Libianul Ghaddafi îi sfidează pe italieni la ei acasă

29 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 gandul.info 11.06.2009 22:45

• Raspunde

Cu cortul ridicat chiar într-un parc din centrul Romei şi înconjurat de gărzile de corp femei („amazoanele), preşedintele libian Muammar el-Ghaddafi a ţinut să le aplice o „lecţie” tuturor italienilor.

 

#2 dhopital 11.06.2009 22:45

• Raspunde

uite cum ii curg balele lu' brelu in fotografie! cit despre sua;unde esti tu reagan doamne .....

 

#3 Ion 11.06.2009 23:56

• Raspunde

Un lingau cu un terorist si o bagaboanda!

 

#4 porky 12.06.2009 00:02

• Raspunde

unde sa fie reganul tau ,linga ceasca - un alt timpit ,poftim ghaddafi i-a supravietzuit sa nu uitam nici atacul lui clinton -pina la urma ghaddafi a avut dreptate -atacurile americane au fost ceea ce se cheama terorism. - nu este insa clar pina acum cit a fost implicat ghaddafi in afacerea lockerbie -pina la urma tot oameni simpli au suferit de ambele partzi

 

#5 mossadu' 12.06.2009 01:07

• Raspunde

bey spitalizatule,iar ai scapat din camasa de forta?tocmai reagan,actoru' de mana a cinshpea,turnatoru' hollywood-ului,a pus piatra de temelie la distrugerea americii,ale caror roade sa vad azi.manca-mi-ai debretinu' de lingator de cu.ruri.ai inceput cu ceausescu,ai continuat cu reagan si-ai terminat cu bush,bush-iti-as pu-la-n gat de ji.dan degenerat.tocmai reagan al tau a inceput sa exporte toate job-urile afara,cu tot cu fabrici. viitoarele generatii de americani,in afara de mc.donald,de bagat in pungi la supermarket si de vandut tigari si tichete de loterie la benzinarii,nu vor stii ca mai exista si alte meserii pa lume.mananca ca.cat prin alta parte.

 

#6 mossadu' 12.06.2009 02:34

• Raspunde

"de la iasi a inceput raul, de aici incepe binele"data publicarii: 10/10/2005


declara tia a fost facuta ieri la iasi de seful mae, la inaugurarea centrul de studii ebraice din iasi.

data de 9 octombrie, care reprezinta ziua nationala de comemorare a holocaustului in romania, a coincis la iasi cu inaugurarea centrului de studii ebraice. la evenimentul care a avut loc in sala senatului de universitatea "al.i. cuza" au participat, pe linga oficialii ieseni, seful mae, mihai razvan ungureanu, precum si numerosi invitati de origine evreiasca. printre acestia s-au aflat: avner shalev, directorul memorialului yad vashen de la ierusalim, rabinul andrew baker din sua, paul shapiro, de la muzeul memorial al holocaustului de la washington, radu ioanid, de la muzeul memorial al holocasutului de la washington, precum si ambasadorul israelului in romania, rodica radian-gordon. in discursul sau, paul shapiro a declarat ca am asistat, in ultimul timp, la distrugerea mitului potrivit caruia in romania nu a existat holocaust. aratind ca tocmai universitatea in care s-a inaugurat centrul de studii ebraice a fost si locul in care a studiat corneliu zelea codreanu si s-a nascut miscarea legionara, shapiro a precizat ca "iasul are o responsabilitate unica de a cerceta istoria evreilor din romania". "inaugurarea centrului de studii ebraice este o mare victorie pentru cei care au asteptat sa se intimple, pentru cei care au suferit dar si pentru cei care vor intelege", a afirmat ministrul ungureanu. el a adaugat ca in acest moment se incheie un ciclu istoric: "de aici a inceput raul, de aici incepe binele", a mai spus el. centrul de studii ebraice va functiona in cadrul facultatii de istorie, va organiza cursuri si va dispune de o biblioteca de profil.

