Obama s-a răzgândit – acum se opune difuzării de imagini cu deţinuţi torturaţi
Liderul de la Casa Albă, dispus să renunţe la libera exprimare de dragul aliaţilor Foto: Reuters
Liderul SUA consideră că alte fotografii cu abuzurile de la Abu Ghraib nu vor face decât să pună în pericol trupele din Irak, stârnind sentimentele antiamericane
Apărătorii drepturilor omului din SUA, unii dintre cei mai fervenţi suporteri ai lui Obama în campanie, îl acuză că vrea să ascundă abuzurile predecesorului său
Preşedintele Barack Obama nu doreşte ca noi imagini cu prizonieri irakieni – dezbrăcaţi şi aruncaţi grămadă unul peste altul, hăituiţi de câini, legaţi de paturi sau în alte ipostaze umilitoare – să mai fie publicate! Deşi el însuşi promisese, acum trei săptămâni, transparenţă totală, preşedintele s-a răzgândit.
Înainte să vadă personal fotografiile, Obama era convins că trebuie să renunţe complet la „secretomania” moştenită de la predecesorul său, George W. Bush. După ce a privit imaginile, iar Pentagonul a avut timp să-şi argumenteze punctul de vedere că fotografiile nu trebuie publicate, Obama a dat înapoi, spre marea dezamăgire a apărătorilor libertăţilor civile din SUA.
„Consecinţa directă a publicării lor, cred eu, ar fi inflamarea opiniilor antiamericane şi punerea în pericol a trupelor”, a declarat preşedintele. El le-a ordonat avocaţilor de la Casa Albă să împiedice prin toate mijloacele legale publicarea fotografiilor. Imediat, a ţinut să-l informeze pe comandantul suprem din Irak, generalul Ray Odierno, care insistase asupra pericolelor la adresa militarilor.
Poziţia Pentagonului este aceea că, înaintea alegerilor irakiene din august – pentru a căror bună desfăşurare se va trimite, temporar, un contingent suplimentar de 20.000 soldaţi – publicarea imaginilor ar avea efecte catastrofale. Insurgenţii şi-ar spori atacurile, atât împotriva americanilor, dar şi asupra fragilei democraţii irakiene. În plus, şi sprijinul aliaţilor musulmani ai SUA ar putea fi pierdut.
Încercare de minimalizare a abuzurilor?
Spre deosebire de Bush, care a invocat motive ţinând de respectarea dreptului la imagine pentru a bloca publicarea fotografiilor, Obama invocă motive care ţin de siguranţa naţională.
Potrivit The Washington Post (WP), el consideră că „publicarea acestor fotografii nu ar aduce niciun beneficiu suplimentar pentru înţelegerea a ceea ce a fost săvârşit în trecut de un număr mic de indivizi”. Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Robert Gibbs, a adăugat că Obama nu consideră imaginile „în mod particular senzaţionale, în special dacă sunt comparate cu cele pe care ni le amintim de la Abu Ghraib”.
De altă părere este Amrit Singh, avocata din partea Uniunii Americane pentru Libertăţi Civile (ACLU) care a obţinut, în septembrie 2008, un ordin judecătoresc pentru publicarea a 23 de imagini.
Potrivit acesteia, „există un număr substanţial de fotografii despre care nu ştim nimic, doar că unele arată prizonieri abuzaţi” pe baza cărora s-ar putea începe procese penale. O sursă din Congres, citată de WP, era de părere că scandalul generat de noile imagini şocante ar crea o presiune atât de mare, încât ar trebui creată o comisie de investigaţii.
Însă administraţia Obama (care este în măsură să demareze inclusiv anchete penale, prin Departamentul Justiţiei) nu se arată interesată de aşa ceva.
Pe vremea lui Bush, circa 200 de anchete au fost deschise, existând şi câteva condamnări ale unor militari care au torturat deţinuţi, dar niciun comandant militar de rang înalt sau oficial din Pentagon nu a fost trimis în judecată.
„Administraţia Obama este complice la tortură”
Ordinul Casei Albe de blocare a publicării imaginilor „anulează angajamentul preşedintelui Obama privind transparenţa şi responsabilitatea, luat în primele zile de mandat”, acuză Singh.
Administraţia „a devenit complice la tortura care a marcat anii lui Bush, complice la ascunderea ei”, consideră reprezentanta ACLU.
„Publicarea acestor fotografii nu ar aduce niciun beneficiu suplimentar pentru înţelegerea a ceea ce a fost săvârşit în trecut de un număr mic de indivizi.” - Barack Obama, preşedintele SUA
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
















30 Comentarii [+] Adauga un comentariu
Preşedintele Barack Obama nu doreşte ca noi imagini cu prizonieri irakieni – dezbrăcaţi şi aruncaţi grămadă unul peste altul, hăituiţi de câini, legaţi de paturi sau în alte ipostaze umilitoare – să mai fie publicate! Deşi el însuşi promisese, acum trei săptămâni, transparenţă totală, preşedintele s-a răzgândit.
cu obama o se se discute pana la infinit,si nimic nu se face.ce-l putin cu bush se faceau decizii foarte repede si se aplicau.o sa vedem in viitor ce-i mai bine.
