După victoria de la Palatul Elysee

Nicolas Sarkozy mai are de câştigat o bătălie: cea pentru Parlament

• Viitorul preşedinte, Nicolas Sarkozy, şi viitorul prim-ministru Francois Fillon

• După atâta muncă însă, proaspătul preşedinte al Franţei a ales pentru câteva zile să se relaxeze pe un yaht, în Malta

2 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

Nicolas Sarkozy mai are de câştigat o bătălie: cea pentru Parlament

PROASPĂTUL LIDER al hexagonului şi-a început cariera de preşedinte cu o vacanţă. Nicolas Sarkozy a ales să se relaxeze câteva zile, împreună cu soţia sa, Cécilia, şi fiul lor, Louis, la bordul unui yaht al unui prieten. Până miercurea viitoare, când va fi învestit oficial în locul lui Jacques Chirac şi va depune jurământul, Sarkozy are tot timpul. Autorităţile din Malta, unde a ales preşedintele Franţei să vină, au fost însă informate în ultima secundă. Nicolas Sarkozy a ales Malta, pentru a repara “gafa” comisă în discursul de după victorie – vorbind despre o iniţiativă europeană mediteraneeană, Sarkozy a uitat să pomenească Malta.

 În aceste zile, scrie presa franceză, Nicolas Sarkozy îşi va limpezi gândurile şi în ceea ce priveşte numirea unui nou premier şi a restului cabinetului. Zarurile par deja să fi fost deja aruncate în privinţa premierului: François Fillon, fost ministru al Muncii şi director de campanie al lui Sarkozy, ar fi preferatul, în special pentru că este şi cel mai puţin detestat de socialişti dintre membrii echipei lui Sarkozy. De altfel, odată cu telefonul de felicitare dat de premierul britanic, Sarkozy se pare că i l-ar fi prezentat lui Tony Blair – telefonic – pe Fillon drept “viitorul premier francez”, scrie Financial Times. Fostul socialist Eric Besson pare şi el bine plasat pentru a intra în noul cabinet, la fel şi actualul şef al diplomaţiei, Philippe Douste Blazy.

După ce noul guvern va fi format, el va avea însă o sarcină extrem de dificilă: pregătirea alegerilor legislative de pe 10 şi 17 iunie. O foarte mare parte din voturi ar putea fi câştigate de partidul abia reformat al lui François Bayrou – care a obţinut totuşi în primul tur de scrutin 18% din voturile francezilor. O altă parte se vor duce către socialişti. Învinsa alegerilor prezidenţiale, Ségolène Royal, continuă să pledeze pentru o alianţă cu democraţii lui Bayrou şi pentru reformarea propriului partid. Alianţa cu Bayrou ar fi cea mai bună şansă pe care ar avea-o socialiştii la legislative. Royal şi-ar dori însă chiar şefia partidului, deţinută de peste zece ani de soţul său neoficial, François Hollande. Nici consortul, dar nici restul “elefanţilor” socialişti nu sunt dispuşi să accepte un asemenea lider – Royal este considerată de majoritatea membrilor din partid “ţapul ispăşitor” pentru cea de-a treia înfrângere consecutivă la prezidenţiale a socialiştilor. Încurajată însă de milioanele de voturi pe care le-a primit, Ségolène este convinsă că poate mai mult – pentru săptămâna viitoare a organizat mitinguri de sprijin la Paris. “Am dat startul pentru o reînnoire profundă a vieţii politice, a metodelor folosite şi a Stângii, în ansamblu… vântul libertăţii nu se va opri aici. Va creşte”, a avertizat Ségolène Royal.

“Pur şi simplu, nu a înţeles că a pierdut”, au contraatacat rivalii din propriul partid. Chiar propriul partener de viaţă, Hollande, a trebuit să le reamintească socialiştilor că el este şeful partidului. Atacat însă de celelalte tabere socialiste – a lui Laurent Fabius ori Dominique Strauss Kahn – că a eşuat în reformarea partidului, Hollande ar putea fi constrâns să renunţe la şefia formaţiunii socialiste. Laurent Fabius a explicat destul de tranşant că socialiştii ar trebui să ia exemplu de la partidul lui Nicolas Sarkozy – UMP – care a reuşit să se reformeze. Pe lângă toate aceste certuri interne, chiar şi dacă alianţa cu Bayrou ar putea fi formată, acesta are propriile sale probleme în partid – mai mulţi lideri şi membri ai partidului au trecut în tabăra lui Sarkozy şi ar vrea să-şi înfiinţeze un nou partid. Nicolas Sarkozy pare în aceste condiţii pe drumul cel bun pentru a-şi forma o majoritate confortabilă în Parlament.