 

#7 EMINESCU 12.06.2009 02:35

• Raspunde

adrian paunescu si cv tudor resping acuzatiile de implicare a romaniei in holocaustdata publicarii: 03/04/2002


parl amentarii adrian paunescu (psd), corneliu vadim tudor (prm) si mircea ionescu quintus (pnl) au respins, ieri, de la tribuna senatului, acuzatiile referitoare la implicarea romaniei in holocaust si culpabilizarea poporului roman pentru aceasta. in opinia lui adrian paunescu, "nici un guvern nu poate stabili" un lucru care este de competenta specialistilor. "vom cere ca in istorie sa se pronunte istoricii, iar academia sa fie repusa in drepturi. si justitia, si istoria si cultura trebuie sa se bucure de perfecta independenta de actiune. este obligatoriu ca romania de miine sa-si respecte profesionistii," a mai spus paunescu.

la rindul sau, corneliu vadim tudor a declarat ca "cineva are interesul sa prezinte poporul roman ca pe un popor criminal". liderul prm a afirmat ca in romania nu a fost holocaust si ca "tinarul premier adrian nastase mai vrea sa-l omoare o data pe antonescu". c.v. tudor sustine ca este "o rusine nationala" demolarea statuilor lui antonescu. senatorul liberal mircea ionescu quintus s-a aratat "surprins si contrariat de faptul ca persoane publice "putin indreptatite au exprimat opinii potrivit carora romanii sint invinovatiti de holocaust". quintus considera ca cei care, "din necunoastere sau din potrivnicie, au indraznit sa ne invinovateasca pe nedrept ar trebui sa ne ceara scuze".

 

#8 :)))))))))) 12.06.2009 02:36

• Raspunde

"numai sefii statului roman nu au cerut public scuze pentru holocaust"data publicarii: 08/11/2004


prof.dr . ioan gottlieb este intemeietor al scolii iesene de fizica teoretica, domeniu in care, din 1971, a indrumat doctorate la universitatea "al.i. cuza", conferind peste 20 de titluri de doctor. autor si coautor al unui numar de 15 carti si zeci de lucrari stiintifice publicate in tara si in strainatate, prof.dr. ioan gottlieb este membru al mai multor academii de stiinte si societati internationale, intre care mentionam academia europeana de stiinte si arte, academia de stiinte din new york, societatea americana de matematica. a initiat societatea internationala de gravitatie si relativitate generala, acesta fiind unul dintre domeniile sale activitate, alaturi de mecanica cuantica, electrodinamica, termodinamica, astronomie, probleme filosofice ale fizicii.

"primul lucru pe care l-am vazut cind am coborit din tren a fost un nor de fum de la crematoriu"

- ce mai faceti, domnule profesor ioan gottlieb?

- incerc sa ma mentin pe pozitii, sa muncesc si sa creez in continuare si cred ca asta ma tine in viata activa. am mai auzit spus si de altii care au trecut de mult virsta mea ca munca i-a pastrat in verva si sanatate.

- am sa reamintesc, pentru ca mi se par ilustrative, imprejurarile in care am auzit prima data despre dumneavoastra. era in 1999, eu relatam pe atunci despre nepotismul de la universitatea "cuza" si am aflat ca la facultatea de fizica, o singura catedra nu avea deloc fii sau fiice, fini si cumetri: catedra de fizica teoretica, pe care o conduceati dumneavoastra. acum mai exista aceeasi situatie?

- acum nu mai exista catedra de fizica teoretica la universitatea "al.i. cuza". incepind din anul universitar 2004-2005, din cinci catedre ale facultatii s-au facut doua. nu e o noutate: si prin anii '70 s-au desfiintat catedrele. evolutia, de multe ori, este o revenire la ceva vechi.

- a doua oara cind mi-a fost adus in discutie numele dumneavoastra, am aflat ca sinteti singurul iesean supravietuitor al lagarului de la auschwitz...

- singurul din iasi, pentru ca evreii de aici n-au ajuns la auschwitz, eu am fost deportat acolo din baia mare, unde locuiam cu familia.

- sinteti, cinic spunind, un "exponat" viu al muzeului holocaustului si chiar ati participat la numeroase evenimente dedicate acestuia...

- da, am participat … a fost acea expozitie a holocaustului la care au fost expuse materiale realizate in mai multe tari europene si care, in ianuarie 2003, a fost vernisata la bucuresti. eu am participat ca invitat al centrului cultural german "goethe", care m-a rugat sa accept sa fie expuse pe panouri materiale in legatura cu viata mea ca supravietuitor. expozitia s-a plimbat in toata tara, ajungind apoi si la iasi, la palatul culturii, la vernisajul careia desigur ca am participat ca "exponat viu".

- cum ati ajuns la auschwitz?