„holocaust: remember ?!?”
clubul de asistenta sociala, probatiune si grupuri de risc a organizat marti, 9 decembrie, la facultatea de sociologie si asistenta sociala din bucuresti, o intilnire-dezbatere cu tema: „holocaust: remember ?!?”.
dezbatere organizata sub egida centrului de cercetare si inovatie in servicii sociale (cciss).
invitati speciali la aceasta dezbatere sint paola cotattelucci de la primaria din roma (it) si doi supravietuitori ai holocaustului de la auschwitz-birkenau, respectiv ai deportarii din transnistria
programul intilnirii a cuprins o prelegere despre semnificatia istorica si sociala a holocaustului, realizata de conf.dr. mircea botescu, o prezentare despre comunitatea sant'egidio si pelerinajul efectuat la auschwitz-birkenau, realizata de paola cottatelucci & studenti.
participantii la dezbatere au avut ocazia sa asculte marturii privind deportarea in transnistria ale dr. liviu beris, presedintele asociatiei evreilor romani victime ale holocaustului si supravietuitor al deportarilor efectuate in transnistria, precum si marturiile dr. oliver lustig, jurnalist si scriitor, supravietuitor auschwitz-birkenau.
dezbaterea a fost urmata de proiectia unui film documentar romanesc despre holocaust
intitulat „petitorul”.
ascensiunea extremei drepte si rasismul in europa
ciocnirile recente dintre extrema-dreapta si politie in cehia, dar si uciderea a unor etnici rromi in ungaria arata ca vechile animozitati nationaliste s-ar putea agrava, in timp ce criza economica este tot mai resimtita. ascensiunea extremei drepte devine un fenomen ingrijorator nu numai in statele membre noi ale ue, ci si in state din vechea europa.
***
violente le din zone din centrul si estul europei dezamagesc liderii politici europeni care sperau ca prosperitatea legata de aderarea la ue pentru unele state si cresterea economica in statele ne-membre ar putea ajuta la diminuarea conflictelor nationaliste si entice, comenteaza reuters.
activistii pentru drepturile omului spun, la rindul lor, ca, in pofida faptului ca extrema-dreapta ramine la marginea politicii si rasismul nu pare sa cuprinda societatea in ansamblu, grupurile mici de sustinatori ai extremei-drepte au devenit mai indraznete si mai bine organizate.
violentele rasiste nu se inregistreaza exclusiv in estul europei – italienii au incendiat doua tabere de rromi de linga napoli anul acesta – dar multe guverne din regiune se lupta sa limiteze izbucnirile agresive in crestere, mai ales impotriva comunitatii de rromi.
„este clar ca se inregistreaza o intensificatre a atacurilor in acest moment. intr-adevar, se pare ca activitatea s-a intensificat in rindul grupurilor extremiste si a grupurilor neonaziste”, a explicat robert kushen, director al european roma rights centre.
expertii spun ca o mare amenintare este ca ideile extremei-drepte ar putea cistiga teren in grosul populatiei. unii citeaza rezultatul inregistrat de extrema-dreapta din austria in alegerile din septembrie, cu mai putin de un an inainte de alegerile europene din iunie 2009.
criza economica exacerbeaza rasismul
analistii si oamenii politici atrag atentia ca problemele provocate de criza financiara ar putea exacerba problemele din zonele ramase in urma. „este o legatura cu inrautatirea situatiei economice, nu numai in cehia, dar si in restul europei, pentru ca tot felul de atacuri s-au produs in multe alte state", a spus premierul ceh miroslav topolanek.
john dalhuisen, cercetator la amnesty international, a spus ca extremismul se intensifica in localitatile uitate de cresterea economica. „mai ales in zonele rurale...in orasele de categoria trei sau patru, care nu au avut crestere economica vazuta de capitale”, subliniaza el.
dezamagirea si dorinta de revenire la valorile „traditionale&rdqu o; ale familiei au dus la acceptarea pe scara mai larga a unor organizatii ca garda maghiara, un grup cu 1.500 de membri sustinut de partidul de dreapta jobbik. partidul neaga ca ar fi rasist si spune ca marsurile garzii urmaresc protejarea cetatenilor ungari si „combaterea infractionalitatii rromilor”.
&b dquo;oamenii spun ca partidul muncitorilor din cehia este rasist, dar nu este adevarat. ei doar incearca sa ajute oamenii, care se tem”, explica anna frankova, membra a partidului. partidul va sustine in curind un alt mars.
potrivit centrului de reflectie political capital, sentimente similare au creat un spatiu de manevra pentru extrema-dreapta. aceasta tendinta este evidenta si in manifestatiile anti-homosexuali din statele baltice, atacurile impotriva imigrantilor in ucraina si rusia si manifestatiile agresive ale sentimentelor anti-rromi si antisemite din regiune in general.
raspindirea prejudecatilor in ungaria a fost confirmata de un studiu de luna trecuta. „actiunile extremei-drepte la care am asistat din toamna anului 2006 si aparitia garzii maghiare au rupt niste bariere in rindul publicului, care inainte se abtinea de la o articulare deschisa a prejudecatilor”, arata un studiu al grupului de reflectie political capital.
un europarlamentar rrom atentia asupra ascensiunii extremei-drepte in ungaria
atacurile asupra membrilor comunitatii rome din ungaria s-au intensificat alarmant de mult, din cauza cresterii influentei gruparilor de extrema-dreapta, a atentionat o reprezentanta a ungariei in parlamentul european, viktoria mohacsi, de etnie rroma, intr-un interviu acordat saptamina trecuta pentru reuters.
mohacsi a cerut ca politia sa investigheze mobilurile potential rasiste din spatele unei serii de atacuri asupra caselor de rromi, in care patru persoane au murit luna aceasta.
"aceste infractiuni au sporit semnificativ de un an, un an si jumatate si aceasta ar putea avea legatura cu aparitia garzii maghiare", a spus mohasci.
politia ungara a anuntat joi, 20 noiembrie, infiintarea unei unitati speciale pentru investigarea celor 14 cazuri de agresiuni vizind romii care au fost comise anul acesta. mohacsi, care a primit e-mailuri de amenintare, a salutat infiintarea unei unitati speciale pentru a examina eventualele motive rasiste din spatele agresiunilor. potrivit ei, elemente ale extremei-drepte au contribuit de asemenea la raspindirea prejudecatilor impotriva rromilor. „expresia 'infractionalitate rroma' a devenit foarte raspindita in societatea ungara”, a spus ea.
mohacsi spune ca ue, care are o populatie de rromi de 8-12 milioane, nu a reusit pina in prezent sa adopte o strategie pentru includerea sociala a rromilor si nu a declarat explicit, in legislatie, ca segregarea este discriminatorie.
„criza economica actuala va afecta oamenii care traiesc in saracie si in special pe romi. as vrea sa reamintesc fiecarui politician responsabil ca si acesta este un motiv pentru care este nevoie de o strategie europeana pentru rromi”, a spus mohacsi in parlamentul european.
marturii inedite despre
pogromul de la iasi (adrian cioflanca)
pe 29 iunie s-au implinit 66 de ani de la izbucnirea pogromului de la iasi. marcam aceasta comemorare aducandu-va in atentie o serie de documente inedite, date recent spre cercetare, care contin marturii nepretuite despre prigoana la care au fost supusi evreii din iasi in anii ’30-’40 ai secolului trecut. este vorba despre documentatia rezultata de pe urma unei ample anchete facute la sfarsitul razboiului printre evreii supravietuitori din romania de catre congresul mondial evreiesc. zeci de mii de evrei au completat chestionare in care au rezumat experienta lor in timpul holocaustului. printre acestea, am avut marea surpriza sa gasim si fisa lui leizer finchelstein, ieseanul a carui marturie despre experienta sa traumatizanta din timpul pogromului am prezentat-o pe larg in revista 22 (nr. 859, aug. 2006).
documentele congresului mondial evreiesc - sectia romana au fost trecute la secret in perioada comunista si abandonate in subsolul revistei realitatea evreiasca din bucuresti, subsol care a fost la un moment dat inundat. de acolo au fost recuperate dupa 1989 de cercetatoarea lya benjamin, iar anca ciuciu, de la centrul pentru studiul evreilor din romania, a inceput sa le prelucreze arhivistic pentru a le pune in circulatie. din pacate, multe dintre documente sunt intr-o stare precara si au nevoie urgenta de un proiect de restaurare.
dosarele individuale realizate de cme sunt o sursa exceptionala pentru a reconstitui in detaliu impactul holocaustului in romania si pentru a scrie istoria sociala a comunitatii evreiesti din romania la mijlocul secolului xx.
documentele contin informatii despre familia celor cuprinsi in ancheta, despre profesia si proprietatile acestora, despre persecutiile antisemite (revizuirea cetateniei, efectele legislatiei "romanizarii", maltratari, jafuri, devastari, exproprieri, evacuari, concedieri, purtarea semnelor distinctive, arestari, pedepse, munca obligatorie, internari in lagar, deportari etc.) si despre rude pierdute in holocaust. partea cea mai utila a dosarelor o constituie sectiunea in se gasesc marturiile supravietuitorilor, unele dintre ele extinse, despre experienta personala sau a rudelor apropiate care au avut de suferit.
vocea unei jumatati din iasi
cateva mii de documente ofera date despre comunitatea evreiasca din iasi, care reprezenta, inainte de pogrom, jumatate din populatia orasului. au lasat marturie supravietuitori ai pogromului din iunie 1941, dar mai ales vaduve si orfani care si-au pierdut parintii atunci. putine au fost familiile de evrei din iasi care nu au pierdut macar o ruda. si aproape nici un evreu nu a scapat de umilinta batailor, denigrarii si persecutiilor de toate felurile la care a fost supusa comunitatea de catre autoritati si legionari, de catre populatia iasului si deseori chiar de catre fostii vecini.
ca urmare a violentelor de la mijlocul secolului trecut, profilul etnic al iasului si structura de proprietate au fost schimbate brutal. daca ne uitam pe adresele celor al caror destin a fost risipit atunci, vedem ca multi dintre ei locuiau pe strazi precum stefan cel mare, lapusneanu, cucu, palat, adica zone centrale din geografia orasului. astazi putini oameni si putine lucruri mai pastreaza memoria iasului multicultural si a tragediei care i-a adus sfarsitul. pana si locul unde a fost centrul infernului in iunie 1941, fosta cladire a chesturii de pe strada vasile alecsandri, este vag semnalat de o placuta memoriala, care nici macar nu a fost pusa de autoritatile iesene.
voci din infern
am selectat din multitudinea de documente cateva marturii elocvente. acestea sunt scrise intr-un stil lacunar, deseori stangaci, dar pastreaza incorporata durerea si tensiunea acelor vremuri. scrisoarea tip prin care sectia romana a cme invita oamenii sa depuna marturie spunea ca "nimic nu este mai de pret decat redarea exacta a adevarului". si continua: "dosarul durerilor noastre nu trebuie sa cuprinda un singur cuvant care sa constituie o exagerare, o deformare a realitatii. sinceritatea absoluta trebuie sa fie supremul omagiu adus patimirilor noastre (...) ele vorbesc singure, in simplitatea lor goala, mai cutremurator decat le-ar putea reda pana cea mai maeastra...".
asa cum se stie, pogromul din iasi a fost declansat in 29 iunie 1941, ca urmare a ordinelor date de regimul antonescu. la violente au participat militari, politisti si jandarmi romani, agenti ssi, soldati germani, legionari si populatie civila din iasi (studenti, ceferisti, functionari, meseriasi, negustori etc.). populatia evreiasca masculina a fost masata la cladirea chesturii, ori cu forta, ori atrasa cu pretextul ca va primi permis de "liber". primele mii de victime au cazut la poarta si in curtea chesturii, lovite in cap cu arma sau bata, ori impuscate. peste noapte, cei ramasi in viata au fost imbarcati in doua trenuri de vite, ramase in memorie ca "trenurile mortii". primul tren s-a oprit la calarasi, iar al doilea la podu iloaiei, dupa ce au mers foarte incet, dupa trasee absurde, in bataia nemiloasa a soarelui de vara. oamenii au murit cu miile, in special din cauza lipsirii deliberate de apa, a caldurii sufocante si a imbulzelii. in total, au murit, conform datelor din istoriografia recenta, in jur de 14.000 de evrei.
marturii
"la chestura ne astepta privelistea unui strat de oameni morti"
lazar rosen, nascut in 1927, strada stefan cel mare, elev
"in dimineata zilei de 29 iunie am fost ridicat impreuna cu toata familia mea, indiferent de varsta si sex, cu toate ca nu aveam decat 14 ani.
dupa ce am fost dusi la chestura, cu mainile ridicate si mereu impunsi cu baionetele sau impinsi cu patul armelor, am fost eliberat cu acel bilet «liber& ;raquo;. dar in seara aceleiasi zile am fost din nou dusi, de asta data numai barbatii, la chestura, unde ne astepta privelistea ingrozitoare a unui strat de oameni morti ce zaceau pe pietrele din curte. doua randuri de soldati romani si germani ii primeau cu lovituri de lemne de 1 m pe nefericitii ce erau intai jefuiti de obiecte de valoare «de care nu mai aveau nevoie acolo unde mergeau». dupa cateva rafale de mitraliera in urma carora tatal meu si un frate au fost raniti, cei sanatosi, sub stimulentul ducerii la domiciliu, au fost incolonati si dusi la gara, paziti de siruri lungi de sentinele si pe laturi de tancuri gata de atac.
dupa o noapte intreaga de teroare in care am stat intinsi pe pietrele din piata garii, am fost aruncati in vagoanele de vite ce ne asteptau de mult. in vagonul sint care am fost aruncat eram 85 de persoane, dar eram dintre cei mai fericiti si nici nu stiam. aveam si niste ferastruici pe care calaii in graba uitasera sa le astupe. la aceste ferestre lasam camesile in timpul noptii pentru a ne putea astampara setea cu roua depusa. pana in ziua de joi 3 iulie am mers sau mai bine zis ne tineau pe loc, in regiunile cele mai expuse soarelui arzator de iulie. in ziua de 3 iulie in zori am fost invoiti sa ne aruncam mortii in camioane, iar cei ce, in staresat de aiureala in care se gaseau nu stiau despre ce e vorba, erau cat pe ce sa fie si ei aruncati in camioanele cu morti. am fost transportati apoi in aceleasi vagoane la roman, unde am fost siliti sa facem o baie fierbinte in timpul careia si haina ce-mi ramasese fusese arsa, am fost culcati si gramaditi pe cimentul din curtea companiei a iv-a sanitare. aici insa ne-au venit in ajutor evreii romascani.
a doua zi, aranjati numai cate 40 in vagon, au fost trimisi mai departe si in ziua de duminica 6 iulie am coborat in afara orasului calarasi - ialomita la remizele unui regiment.
aici am i sntnoptat, dormind pe cimentul care in prealabil fusese spalat si lasat cu baltoace de apa.
dupa un regim de foamete si teroare am fost la un hambar de la marginea orasului calarasi unde eram tinuti toata ziua in soare, iar in hambar nu intram decat noaptea, cand era o inabuseala insuportabila. datorita mizeriei m-am imbolnavit de scabie si multe infectii ce ar fi putut duce la amputarea manei drepte.
mai tarziu, comunitatea evreilor calaraseni ne-a scos pe noi copiii pana la 16 ani in oras, unde sub ingrijirea comunitatii locale am avut un regim mai omenos.
la 25 august am plecat spre casa. dar si acum s-a dovedit reaua vointa a autoritatilor care ne tineau zile intregi pe drumul spre casa, cu toate ca drumurile erau libere si nu eram impiedicati. (...) in parte din acest timp am fost impreuna cu un frate, care din cauza varstei a fost dus la munca obligatorie si datorita regimului de munca si foame s-a imbolnavit si dupa un an si jumatate de chinuri a murit la iasi."
"mi-a u dat un bocanc in burta zicand ca sa nu mai fac ******"
miriam solomon, nascuta in 1905, strada lozonschi, casnica, maritata cu rabinul iancu solomon, mort in al doilea tren al mortii
"... in ziua de 29 iunie dimineata slat ora 7, au intrat la noi doi sergenti de politie si un plutonier cu revolvere intinse spre noi sa ridicam mainile si-asut inceput a rascoli toata casa, tot ce era mai de pret mi-au luat, si nu era destul, ne-au izbit din casa sa trecem in convoiu pe barbatul meu, cu copiii. si cand m-a izbit si pe mine eu m-am rugat la ei ca intr-adevar am fost gravida. (...) mi-asut dat un bocanc in burta zicand ca sa nu mai fac ******, am cazut lesinata si cei patru copii au cazut pe mine si au fost batuti. simpreunat cu ceilalti sam fostt dusi la chestura unde am calcat pe mii de morti, si pe barbatul meu l-am pierdut. tot drumul spre chestura, barbatul meu a fost lovit cu arma si el ca rabin cu barba au luat chibrit si au aprins barba. cand m-am despartit de el era fript pana la sange.
dupa ce am ramas fara de barbatul care la el am trait ca o regina am trebuit sa le aduc bucatica de paine la cei 4 copilasi ai mei care cel mai mare nu avuse 13 ani si pe langa asta eram gravida cu al cincilea copil. si cand stateam la rand si-mi ajungea randul sa-mi ieu painea veneau romancele si ma scoteau cu bataie din rand, «iesi ca esti jidanca si nu e ora ******lor», si m-am rugat de ei ca sunt gravida si am copii mici acasa, mai rau au inceput sa ma ghionteasca si sa tipe «te trimete la bug si nu mai faci ******», si asa am suferit mai multe suferinti pe timpul legionarilor."
" oamenii mureau ca mustele"
isac rotman, nascut in 1918, strada stefan cel mare, lucrator
"in ziua pogromului, am fost ridicat de acasa in drum spre adapost de catre soldati inarmati. (...) soldatii vazandu-ma cu servieta, ma credeau spion pentru care motiv am fost batut si apoi fotografiat cu servieta, am fost apoi dus la chestura unde am fost iar batut cu patul armei. apoi am fost dusi la gara. (...) cand am fost bagati in vagoane si oamenii mureau ca mustele in primele zile, cand trenul era oprit la tg. frumos, pentru a grabi moartea m-am aruncat afara din vagon crezand ca soldatii ma vor impusca. dar cand si-au dat seama ca vreau sa mor impuscat au inceput sa ma tortureze, lovindu-ma cu paturile armelor si calcandu-ma in picioare pana m-au crezut mort, dupa care mi-au scos portmoneul cu banii, bijuteriile si actele, totul la valoarea de atunci de 100.000 lei. am suferit atat pana am lesinat.
m-am trezit cand 2 oameni m-au apucat de maini si picioare, m-au tras intr-un colt, m-au dezbracat, m-au tras peste o mlastina si m-au aruncat intr-un camion cu cadavre. (ar trebui sa scriu destul de mult ca sa arat cat am suferit in camion numai in drum spre cimitir, unde s-a gasit si acolo cineva care sa vrea sa ma omoare si m-a lovit cu o cheie de masina in ceafa.) la intrarea in cimitir o stiva cu cadavre acoperite cu paie arse precum si o groapa cat toata lungimea cimitirului in care erau aruncate cadavrele si printre ei si unii care mai miscau sau tremurau, dar care nu mai puteau opune vreo rezistenta erau aruncati claie care cum cadeau si erau aruncati de-a dreptul din camion, asa cum se arunca lemnele intr-un loc fara ordine. apoi am fost biciuit de un comisar pentru ca m-am asezat langa o pusca mitraliera. am fost dus inapoi spre vagoane si silit sa calc peste un morman de cadavre care erau aruncate afara din vagon si care morman era peste pragul usii vagonului. iar ce era mai rau este ca au refuzat sa scoata toate cadavrele din vagon, lasandu-ne pe noi cei cativa supravietuitori o zi si o noapte cu o jumatate de vagon de cadavre care fierbeau din cauza caldurii insuportabile, fara apa si fara aer, facand sa se inmulteasca numarul cadavrelor pana la golirea vagonului."
"pana si dintii de aur din gura i-am vandut"
iosep tipra ovici, nascuta in 1902, strada cucu, casnica
"in 29 iunie 1941, am fost scosi din casa eu cu sotul meu si cu un copil de un an, am fost batuti de 3 soldati romani si dusi la chestura. la poarta chesturii, sotul meu a fost lovit in cap cu arma de un soldat. atunci copilul a inceput sa tipe si am fost alungati eu cu copil, iar scumpul si nevinovatul meu sot a fost dus la chestura si de acolo pus in vagon si ucis la statia din tg. frumos de unde mi-a si trimis actul de moarte. si asa am ramas cu copilul meu pe drumuri, cat mi s-a furat, cat am vandut, pana si dintii de aur din gura i-am scos si i-am vandut ca sa-mi pot intretine copilul."
&q uot;intr-un an am fost evacuata de trei ori"
ghitta leib, nascuta in 1909, strada lapusneanu, casnica
"in dimineata zilei de 29 iunie am fost scosi din adapost in batai si batjocura, incolonati in convoi si impinsi la chestura politiei. aici, dupa cateva ora de asteptare in amenintari si batjocura, au trimis femeile si copiii acasa, iar barbatii nu i-am mai vazut caci au fost inchisi in vagoane si trimisi pe linia mortii, 140 de oameni intr-un vagon, asa ca sotul meu a murit inabusit in vagon si eu am ramas vaduva cu 2 copii mici. in noiembrie 1942 am fost evacuata din pravalie si scoasa din painea zilnica caci nu aveam cum sa-mi castig existenta. in aprilie m-a evacuat din locuinta tot prin c(entrul) n(ational) de r(omanizare) si in noiembrie 1943 sam fostt inca o data evacuata prin cnr din locuinta. asa ca in decurs de un an am fost evacuata de 3 ori si de atunci mi-e distrusa gospodaria si cu greu pot castiga existenta (...)."
&quo t;am fost pradat de catre un fost vecin"
mendel moscovici, nascut in 1891, strada palat, brutar
"(.. .) in ziua de 29 iunie, a tragicului pogrom savarsit aici, am fost pradat de majoritatea imbracamintei si a putinelor bijuterii aflate in casa chiar de catre un fost vecin, legionar, de meserie cizmar. de asemenea, la un denunt facut de un necunoscut s-a facut o descindere la fiul meu leib moscovici, in anul 1942, unde dupa ce s-a rascolit s-a gasit corespondenta din america de la rudele noastre, corespondenta care a fost declarata subversiva si dansul inchis pe timp de 1 an la inchisoare, iar tot ce era de pret, ca aur, bijuterii si bani, s-a confiscat in favoarea statului roman. (...)"
"ne anunta ca nu mai este mult si ne va taia si pe noi"
avram bercu, nascut in 1884, strada arapu, tamplar
" nu mai era chip de iesit in strada, in special pentru ca ne recunosteau de la km distanta, purtand semne distinctive. cum ieseam in strada eram scuipat, lovit pe la spate de cel mai mic copil, iar daca spuneam un cuvant sareau parintii copiilor cu un ciomag la bataie, eram nevoit sa ma inchid in casa pe un timp pana batausul uita.
regimul asta era inainte de pogrom. dupa pogrom era si mai rau. eu cu familia mea am fost crutati in timpul pogromului de a fi dus la moarte, ca prin minune uitasera de straduta noastra, dar cu toate astea nu au uitat sa ne tie sub amenintari, in fiecare ora venea alt vecin crestin si ne anunta scat nu mai este mult si ne va taia si pe noi ca pe méi. eu si toti ai mei ne-am ascuns si doua zile n-am iesit din ascunzatoare. dupa pogrom insa veni ordine ca evreii nu au voie de a iesi pe strada inainte de ora 8, iar in piata nu aveam voie inainte de ora 10 si de a-ti cumpara painea tot nu puteai pana la 10 si daca veneam la 10 ne punea in randuri separate, aparte pe evrei si aparte pe crestini. dupa ce sa impartia la toti crestinii, incepea sa se deie la evrei de-abia pe jumatate partia cat trebuia de exemplu la crestini. (...)"
"am fost tratati mai rau ca puscariasii pe viata"
iosif sclear, nascut in 1917, strada nicolina, vanzator
"in ziua de 29 iunie 1941, am fost luat de acasa cu forta si batut tot timpul pana ce am ajuns la chestura si la chestura am fost jefuit de suma de 50.000 lei, un ceas de mana si un stilou, si am fost lovit cu rangi de fier la corp si ranit grav la cap dupa ce ne-a bagat in vagoane si am mers 8 zile pe cea mai mare caldura fara nici un pic de apa sau mancare. in lagar sla calarasit am fost intrebuintat la munca foarte grea si fara sa avem hrana indestulata, am facut munca obligatorie in detasament fara a avea concediu si am fost tratati mai rau ca puscariasii pe viata.
parintii mi-au fost omorati in basarabia si transnistria, impreuna cu doi frati si o sora de care nu mai stiu nici macar locul unde sunt inmormantati. am avut o casa ramasa de la parinti si dupa ce a fost trecuta la cnr a fost daramata, pe motivul ca a fost avariata, iar materialul a fost dat unui legionar. (...)"
dosarul familiei finchelstein
in august 2006, am prezentat in revista 22 marturia lui leizer finchelstein, supravietuitor al celui de-al doilea tren al mortii, care s-a oprit la podu iloaiei. printre dosarele gasite in fondul cme se afla si dosarul familiei finchelstein, unde este cuprinsa si scurta marturie a lui leizer. dosarul lamureste, printre altele, soarta unui frate, iosub finchelstein, despre care leizer stia ca a disparut in timpul pogromului, dar nu stia unde a murit. astfel, tatal, david finchelstein, povesteste ca acest fiu a fost impreuna cu el in trenul care a mers la calarasi, dar a murit pe drum. in dosar se afla si marturia altui frate, smil finchelstein, despre care leizer a povestit ca, fiind in trenul spre calarasi, i-a intrat piciorul in putrefactie dupa ce i-au cazut cadavre peste picior si nu s-a mai putut misca.
pacat ca au fost batuti, trebuiau lichidati.
armata invizibila
pacepa dezvaluie adevarul despre die: reteaua care umplea conturile lui ceausescu, alcatuita din mii de ofiteri acoperiti, a ramas aproape intacta si a inceput sa-si imbogateasca propriii membri
acum cateva zile guvernul polonez a adoptat o lege care interzice tuturor celor ce au colaborat cu politia politica comunista sa detina functii in aparatul de stat, partide politice, presa si institutii academice, sau sa ocupe pozitii executive in companii private. potrivit acestei legi, persoanele nascute dupa 1972 care se afla in asemenea pozitii (cca. 300.000), trebuie sa declare in scris, sub prestare de juramant, daca au fost sau nu ofiteri, informatori ori colaboratori ai serviciilor secrete comuniste. aceste declaratii vor fi verificate de o institutie special creata, iar persoanele care se dovedesc ca au facut declaratii false vor pierde drepturile cetatenesti pe o perioada de zece ani.
jefuirea emigrantilor
cand nu a mai fost nimic de furat in interiorul tarii, dictatorul comunist a insarcinat serviciul sau de spionaj sa mute furtul in afara hotarelor. toate serviciile de spionaj fura, pentru ca informatiile politice si militare de care au nevoie nu se gasesc pe strada. dictatorii comunisti erau insa atotstiutori si nu aveau nevoie de informatii. ei au transformat serviciul lor de spionaj intr-un mecanism menit sa rezolve problemele de nerezolvat ale comunismului - de la salvarea economiei falimentare pana la obtinerea de bani reali, convertibili, pe care sistemul lor politic nu i-a putut produce.
in 1955, cand am devenit ofiter die, jecmanirea emigrantilor era deja o arta. acestia erau ademeniti sau santajati de die sa-si lase parte din avere rudelor din tara, reale sau inventate, care n-au primit niciodata nimic. un bilant retrospectiv prezentat lui ceausescu in 1976 arata ca in ultimii zece ani die extorcase peste 18 milioane de dolari de la emigranti. suma nu este uriasa pentru standardul de azi, dar a fost semnificativa pentru contul lui ceausescu. la mijlocul anilor 1960, vanzarea de evrei, germani si romani a devenit o alta specialitate a die. in 1978, cand m-am rupt de ceausescu, acest targ de sclavi adaugase peste 400 milioane de dolari la tezaurul tiranului. in acelasi an, comitetul politic executiv al pcr a analizat activitatea de spionaj industrial a die din ultimii cinci ani, si a concluzionat ca ea a ajutat romania sa economiseasca 600 - 800 milioane de dolari furand din occident tehnologiile pe care romania ar fi trebuit sa le cumpere.
prestigiousul ziar american the new york times a informat ca guvernul polonez a extins aceasta masura si la ofiterii deplin conspirati ai fostului serviciu de spionaj comunist, a caror identitate a fost pana acum tabu, si si-a exprimat speranta ca exemplul poloniei va fi urmat de alte foste tari socialiste. recenta condamnare a comunismului roman da sperante celor ce au luat calea exilului ca activitatea die/cie, care i-a terorizat in anii lui ceausescu, va fi in sfarsit, dezvaluita public. aceasta deconspirare va avea dubla semnificatie: va expune erezia conceptului de spionaj comunist, si va identifica membrii armatei secrete care a jefuit occidentul ca sa-l imbogateasca pe ceausescu si pe unii membri ai guvernelor ce i-au succedat.
dictatorii comunisti, si apoi fostul presedinte ion iliescu, au facut tot ce le-a stat in puteri ca sa convinga romania ca nu exista deosebiri fundamentale intre serviciile de spionaj comuniste si cele occidentale. lozinca "ei spioneaza, noi spionam" este unanim acceptata de opinia publica romana. nimic nu este mai neadevarat. serviciile occidentale au sarcina de a obtine informatii menite sa protejeze tara impotriva agresiunilor externe. serviciile comuniste sunt politii politice externe ale dictatorului, precum si mecanisme pentru furt de proprietate straina sub protectia imunitatii diplomatice.
democratia si economia de piata se bazeaza pe proprietate privata. comunismul si economia centralizata se bazeaza pe proprietate furata. constitutia romaniei comuniste a stipulat ca bogatiile tarii - naturale, industriale, agricole, financiare - apartin guvernului si partidului. cu alte cuvinte, comunismul a transformat furtul intr-o politica nationala inscrisa in legea fundamentala a tarii. partidul si guvernul comunist au nationalizat apoi mosiile, industria si bancile, iar politia lor politica a trimis in inchisori si lagare de munca o buna parte a proprietarilor acestora. in 1950 comunistii si-au indreptat furtul catre patura cea mai saraca a tarii. fortand taranii sa intre in colhozuri, ei le-au furat pamantul, animalele si uneltele de productie.
in mai putin de zece ani de la "eliberarea" romaniei de catre armata rosie, economia tarii se baza aproape integral pe proprietate furata. si, cum pofta vine mancand, furtul s-a indreptat apoi impotriva institutiilor care l-au constitutionalizat: partidul si statul comunist. dupa o scurta perioada de conducere colectiva exercitata de comitetul central si mai tarziu de elita sa, biroul politic, gheorghiu-dej a furat puterea politica, ideologica si organizatorica a partidului. apoi ceausescu si-a insusit si functiile supreme ale statului, transformand romania intr-o sinistra oranduire feudala la mijlocul secolului xx. n
notitele generalului sarbu
la mijlocul anilor 1990, d-l petre mihai bacanu, atunci editor sef la romania libera, mi-a dat trei agende de lucru ale generalului teodor sarbu, pentru care ii adresez din nou multumiri.
