Obama lansează o ofensivă decisivă în Afganistan

Soldaţii americani se pregătesc să distrugă paradisul heroinei

4.000 de militari americani, susţinuţi de tancuri, elicoptere şi avioane au luat cu asalt valea râului Helmand, unde se produce peste 90% din heroina din lume

Primul american luat prizonier de talibani din 2001

„Da, putem” (să obţinem o victorie decisivă în Afganistan) pare sloganul sub care preşedintele Barack Obama a ordonat cea mai amplă ofensivă în Afganistan de la retragerea trupelor sovietice, în 1989. Peste 4.000 de puşcaşi marini, susţinuţi de tancuri, elicoptere şi avioane, încearcă să cureţe de talibani valea râului Helmand, unde se produce circa 90% din heroina din lume.

Departe de a fi o simplă operaţiune „antidrog”, misiunea – care dispune de un sprijin aerian mai mare decât al întregului contingent britanic de 8.000 oameni, notează The Times – vrea să ia în stâpânire un teritoriu unde aliaţii din NATO luptă în zadar de 2-3 ani. „Unde ne ducem, vom sta, vom rezista, vom construi şi vom munci din greu să transferăm responsabilitatea securităţii forţelor afgane”, a promis generalul Larry Nicholson, comandantul ofensivei. La o zi după retragerea trupelor din oraşele irakiene, Obama a declanşat cea mai mare operaţiune militară a SUA de la asedierea oraşului irakian Fallujah (noiembrie-decembrie 2004). Prin scoaterea talibanilor din ultima provincie controlată în Afganistan, Washingtonul vrea atât o victorie decisivă în plan militar, cât şi să-i ofere o mână de ajutor preşedintelui Hamid Karzai, care speră să mai obţină un mandat în fruntea Afganistanului la alegerile din 20 august. Dacă popularitatea regimului corupt şi ineficient al lui Karzai este în scădere în restul ţării, în Helmand autoritatea lui este aproape nulă. În 5 din cele 13 districte ale provinciei, nu există niciun oficial guvernamental. Trupele NATO nu au făcut decât să acţioneze punctual, respingând atacurile talibanilor, dar fără a putea controla zona.

Industria drogurilor – singurul mod de viaţă pentru localnici

În Helmand, un afgan nu poate avea decât câteva opţiuni de viaţă: să se înroleze, pentru o soldă minimă, în rândurile talibanilor, să cultive opium ori să moară de foame. În provincia semideşertică, irigată de râul Helmand şi o reţea de canale, se cultivă şi grâu, însă cea mai profitabilă cultură este macul.

Comandanţii americani sunt convinşi că, fără o victorie rapidă, cu pierderi minime în rândul civililor, şi fără crearea condiţiilor ca instituţiile Guvernului de la Kabul să înceapă a funcţiona, efortul militarilor va fi zadarnic. Americanii vor să-şi creeze baze permanente şi să asigure reluarea unei vieţi economice legale, dar, ca prim rezultat al ofensivei – puţinele linii de telefonie fixă care funcţionau în zonă au fost tăiate.

Succesul, dependent de colaborarea Pakistanului

Deşi, în prima zi de ofensivă, nu s-au înregistrat pierderi, talibanii au marcat un succes mediatic reuşind capturarea, în provincia Paktika, a primului prizonier american din 2001 încoace. Paktika se află la graniţa cu Pakistanul, ţară care a promis că, simultan cu ofensiva NATO, îşi va mări efectivele de la frontiera cu Afganistanul, pentru a împiedica retragerea talibanilor. Totuşi, „sigilarea” unei graniţe muntoase de peste 2.500 de km este imposibilă. Americanii nu pot spera în victorie decât dacă ucid cât mai mulţi talibani într-un timp cât mai scurt.

Contingentul american se va dubla în 2009

Până la sfârşitul anului, Obama a promis că efectivele americane vor creşte de la circa 32.000 în 2008 la 68.000. El a obţinut 50 miliarde dolari din partea Congresului pentru conducerea operaţiunilor în Afganistan, dar nu a renunţat la apelurile predecesorului său la o contribuţie mai substanţială din partea partenerilor NATO. Ţelul îndepărtat al acualei ofensive este predarea Helmand-ului către forţele afgane, dar noua armată a acestei ţării (pe care NATO o tot antrenează de vreo cinci ani!) nu a putut participa la misiune cu mai mult de 650 oameni.

 

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine