490 vizualizări 2 ian 2011

Înainte de o nouă criză în SUA sau de "marea criză" aşteptată pentru momentul în care ritmul de creştere a economiei chineze va scădea, o nouă criză financiară va lovi chiar în interiorul Eurozonei. În următoarele şase luni, nevoile de refinanţare ale celor mai greu îndatorate state euro ar putea atrage haosul pe pieţele financiare.

Datoriile guvernelor şi ale agenţilor economici (mai ales bănci) sunt atât de mari, astfel încât va fi nevoie de noi emisiuni de obligaţiuni, care vor atinge un volum impresionant, avertizează un raport al Centrului de Analize Economice şi în Afaceri (CEBR) din Marea Britanie. "O nouă criză în Eurozonă" este principala previziune a CEBR pentru 2011, relatează cotidianul The Daily Telegraph.

În primele luni ale acestui an, băncile europene au de refinanţat datorii totale de 400 miliarde euro. Alte 400 miliarde euro trebuie să găsească Spania şi Italia pentru a-şi plăti rate scadente. Încă 100 miliarde care trebuie refinanţate de guvernele unor state euro ridică datoria guvernamentală scadentă la 500 miliarde euro. "Avem în faţă ceva care are potenţialul de a deveni o a doua criză financiară. Totuşi, de data aceasta va fi mult mai rău decât prima oară", consideră Celestine Amore, fondator al IlliquidiX, firmă specializată în tranzacţiile cu datorii a căror solvabilitate este greu de stabilit. Amore crede că deja se văd semne precum cele care au anticipat crah-ul bursier de pe Wall Street, din septembrie 2008.

Încă din vara lui 2007, mari fonduri financiare şi alţi investitori pe burse au început să vândă din active, atunci când mai puteau obţine preţuri bune, anticipând vremea în care valoarea a ceea ce scoteau la vânzare atunci avea să scadă. Pentru că, în câteva luni, va fi un surplus de obligaţiuni pe piaţă şi nu vor fi destui cumpărători, managerii prevăzători încep deja să scape de aceste active. Prin "strategii timpurii pentru vre­muri care vor deveni urâte", un ban­cher citat de The Daily Telegraph arată că instituţiile financiare înţeleg deja că trebuie să scape cât mai repede de obligaţiuni. Prin urmare, "cred că vom vedea pe toată lumea grăbindu-se să vândă acţiuni foarte devreme în ianuarie, pentru că nimeni nu vrea să rateze orice finanţare ar fi disponibilă", estimează sursa citată.

Finanţare tot mai greu de accesat

La sfârşitul lui 2010, un raport al Băncii Centrale Europene (BCE) arăta că există deja un risc de "creştere a competiţiei pentru finanţare" între bănci şi guverne. BCE are în vedere persistenţa condiţiilor macroeconomice nesigure şi poziţia financiară a unor state de la periferia Eurozonei. Deşi instituţia de la Frankfurt nu le-a nominalizat, este vorba de aceleaşi "verigi slabe ale Eurozonei" care au nevoie de creditare.

Banca Angliei (BoE) a emis avertismente similare, remarcând că băncile europene rămân vulnerabile la "constrângerile de finanţare de pe pieţe". "Aceasta reflectă continua lor dependenţă (a băncilor - n.r.) pe termen scurt de tranzacţii valutare interne şi externe şi provocarea privind refinanţarea unor datorii substanţiale până la finele lui 2012", arată un raport al BoE. Analiştii băncii elveţiene Credit Suisse (CS) au constatat o deteriorare a accesului la fonduri pentru băncile europene încă din a doua jumătate a lui 2010, ceea ce le va forţa să vândă şi mai multe obligaţiuni în prima jumătate a lui 2011. Finanţarea se va face la costuri tot mai mari pentru cele mai multe bănci, estimează CS, mai ales în cazul celor din sectorul retail, care nu au putut scumpi imediat serviciile oferite, pentru a reflecta creşterea costurilor.

Probleme amânate, dar nu rezolvate

"Guvernele au fost capabile să încetinească procesul (să amâne o nouă criză financiară - n.r.), dar problemele nu au dispărut. Mai rămân trilioane de dolari care trebuie refinanţate sau vândute", crede Celestine Amore de la IlliquidiX. Cel mai elocvent exemplu de "problemă amânată" l-a oferit Italia, imediat după Crăciun, când dobânda la care a vândut obligaţiuni de 8,5 miliarde euro a fost în creştere faţă de cea oferită cu o lună în urmă. În noiembrie, bonurile Trezoreriei de la Roma cu scadenţa la şase luni s-au vândut cu 1,48%, pentru ca, în decembrie, dobânda cerută să crească la 1,70%. O creştere s-a consemnat şi la obligaţiunile italiene pe zece ani.
Dobânda cerută Italiei la obligaţiuni pe zece ani este de 4,8%, pe când obligaţiuni similare cu scadenţa în 2011, dar emise de Germania, aveau dobânda de 2,96% în ultima zi a anului 2010. Până acum, Italia a fost ferită de creşterea accelerată a dobânzilor, fenomen cu care s-au confruntat Grecia, Irlanda, Spania şi Portugalia, la fel cum fusese ferită şi de un "boom imobiliar" în deceniul trecut.

Nici SUA nu scapă de riscul unei noi crize

O nouă criză în SUA este anticipată de David Einhorn, de la fondul de investiţii Greenlight Capital, omul care a prevăzut prăbuşirea băncii Lehman Brothers - care a atras criza din 2008. Einhorn acuză banca centrală americană (Fed) că ţine prea mult dobânda la minimul istoric, ceea ce "creşte şansa ca guvernele să se supraîmprumute şi să cadă într-o capcană a datoriilor". "Dacă dobânzile vor mai creşte vreodată, sigur vom avea o nouă criză", consideră Einhorn.

Citește și: