Împrumuturile unor agricultori italieni, garantate cu roţi de caşcaval

Postat de gandul.info la 15.08.2009 00:45

În regiunea italiană Emilia-Romagna, patria parmezanului, împrumuturile agricultorilor sunt garantate cu... caşcaval, depozitat în bănci în perioada de maturare, potrivit Agerpres.

Postat de valeria la 15.08.2009 09:51

****://***.jurnalul. ro/stire-special/tra ficantii-de-copii-cu -patalama-la-mana-51 7937.html

Postat de Silviu Boga la 15.08.2009 14:51

les bienveillantes- sau povestea unui succes fulgerator
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de constantinescu darie codrut [cdc ]

2007-03-20 | |


les bienveillantes- sau povestea unui succes fulgerator

de codruå£ constantinescu

1. cine este jonathan littell?

jonathan littell s-a näƒscut în anul 1969 în new-york provenind dintr-o familie cu origini evreieåŸti din polonia care a emigrat în statele unite la sfâråŸitul secolului al xix-lea. în copiläƒrie åŸi adolescenå£äƒ a petrecut mai mulå£i ani träƒind åŸi studiind în franå£a, unde åŸi-a dat åŸi bacalaureatul ( astfel se explicäƒ buna stäƒpânire a limbii franceze). absolvent de yale, se angajeazäƒ în cadrul unei organizaå£ii umanitare action against the hunger între 1994-2001 desfäƒåŸurându- åŸi activitatea în zone fierbinå£i ale lumii, precum bosnia, cecenia. romanul „les bienveillantes” (binevoitorii) este debutul säƒu literarar, el dezicându-se de un mic roman cyberpunck ( „bad voltage”) pe care l-a scris în 1989 când avea doar 21 de ani. littell regretäƒ acum publicarea acestuia dar recunoaåŸte cäƒ a fost prizonierul unui contract în pripäƒ semnat. inspirat åŸi iluminat de filmul lui claude lanzmann intitulat “shoah”, se decide în 2002 säƒ scrie un roman. munca de documentare i-a luat nu mai puå£in de 5 ani dar atunci când a avut toate elementele s-a pus pe scris åŸi a terminat romanul “les bienveillantes” in doar 112 zile

romanul a cunscut un succes extraordinar fapt ce l-a depäƒåŸit chiar åŸi pe autor. în interviul acordat lui samuel blumenfeld pentru suplimentul le monde des livres, littell recunoaåŸte cäƒ era déjà fericit când romanul a fost acceptat de prestigioasa edituräƒ gallimard åŸi cäƒ în nici un caz nu se aåŸtepta säƒ se vândäƒ mai mult de 3000-5000 de exemplare. succesul la public al romanului l-a surprins peste mäƒsuräƒ pe autor care nu se aåŸtepta säƒ-åŸi recupereze suma investitäƒ în redactarea acestui roman ( cinci ani de documentare). la acest succes de casäƒ a contribuit fäƒräƒ îndoialäƒ åŸi atribuirea premiului goncourt åŸi a marelui premiu al academiei franceze acestui roman. apäƒrut la editura gallimard, într-un prim tiraj de 12 000 de exemplare, romanul a mai fost retipäƒrit de câteva ori, înregistrând, pânäƒ la sfâråŸitul lunii noiembrie, pes¬te 300 000 de copii vândute. succesul de criticäƒ este la fel de impresionant. comentatorii nu ezitäƒ säƒ-l compare pe jonathan littell cu lev tolstoi iar volumul säƒu cu “räƒzboi åŸi pace”, apreciere respinsäƒ de modestul åŸi retrasul autor de origine americanäƒ care träƒieåŸte la barcelona pe considerentul cäƒ romanul säƒu se referäƒ doar la räƒzboi în timp ce cel al scriitorului rus se referäƒ åŸi la pace. pentru jorge semprun, unul dintre cei 10 membri ai juriului goncourt, cartea nu este doar cea mai bunäƒ a anului, „ci a deceniului åŸi una din cele mai bune a ultimilor 50 de ani.”

