca pe locul unde sta jonah pentru a-i tine umbra. mai tarziu, dumnezeu omoara copacul, lasand soarele sa-l bata in cap pe jonah. dumnezeu ii spune lui jonah: 'esti suparat pe copac?' si jonah spuse 'sunt suparat de moarte.' iar dumnezeu raspunde: 'esti suparat si ingrijorat de un copac pentru care nu ai muncit, si pe care nu l-ai crescut, care a aparut peste noapte si a disparut peste noapte. si crezi ca eu nu ar trebui sa fiu ingrijorat de nineveh, acel oras maret, in care sunt mai mult de o suta douazeci de mii de persoane care nu pot face diferenta intre mana dreapta si mana stanga si in care sunt si multe vite?"

ideea povestii este clara. noi suntem creaturile lui dumnezeu, pe care el ne iubeste si de care se ingrijeste. de aceea, dumnezeu ne cere sa ne caim si asteapta cu nerabdare si ne da cat mai multe ocazii sa ne intoarcem la el.

in ciuda faptului ca este o zi de post, nu este o zi trista.

 

#10 INTREBARE: 9.05.2009 05:49

• Raspunde

intrebare:
daca in anul de iovel pamanturile se intorc la proprietarii lor originali, cum se stabileste cine a fost proprietarul initial la care trebuie sa se intoarca pamantul - adica primul primissimul? si ce se intampla cu banii dati la cumparare de cei care au cumparat pamantul intre timp?




raspuns:
frumoase intrebari... :-)

vanzarea pamanturilor si a caselor in acea perioada era guvernata de reguli speciale. pamantul israelului nu a apartinut niciodata poporului evreu, tora spune explicit acest lucru: "pamanturile sa nu se vanda in veci, caci tara este a mea, iar voi sunteti la mine ca straini si venetici." (leviticul 25:23) acesta este motivul principal pentru care nimeni nu avea practic dreptul legal de proprietar, care presupune dreptul complet de a vinde sau instraina pamantul.

acestea fiind spuse, sintagma "proprietarii originali" nu desemna persoana care avusese original pamantul, ci fiecare "familie" din cadrul triburilor (familie care putea numara chiar si zeci sau poate sute de suflete). in perioada respectiva, cu exceptia unor cazuri absolut extraordinare (a se vedea, spre exemplu, cazul fetelor lui tzelofhad, din numeri cap. 27), pamanturile erau practic proprietatea capului de familie care era obligat sa le utilizeze pentru a intretine intreaga familie.

la impartirea pamanturilor in urma tragerii la sorti din timpul lui iehoshua, pamantul israelului a fost impartit nu numai intre triburi, ci si intre familii, in cadrul fiecarui trib. astfel, fiecare familie a primit o portiune de pamant clar delimitata, care s-a constituit in ahuzat olam, mostenirea vesnica a acelei familii. odata cu venirea anului de iovel, pamanturile reveneau la familiile care le detinusera, ceea ce, evident, era mult mai usor de determinat decat persoana exacta care le primise (si care, perfect posibil, putea sa nici nu mai fie in viata).

vanzarea pamanturilor cu destinatie agricola practic nici nu exista. pamantul ramanea practic permanent in posesia proprietarilor originali (familia care il obtinuse prin tragere la sorti) si tot ce achizitiona cumparatorul era dreptul de usufruct, recoltele obtinute de pe acel pamant pana in anul de iovel. era un fel de concesionare pana la iovel. versetul 25:15 din leviticul face de altfel aceasta precizare: "sa cumperi de la aproapele tau, socotind anii de la anul de iovel si el sa-ti vanda socotind anii de rod."

doua alte idee importante sunt cele derivate de catre talmud din versetul 25:25 din leviticul: "daca fratele tau saraceste si vinde o bucata din mosia sa, cel care are dreptul la rascumparare, ruda lui cea mai apropiata, sa vina si sa rascumpere ce a vandut fratele lui." in primul rand, tora precizeaza clar circumstantele in care un om isi putea vinde pamantul (evident, "vanzarea" facandu-se in acceptiune prezentata mai sus): "daca fratele tau saraceste". nimeni avea dreptul sa vanda pamantul decat daca avea dificultati financiare serioase. iar in al doilea rand, tora vorbeste nu despre dreptul, ci despre obligatia de rascumparare a pamanturilor (inainte de anul de iovel). desigur, anumite proprietati, ca de exemplu casele din orase erau intr-adevar vandute permanent, insa pamanturile erau de obicei rascumparate sau nici macar nu erau vandute.

in final, la cea de-a doua intrebare, raspunsul este ca (in cazul in care pamantul revenea la iovel), banii platiti initial nu erau inapoiati. cumparatorul platise doar pentru usufructul pe perioada ramasa pana la anul de iovel si exact asta era ceea ce obtinea, asadar tranzactia era perfect valida.

 

Vezi toate »