- dupa cum se stie, evreii din ardealul de nord si cei din ungaria au fost strinsi in ghetouri, in luna mai 1944, iar in iunie au fost deportati in polonia, la lagarul de la auschwitz, in bou-vagoane. primul lucru pe care l-am vazut acolo, cind am coborit din tren, a fost un nor de fum de la crematoriu. am stat o saptamina la auschwitz, de unde am fost transportati in austria in lagarul de la mauthausen, iar de acolo, in lagarul de munca de la melk. mai greu de imaginat este nu cum am ajuns acolo, ci cum de am ajuns inapoi. sigur, eram foarte tinar atunci: aveam 15 ani si jumatate cind am fost deportat si 16 ani si jumatate cind m-am intors. dar am evitat sa vorbesc despre partea aceasta a vietii mele. in primul rind pentru ca ma rascoleste, in al doilea rind pentru ca unii oameni nu cred ca ce le spun e adevarat…

"daca n-ar fi fost lagarul, as fi fost mai inalt"

- v-ati pierdut intreaga familie in lagar..

- da. intreaga familie era tata, mama de-a doua (mama mea naturala a murit cind aveam 5 ani) si bunicii dupa tata. pe bunici i-am vazut ultima data cind am coborit din tren la auschwitz, fiindca acolo am fost despartiti. tata a murit in lagarul de la melk, unde eram si eu.

- din cite stiu, v-ati imbatrinit cu citiva ani pentru a fi repartizat cu adultii…

- da, a fost o strategie a tatalui meu, care era un om intelept: mi-a spus sa declar ca am o virsta mai mare si sa spun ca vreau sa muncesc. cum eu vorbeam bine nemteste de acasa, nu era mare lucru sa ma inteleg cu cei care ne-au dirijat in lagar, dupa coborirea din vagoane. barbatii erau separati de femei, batrinii erau dusi direct la gazare, iar copiii erau dusi intr-un lagar separat, pe ei facindu-se si experiente. cel mai sigur puteai supravietui ca adult. iar eu eram destul de bine dezvoltat pentru virsta mea. dupa aceea nu am mai crescut, intreaga mea energie fiind canalizata pentru supravietuire. altfel, daca n-ar fi fost lagarul, as fi fost mai inalt.

- cum era o zi de munca?

- mai intii, la mauthausen, am primit numere: al meu era 72.762. de acolo, impreuna cu tatal meu, am fost trimisi in lagarul de munca de la melk. dimineata eram scosi la "apelplatz", unde stateam ore in sir in picioare, sa ne numere. apoi mergeam sa sapam cu pick-hammer-ul niste galerii subterane, pentru o fabrica de avioane ce se construia in afara localitatii. veneam de acolo cu dureri ingrozitoare de cap din cauza vibratiilor. de mincare primeam doar "dorgemuse", adica sfecla furajera fiarta si piine. din august '44 am primit la masa si cartofi. tot cam in aceeasi perioada, am avut norocul sa fiu mutat sa lucrez la infirmierie. am asistat la amputari pe viu si caram mortii la camionul care ii transporta la crematoriul de la mauthausen. ati vazut filmul "procesul de la nurnberg?" eu am vazut cu ochii mei movilele de morti, la mauthausen, cind crematoriul nu mai functiona.

- ce v-a cutremurat cel mai mult?

- bestialitatea. era greu de imaginat ca poate exista asa ceva...

"ne-au scos intr-un careu, ca sa asistam la actul spinzurarii"

- aveti o scena care va obsedeaza inca?

- v-am mai povestit cindva: scena cu spinzuratoarea. doi ucraineni evadati au fost prinsi. pe noi ne-au scos intr-un careu, ca sa asistam la actul spinzurarii. ucrainenii s-au comportat extraordinar de demn. n-au plins, nu au scos nici un sunet. stiau ca trebuie sa moara, si atit. iar sub picioarele lor, cind ei inca se mai zbateau in lat, ofiterii nemti spuneau bancuri si rideau. a fost ceva greu de imaginat: sa omori pe cineva fara sa simti nimic, fara nici o ramasita de umanitate. o alta scena a fost cind seful de baraca s-a suparat pe un detinut care dimineata n-a putut sa se trezeasca. a inceput sa-l bata si sa-l chinuiasca de dimineata pina seara, sa faca fel de fel de lucruri cu el: l-a dezbracat, de exemplu, si l-a bagat intr-un butoi cu apa rece, iar pentru ca nu a murit, seara l-a spinzurat.