2. subiectul romanul

este foarte dificil säƒ scrii despre un volum atat de masiv. cum poå£i rezuma 900 de pagini cât numäƒräƒ aceasta carte, în cateva randuri? povestea este aparent simpläƒ: confesiunea unui ofiå£er ss, maximilian aue, angajat în diverse misiununi mai degrabäƒ birocratice pe frontul de est în timpul celui de al doilea räƒzboi mondial. aue ne prezintäƒ povestea lui lui la adapostul unei vieå£i linistite åŸi confortabile în franå£a dupäƒ 1945 unde a îmbräƒå£iåŸat o profesie cât se poate de nevinovatäƒ: om de afaceri în domeniul danteläƒriilor. dramaticele evenimente la care personajul principal ia parte sunt însoå£ite de scurte excursuri în viaå£a personaläƒ a lui maximilian aue la fel de dramaticäƒ åŸi plinäƒ de nebunie precum evenimentele “istorice” la care ia parte. näƒscut dintr-un tatäƒ german åŸi o mamäƒ franå£uzoaicäƒ, îndräƒgostit în adolescenå£a de sora lui geamäƒnäƒ, relaå£ie descoperitäƒ, separaå£i la adolescenå£äƒ, fiecare trimis la diverse internate catolice, aue este încontinuu obsedat de dragostea faå£äƒ de sora lui, dragoste care-l impinge cäƒtre homosexualitate. în acest plan personal, littell imagineazäƒ aproape o intrigäƒ poliå£istäƒ care se deruleazäƒ cu intermitenå£e de-a lungul a jumäƒtate din roman iar finalul nu ne läƒmureåŸte deloc daca pana la urma aue si-a ucis tatal vitreg si mama sau nu. dar nu acesta este principalul motiv al romanului. edificator pentru distrugerea åŸi abrutizarea pe care o provoacäƒ räƒzboiul este scena finaläƒ în care, având drept fundal ruinele unui berlin asediat de cäƒtre victorioasa åŸi necruå£äƒtoarea armatäƒ roåŸie, personajul principal îåŸi ucide cu sânge rece cel mai bun prieten pentru a-åŸi salva propria piele. cei care l-au acuzat pe littell cäƒ aue nu este totuåŸi un personaj verdic au dreptate într-o anumitäƒ mäƒsuräƒ åŸi chiar el o recunoaåŸte în interviul acordat, însäƒ arta lui littell constäƒ tocmai în jocul pe care îl oferäƒ cititorului prin care dezväƒluie åŸi ascunde adeväƒrata naturäƒ criminaläƒ a lui aue.

tema principaläƒ a romanului este banalitatea räƒului sau cum se construieåŸte räƒul. un sistem este demonic pentru cäƒ este alcäƒtuit din foarte multe mici päƒrå£i rele, pentru cäƒ este servit de foarte mulå£i oameni care preferäƒ säƒ-åŸi acopere ochii åŸi säƒ îåŸi desfiinå£eze conåŸtinå£a. aceåŸti oameni se pun în slujba unui räƒu care poate åŸi trebuie säƒ aparäƒ în ochii lor drept nesemnificativ dar care pus cap la cap, asemenea unui imens puzzel formeazäƒ mecanismul sistemului diabolic. mecanism menit a omorî la scaräƒ industrialäƒ. sugestiväƒ în acest sens este tema centraläƒ a romanului: masacrarea evreilor, punerea în practicäƒ a celebrei soluå£ii finale (endlossung). traseul ales de autor pentru perosnajul säƒu principal, maximilan aue, ofiå£er în cadrul unui celebru einsatzgruppe ss este impresionant: el parcurge sudul ucrainei, al rusiei, ajungând în caucaz iar apoi, drept pedeapsäƒ cäƒ nu a argumentat cu prea mult entuziasm cauza asimilarii drept evrei a unui mic popor caucazian care adoptase religia mozaicäƒ (taå£-ii), în încercuirea de la stalingrad unde este grav räƒnit, revenit la berlin, erou åŸi promovat la rangul de maior i se încredinå£eazäƒ alte misiuni importante, toate legate de punerea în aplicare a soluå£iei finale. trimis în ungaria pentru a lua parte la organizarea deportäƒrii evreilor maghiari, descoperäƒ haosul structurilor germane care aveau aceastäƒ sarcina importantäƒ. scriitorul releväƒ foarte bine paradoxul cu care erau confruntate autoritäƒå£ile germane: fie säƒ aplice soluå£ia criminaläƒ prin exterminarea tuturor evreilor indiferent de vârstäƒ sau säƒ aplice niåŸte solutii mai suple, pentru a folosi puterea de munca a acestor evrei în folosul maåŸinii de räƒzboi germane. însäƒ pentru aceastäƒ a doua soluå£ie, favorizatäƒ de celebrul ministru al economiei, albert speer, era nevoie de resurse (hranäƒ) åŸi condiå£ii umane pe care ss era foarte reluctant în a le oferi unor suboameni care oricum urmau säƒ fie omorâå£i. cele mai tari scene sunt cele din ucraina åŸi din lagarele de concentrare din polonia (complexul auschwitz) când descoperim încäƒ odatäƒ intensitatea criminaläƒ åŸi aberantäƒ a aplicäƒrii soluå£iei finale. unui om normal din acest prezent normal îi vine oricum am lua-o foarte greu säƒ-åŸi imagineze gradul de cruzime investit în niste ideologii bolnave care au depäƒåŸit stadiul teoretic pentru a fi puse chiar în practicäƒ. romanul lui littell se axeazäƒ åŸi asupra acestui aspect cât se poate de interesant: niste idei foarte vechi (antisemitismul) au fost transformate åŸi puse în practicäƒ iar acest proces de materializare este indelung descris de autor. cei din varful ierarhiei statului nazist au dat impulsul criminal însäƒ administrativ au avut la dispozitie o intreaga structura destul de bine pusa la punct care a executat ordinele chiar daca ele erau in mod evident criminale, chiar dacäƒ executanå£ii nu resimå£eau o deosebita placere. disciplina germana åŸi-a dovedit eficacitatea.

interesan te sunt portretele realizate de scriitor ale unor personalitäƒå£i istorice precum albert speer, himmler sau adolf eichmann. dupäƒ cum mäƒrturiseåŸte littell în interviul din le monde litteraire, maximilian aue, ofiå£erul ss presonajul principal nu este altceva decât “ o razäƒ x care traverseazäƒ, un scanner”. daca portretul lui speer este mai åŸters mult mai multe controverse a stârnit porterul lui adolf eichamnn, locotenent-colonel in ss (obergruppenfuher) a cäƒrui principaläƒ sarcinäƒ “de serviciu” a constat în organizarea åŸi facilitarea transportului everilor din europa cäƒtre lagäƒrele de concentrare din protectoratul general al poloniei. din nefericire pentru milioane de evrei, eichamnn a fost un excelent organizator (pânäƒ la urmäƒ un funcå£ionar-administrator tipic german) care si-a pus intregul talent în slujba soluå£iei finale. în 1944 a fost trimis în ungaria pentru a curäƒå£a åŸi aceastäƒ å£aräƒ de evrei, acå£iune ce aproape i-a reuåŸit, în ciuda înaintäƒrii vertiginoase a armatei roåŸii, facilitatäƒ åŸi de präƒbuåŸirea din august 1944 a frontului românesc. din ungaria a trecut în 1945 în austria natala reuåŸind säƒ scape dupäƒ prabuåŸirea germaniei din 1945. ulterior s-a exilat, adoptand o identitate falsa, in argentia la fel ca multi alå£i demnitari mai mäƒrunå£i din germania nazistäƒ, unde a träƒit liniåŸtit pânäƒ în 1960 când a fost räƒpit de catre un comando mossad, judecat la tel-aviv åŸi condamnat la moarte prin spânzuräƒtoare. räƒpirea lui din argentia a provocat un mare scandal diplomatic internaå£ional. porterul pe care i-l realizeazäƒ littell în cartea sa nu este deloc unul bazat pe clisee facile. littell recunoåŸtea în interviul menå£ionat cäƒ “problema cäƒläƒului este marea întrebare ridicatäƒ de cäƒtre istoricii shoah-ului de 15 ani. singura întrebare care räƒmâne este cea privind motivatia cäƒläƒilor.” în cazul lui eichmann aceasta este aparent destul de simpla: antisemitismului säƒu indiscutabil (dus cäƒtre niste margini greu de inteles: eichmann începuse säƒ ia lecå£ii de ebraica si de civilizatie evreiascäƒ, in ideea de a-si cunoaste mai bine adeversarul) i s-a adaugat un simt al disciplinei si ierarhiei. littell afirma ca personajul era limitat si ca intreaga sa carieräƒ se învârtea in jurul evreilor, principalul motiv al acensiunii sale. de altfel in timpul procesului sau de la tel-aviv eichamann a declarat cäƒ “a urmat ordinele” si ca “si-a abandonat constiinta urmand fuhrenprinzip.”(prin cipiu calauzitor) ceea ce pana la urma este o explicatie cat se poate de plauzibila, orcat de mult ar dori unii istorici descoperirea unor alte restorturi mai intime.

3. urme româneåŸti în interiorul romanului

citind cu atentie romanul descoperim vagi mentionari despre romania sau romani, ceea ce este pe deplin explicabil avand in vedere imensa munca de cercetare pe care jonathan littell a întreprins-o înainte de a se apuca a scrie acest roman. personajul principal evolueazäƒ o bunäƒ bucatäƒ de timp pe frontul de est åŸi mai precis in zona ucrainei si a crimeei unde au luptat si trupele române. oraåŸul-fortäƒreaå£äƒ sevastopol a fost asediat timp de mai multe luni de catre trupele germane åŸi române åŸi cucerit la 1 iulie 1942. în acest context, personajul principal inträƒ în oraåŸ pentru a descoperi cum “copii murdari si jigariti treceau printre randurile soldatilor care marsaluiau ceråŸind pâine; românii le räƒspundeau mai ales cu scatolci sau lovituri de cizmäƒ în fund.” într-o discutie in kuban, in vara anului 1942 se analizeaza situatia periculoasäƒ a armatei a vi-a germane aflata la stalingrad, având flancurile protejate doar de trupele italiene si romane, a caror calitatea nu se apropia deloc de cea a trupelor germane. armata a vi-a germana a fost incercuita si ulterior distrusa de sovietici dupa ce cele doua armate române ( a iii-a si a iv-a) au fost distruse. littell mai menå£ioneazäƒ bombardarea de cäƒtre americani a ploiestilului (“ploesti”) in 1943 dar, aue fiind însarcinat cu studierea regimului alimentar al evreilor, ia contact cu realitatea deportäƒrilor pe ultima suta de metri. în acest context românia este menå£ionatäƒ ca fiind una din puå£inele å£ari in care zelosul eichmann nu a reusit sa patrunda, ba mai mult, romania provoaca furia acestui pentru ca multi evrei maghiari au reuåŸit säƒ-si procure paåŸapoarte româneåŸti, scäƒpând astfel jurisdicå£iei maghiare. “pentru câteva mii de pengo , aceåŸtia cumpäƒrau paåŸapoarte, mai ales româneåŸti, cel mai uåŸor de obtinut avand in vedere coruptia autoritatilor consulare romanesti.”(pag.725) este simpatic sa descoperim ca si coruptia romaneasca, atat de celebra, a avut efecte pozitive, salvand vieti omenesti. in mod cert, neacceptarea deportaii evreilor din vechiul regat, cel putin, in spatiul controlat de germania a fost una din marile realizari ale regimului dictatorial al lui ion antonescu (daca nu poate singura) indifernt cine si-a arogat cu mare grabire, meritul pentru aceasta. amuzant ni s-a parut si personajul mihai, tânäƒr diplomat român räƒmas la post dupäƒ august 1944, reprezentându-l pe sima, chiar daca acesta nu mai reprezneta pe nimeni, cu care aue are o ultimäƒ legäƒturäƒ homosexualäƒ åŸi pe care-l ucide cu brutalitate în toaleta unui hotel berlinez.


concluz ie

littell marturiseste in acelasi interviu sus-metionat ca “o carte este o experienå£äƒ. un scriitor pune întrebäƒri încercând säƒ înainteze în întuneric. nu cäƒtre luminäƒ, ci mergand putin mai mult prin intuneric pentru a ajunge intr-un intuneric inca si mai negru decat intunericul de la inceput. scrisul este ca atunci cand arunci niste zaruri. nu stii niciodata ce se va intampla in momentul in care scrii. incerci sa aranjezi piesele cat mai bine posibil iar apoi incepi. prin intermediul scrisului inaintam si ajungem intr-un loc pe care nu credeam ca-l vom descoperi vreodata.” åžtacheta ridicata de littell este la o inaltime apreciabiläƒ åŸi, speräƒm, pentru binele literaturii universale, cäƒ va reusi säƒ o depäƒåŸeascäƒ în viitor dar chiar si asa räƒmânem cu o carte impresionantäƒ care merita efortul de a fi tradusa in limba romana si citita de publicul românesc care, in ultimul timp a fost mult mai preocupat, in mod explicabil, de descoperirea tragediilor cauzate de regimul comunist.