- dumneavoastra ati supravietuit...

- da, am supravietuit desi, cind am fost eliberat, aveam 32 de kilograme, adica jumatate din greutatea normala pentru inaltimea mea. am fost eliberat de catre armata americana in ziua de 5 mai 1945 si am ajuns acasa, la baia mare, pe 14 iulie. am avut nevoie de reanimare, iar multi care erau in situatia mea au murit dupa eliberare, intrucit organismul lor nu s-a putut readapta. a fost pentru ei o cale fara intoarcere. am avut chiar un coleg, aproximativ de virsta mea, din baia mare, care a reusit sa supravietuiasca in lagar si a murit pe drumul spre casa, era prea slabit.

- si v-ati intors la baia mare. nu va intreb cum e sa supravietuiesti cu astfel de traume…

- simplu n-a fost. sa stiti ca experienta asta nu se uita niciodata. nici macar nu se estompeaza. singurul lucru cu care te mai obisnuiesti este sa vorbesti despre ea.

- dupa ce ati vazut in lagar moartea in fiecare zi, cum vi se pare acum moartea?

- un fenomen natural pe care toti il trecem. si nu trebuie sa ne fie frica de ea pentru ca n-avem ce face. asta-i viata.

"terorismu l actual este tot un fel de holocaust"

- cum va raportati acum la holocaust?

- in primul rind trebuie ca holocaustul sa nu se uite pentru ca doamne fereste sa se repete, indiferent daca e vorba de evrei sau de altii. parerea mea este ca ceea ce incearca sa faca aceste comandouri de fundamentalisti, terorismul este tot un fel de holocaust. doar ca e sub o alta forma. in al doilea rind, ma supara cind acest lucru este diminuat de catre personalitati, unele chiar oficiale. in al treilea rind, toti sefii de stat din jurul nostru - chiar daca nu erau ei vinovati, chiar daca nu era poporul lor vinovat (eu sustin ca nici nemtii nu sint toti vinovati) - au cerut scuze public pentru ceea ceea ce a facut tara lor in timpul holocaustului. numai sefii statului roman n-au facut-o. nici macar constantinescu. vorba lui brucan: pina nu ne-mpinge cineva din spate, nu facem nimic.

"eu am avut de suferit pentru ca sint evreu, tu pentru ca esti fiu de popa"

- ati supravietuit holocaustului si ati trait apoi in comunism. se poate compara holocaustul cu comunismul?

- comunismul este comparat nu cu holocaustul, ci cu fascismul. eu am devenit, la o virsta destul de tinara, membru al partidului comunist roman si nu am avut niciodata curajul sa demisionez, pentru ca am vrut sa ramin in romania si aici doream sa-mi continui cariera. si apoi am observat ca doar contestatarii care au avut sustinere din apus au putut supravietui. dar sa revin la intrebarea dumneavoastra: sa faci vinovat un om numai pentru faptul ca e bogat este tot un fel de holocaust. el nu-i vinovat, iar copilul sau nici atit. deci, lupta de clasa e un fel de holocaust. un nepot al sotiei mele a avut probleme cu intrarea la facultate pentru ca era fiu de preot. iar eu i-am spus: eu am avut de suferit pentru ca sint evreu, tu pentru ca esti fiu de popa. din pacate, asta a fost.

- as vrea sa revenim la momentul cind v-ati intors, in 1945, din lagar, in baia mare. v-ati trezit singur pe lume…

- da, nu mai aveam nimic, nici o ruda acolo. doar un unchi in bucuresti care m-a ajutat apoi. casa noastra din baia mare era ocupata de un securist ungur, birtas gabor, care, mutat in bucuresti, a devenit un mare sef al securitatii din romania. dar, spuneti si dumneavoastra: ce sa ma fi facut eu singur cu o casa cu patru camere? am inchiriat o camera in oras. imi plateam chiria din ajutorul primit ca membru iovr - invalizi, orfani, vaduve de razboi. am urmat la baia-mare liceul maghiar si am facut doi ani intr-un an, astfel reinmatriculindu-ma in clasa a xii-a cu fostii mei colegi dinainte de deportare. unul dintre acestia, vrasgyak zoltan, imi trimite in fiecare toamna castane de la baia mare. nu am fost chiar atit de singur, caci am avut profesori si colegi minunati. ne intilnim din 5 in 5 ani de la absolvirea liceului. am studiat matematica la facultatea de matematica si fizica, a universitatii balyai din cluj, de asemenea in limba maghiara, si unde am avut niste profesori foarte buni. unii erau veniti din ungaria, deoarece in ardeal era lipsa de cadre, care sa satisfaca cerintele unui invatamint superior in limba maghiara. printre profesorii straluciti pe care i-am avut, imi amintesc cu drag si recunostinta de profesorul de fizica teoretica teofil t. vescan, vorbitor si de limba maghiara. noi am avut si un curs comun cu colegii de la universitatea "v. babes" din cluj, tinut de celebrul matematician, profesorul tiberiu popovici. profesorul t.t. vescan a fost mutat, din motive politice, din cluj la universitatea "al.i. cuza" din iasi, unde i s-a dat si conducere de doctorat cu frecventa. astfel, in 1952, m-am inscris si am devenit doctorand cu frecventa la specialitatea fizica teoretica, condusa de fostul meu profesor. profesorul vescan fusese un comunist ilegalist cu priza la mase. era tipul comunistului idealist de dinainte de razboi, care citea invataturile marxiste, foarte frumoase de altfel, insa pur utopice. voi face o comparatie care unora n-o sa le placa: legionarismul in romania n-a pornit ca o miscare rea, dar a fost complet deviata. la fel si comunismul, care marturisesc ca m-a "prins" si pe mine la inceput si m-a influentat intr-un anumit fel, iar apoi nu am avut ce face.

 

#9 :)))))))))) 12.06.2009 02:37

• Raspunde

"am fost si eu, la inceput, un comunist idealist"

- deci ati fost un comunist idealist, domnule gottlieb..

- da, cu asta am inceput, prin 1947…

- influentat de profesorul vescan…

- da, dinsul era un mare intelectual si un om deosebit, cu o larga cultura in istoria si filozofia stiintei si cu contributii originale mai ales in domeniul teoriei relativitatii generale. totusi, a ramas toata viata un idealist, cu vederi utopice privind dinamica sociala.

- profesorul vescan a fost un model pentru dumneavoastra. cum apreciati rolul modelelor in viata unui tinar?

- sint importante, incepind de la educator. printre profesori, ai modele bune si rele. am avut profesori pe care i-am venerat toata viata. ultimul profesor de liceu a murit in primavara aceasta, la 90 de ani. era profesorul metz jozsef, cu care ajunsesem in relatii de prietenie, ne dadeam telefoane lunar. am avut si profesori pe care i-am detestat, care au avut efecte negative, insa in general am avut noroc de profesori buni.

- este aproape un miracol ca ati supravietuit, ati urmat o facultate si o cariera universitara, fara nici un sprijin… puteati esua lamentabil, coplesit de suferinta si de traume…

- puteam sa esuez, dar n-am facut-o. pe de o parte, aceasta este o poveste care tine si de caracterul evreilor. pentru ca, cel putin o parte din evrei au tendinta de a cunoaste, de a sti. si acesta a fost unul din scopurile vietii mele. problema este sa doresti cu adevarat. imi amintesc ca fostul rabin sef, mozes rosen, la centenarul einstein, la care m-am numarat si eu printre participanti, l-a prezentat pe einstein ca evreu nu prin religia sa, ci prin aceasta dorinta de a cunoaste, de a sti. si, aceasta caracteristica a evreilor este oarecum explicabila, daca ne gindim ca de la moise incoace sa tot fie 3.500 de ani, orice evreu trebuie sa stie sa scrie si sa citeasca. nu se poate sa nu lase urme in creier acest lucru. pentru ca el trebuie sa citeasca rugaciunea singur; rabinul nu este intermediar intre el si dumnezeu. si, ma numar si eu printre cei care au vrut sa cunoasca si sa stie. aveam 10 ani cind matusa mea mi-a cumparat o carte: micul fizician. am citit-o toata, desi eu nu citeam multe romane, pentru ca imaginatia mea o lua inaintea a ceea ce gaseam in carti. iar cind cineva ma intreba ce vreau sa devin, spuneam "descoperitor". si sa ma mai laud cu ceva: putini oameni au har pentru ceva si mai putini cei care au sansa de a-si face o cariera dintr-un hobby. eu cred ca am har pentru matematica si imi place matematica aplicata in fizica. dupa ce am facut matematica, doctoratul in fizica - aspirantura, cum se chema atunci - a fost foarte benefic. pentru ca, fizica teoretica, avind la baza cunostinte si o gindire matematice, este cu totul altceva. pe de alta parte am avut mereu sustinatori si prieteni al caror ajutor era in multe cazuri decisiv. in afara de sustinerea permanenta a profesorului vescan, care a decedat in anul 1963 la virsta de numai 50 de ani, am avut marea sansa de a o avea, mai intii in calitate de colaboratoare, pe urma si ca sotie pe colega mea, dr. cleopatra mociutchi, nemaivorbind de colegii mei de catedra si alti colaboratori de specialitate.

- care este cel mai mare compromis pe care l-ati facut in viata?

- in primul rind, ca am ramas membru al partidului comunist roman. dar am facut si bine in unicul an cind am avut calitatea de secretar al organizatiei de baza a facultatii. astfel, de exemplu, a venit la mine un coleg care mi-a spus: "tatal meu a fost arestat politic". eu l-am sfatuit: "du-te la seful de cadre si spune-i, ca oricum se afla". iar el m-a ascultat. eu stiam ce urmeaza. seful de cadre m-a chemat si m-a intrebat: "ce facem?" "trebuie dat afara!" - zic eu. "totusi, a fost un om sincer!" - a spus el, si l-a crutat. vedeti, cacealmaua tine uneori si am reusit sa salvez un coleg ca sa nu fie dat afara din universitate.

"einstein a refuzat sa fie primul presedinte al israelului"

- ati facut o cariera in fizica teoretica. iar einstein v-a preocupat in mod deosebit...

- am inceput intr-adevar cu teoria relativitatii generale a lui einstein, unde era nevoie de cunostinte matematice mai multe: ecuatii diferentiale, geometrie diferentiala… einstein a fost un personaj deosebit de interesant pentru ca el punea niste ipoteze la vremea aceea, care contrazicea tot ce era cunoscut. asemenea lucruri poti sa faci cit esti tinar si stii suficient de mult, dar nu chiar atit de mult incit sa te inchisteze. max planck, «tatucul» fizicii cuantice, spunea referindu-se la ipoteza cuantelor de energie, la care a ajuns printr-o intimplare, ca nici el nu a crezut ca are dreptate. a incercat sa gaseasca o explicatie in fizica veche, in care era el format. in 1905, einstein a curmat directia in care mergea plank. de la einstein s-a facut extraordinar de mult in fizica cuantica. einstein a revolutionat toate domeniile in care a calcat. dar cu virsta, a intrat si el intr-un fundac. pentru ca si-a imaginat ca prin geometrie o sa rezolve problema unificarii tuturor cimpurilor cu cele gravitatioanale si electromagnetice. si s-a inselat. dar einstein a fost colosal! a avut idei cu totul iesite din comun! a rasturnat modul de gindire! sa presupui ca viteza luminii este o viteza limita! sa dai o teorie a relativitatii! sa faci pe baza teoriei atomiste o teorie a miscarii browniene, pe baza careia j. perin a calculat numarul lui avogadro confirmat experimental. sa presupui in acelasi an ca lumina e nu doar unda, ci si corpuscul, asta e chiar o culme! pentru ca asta sta la baza intregii fizici cuantice moderne. in 1917, einstein face o deducere personala a unei formule a lui planck. lucrarea sa de atunci sta la baza laserilor. zeci de ani, cocluzia lui einstein a fost socotita o aberatie. mult mai tirziu s-a realizat laserul, care are atitea aplicatii. deci, einstein a fost un vizionar. e greu sa il compari pe einstein cu cineva. a fost considerat cel mai mare om al secolului xx, omul care a adus cel mai mult omenirii. englezii l-au considerat pe einstein si cel mai mare fizician al tuturor timpurilor. iar daca ei l-au pus pe newton pe locul ii, asta spune ceva! stiati ca einstein a fost propus sa fie primul presedinte al israelului, iar el a refuzat?

"cred intr-un dumnezeu in sensul lui spinoza"

- v-au preocupat probleme de filosofia stiintei. l-ati descoperit pe dumnezeu studiind fizica?

- de fapt, nu exista contradictie intre stiinta si religie si deci intre fizica - o stiinta a naturii - si religie. personal, cred in natura si in inepuizabilitatea proprietatilor si manifestarilor ei. in acest fel, dumnezeu apare in sensul lui spinoza. eu sustin biserica. m-am imprietenit cu preotul dumitru carp de la biserica din bucium, de la plopii fara sot, care ma invita o data pe luna sa tin niste expuneri copiilor in cadrul unor manifestari cultural-teologice, care au devenit o traditie. apreciez foarte mult aceasta activitate, mai ales ca genericul lor este «timpul, dar de la dumnezeu». mie imi place foarte mult aceasta activitate. la o astfel de intilnire, pe 29 februarie 2004, am ridicat problema diferentei intre stilul vechi si stilul nou. la urma urmei - am spus eu -, stilul nou este consecinta unei mai bune cunoasteri a mersului planetelor, deci a naturii. si, a cunoaste mai bine natura, inseamna a cunoaste mai bine creatia lui dumnezeu.

"pe ce criterii, la 75 de ani, nu mi se mai dau doctoranzi?"

- cum comentati politica romaneasca in domeniul educatiei si cercetarii?

- despre einstein s-a spus ca a mostenit cei 3.500 de ani de citit si scris ai poporului evreu. a nu pune accent pe invatamint si stiinta este o crima impotriva poporului tau. si asta din pacate se intimpla la noi.

- din acest an, sinteti profesor asociat. desi sinteti un fizician reputat in tara si in strainatate, nu ati mai fost mentinut ca profesor consultant. cum comentati decizia conducerii universitatii "cuza" fata de profesorii cu virsta de pensionare si fata de cei consultanti, decizie prin care multi oameni valorosi au fost trecuti «in rezerva»?

- eu am fost profesor consultant pina la 1 octombrie 2004. acum, din motive financiare, am capatat calitatea de profesor asociat. imi indrum in continuare doctoranzii pe care-i am, insa, avind 75 de ani, universitatea nu-mi mai da alti doctoranzi. aceasta se datoreaza legislatiei, care spune ca daca esti profesor consultant trebuie ca universitatea sa te plateasca prin completarea pensiei pina la nivelul unui salariu de profesor universitar activ. or pe mine mai putin ma intereseaza banii. eu as fi dispus sa fiu profesor consultant si cu bani mai putini, dar nu ma deranjeaza nici titlul de profesor asociat. care este insa criteriul dupa care, la 75 de ani, nu ti se mai dau doctoranzi noi? e-adevarat: unii la 75 de ani sint ramoliti. dar sint altii care la 85 - 90 de ani sint in plina activitate. eu si acum public lucrari in strainatate. recent, am primit acceptul in acest sens din partea revistei "chaos, solitons and fractals" din marea britanie. ma intreb atunci, de unde aceasta uniformizare? in ce ma priveste, am fost sfatuit sa contest decizia. nu am de gind s-o fac !

prof.dr. ioan gottlieb a tinut in mod special sa vorbeasca si despre sotia sa, cleopatra mociutchi. "cind am cunoscut-o, era cadru didactic la facultatea de matematica si fizica a universitatii "al.i. cuza", era casatorita si avea doi copii. din punct de vedere stiintific, ea a fost prima care a avut curajul sa ma critice si avea dreptate. ea avea pregatire de fizician, iar eu eram matematician si eram sec in a ma exprima in fizica. ea m-a ajutat sa vad in spatele formalismului matematic esenta fizica descrisa de acesta. asa a inceput colaborarea noastra stiintifica, care continua si astazi, atit in domeniul teoriei relativitatii generale, cit si in alte domenii ale fizicii teoretice. avind un deosebit talent didactic, ea a facut ca fizica teoretica sa devina atractiva si mai usor inteleasa de catre studenti. sotia mea a initiat mai multe actiuni, care se desfasoara si astazi, chiar daca si-au schimbat genericul: sesiunea anuala de fizica si chimie «mijloace de invatamint de conceptie proprie», «cenaclul de arta plastica femina» de la universitatea "al.i.cuza" iasi, colocviile nationale studentesti de istoria si filozofia stiintei, care au reunit studentii din tara si de peste hotare. in toate aceste activitati, sotia a avut sprijinul meu".

 

#10 ᴮᴬᴵ á´°á´´á´¼á 12.06.2009 02:57

• Raspunde

ᴵᴬ ᴾᵁᴸᴬ

 

Vezi toate »