generalul sarbu a fost unul din cei mai apropiati subalterni ai mei in die. curand dupa ce am primit azil politic, el a murit intr-un accident care pare a fi fost inscenat de securitate. agendele sale se refera la anii 1973, 1976, 1977, si au 1008 pagini numerotate ce contin notitele generalului. in ziua de 23 iunie 1973, el consemna:
"sedinta la tov. ministru doicaru. decret privind organizarea si functionarea d.i.e. 363/23.06.73.
1. die - se org. si functioneaza in m.i.
2. die - subord. nemijlocit comandantului suprem".
asta e tot ce a scris generalul sarbu in legatura cu acel document de importanta cardinala pentru mafia spionajului lui ceausescu. asta a fost de fapt esenta a ceea ce doicaru si subsemnatul au spus despre decret in acea memorabila sedinta. si asta a fost, in fond, ceea ce ceausescu vroia ca ofiterii die sa stie in legatura cu decretul 363, care a fost - si a ramas - unul din cele mai secrete documente din istoria romaniei comuniste. n
nume fictiv - mihai podeanu
vazuta prin perspectiva istoriei, die a fost un fel de mafie externa a dictatorului comunist. ca in orice mafie, cadrele die au fost invaluite in deplin secret. in 1978, cand am cerut azil politic in sua, lumea stia ca eram secretar de stat in guvernul roman, dar nimeni - nici macar sotia si fata mea - nu cunostea ca eram de fapt seful armatei de spioni industriali a romaniei.
in 1955, cand am devenit ofiter die, am fost incadrat sub numele mihai podeanu, si podeanu am ramas toti cei 23 de ani cat am lucrat acolo. pana si salariul meu lunar a fost platit tot lui mihai podeanu, care a primit un set complet de documente de identitate, civile si militare, inclusiv buletin de populatie, legitimatie de ofiter si carnet de membru utc (apoi pmr) pe numele mihai podeanu.
pentru restul lumii insa, inclusiv pentru fostii mei colegi din securitatea interna, eu fusesem trecut in rezerva si transferat la secretariatul general al consiliului de ministri. ca atare, die mi-a confectionat un alt buletin de identitate si o carte de munca ce atestau ca ion mihai pacepa era salariat civil al consiliului de ministri, si in decursul anilor mi-a eliberat numeroase adeverinte (pentru plata chiriei, inscrierea fetei la scoala etc.) care atestau acelasi lucru. aceasta legenda si-a pierdut din eficienta dupa 1972, cand am devenit secretar de stat la mai, dar apartenenta mea la die a continuat sa ramana secreta.
majoritatea ofiterilor operativi ai die au avut dubla identitate. confectionarea de catre die a documentelor fictive necesare legalizarii acestor identitati contravenea insa legilor in vigoare, potrivit carora buletinele de identitate trebuiau emise de militie, cartile de munca de ministerul muncii, si carnetele de partid de organe pcr. aceasta ilegalitate a fost eliminata in 1973, cand instructiunile de functionare si organizare ale die au fost inlocuite de decretul 363, care i-a dat dreptul, printre altele, sa aiba ofiteri deplin conspirati, sa creeze duble identitati si sa confectioneze acte de identitate fictive. n
de ce tinea ceausescu decretul la secret
in 1975, doicaru s-a dus la primul-ministru manea manescu cu proiectul unei hotarari a consiliului de ministri pentru reglementarea curierului diplomatic, pe care decretul 363 il subordonase die.
"ca sa semnez hcm-ul trebuie sa vad decretul 363," a conditionat manescu. doicaru, care ii detesta ingamfarea si voia sa-i plateasca polite vechi, i-a sugerat sa ceara aprobarea lui ceausescu. eram langa doicaru si l-am auzit pe ceausescu tipand ca apucat prin telefonul scurt: "c-cat iti da cia ca sa-i spui ce e in decret?" manescu a semnat imediat hcm-ul, fara a mai intreba nimic.
de ce aceasta grija excesiva pentru a pastra secretul decretului 363? la mijlocul anilor 1990 am prezentat pe larg acest decret intr-un serial de articole publicat tot in acest ziar. aici voi spune doar ca ceausescu nu voia sa se afle ca decretul 363 a transformat spionajul romaniei intr-o armata personala, invizibila restului conducerii de partid si de stat, ale carei sarcini principale au fost exportarea cultului sau in occident si furtul de valuta necesara infaptuirii planurilor sale megalomaniace.
ceausescu nu voia, de asemenea, sa se stie ca decretul 363 a imputernicit die sa dea grad militar oricarui salariat, indiferent de functie, din sistemul ministerului de externe si al comertului exterior, din ministerul turismului si ont, din ministerul constructiilor si arcom, din departamentul cultelor, consiliul national pentru stiinta si tehnologie, precum si din orice alta institutie de stat sau cooperatista ce desfasura activitati in strainatate.
ceausescu nu voia sa se stie nici ca decretul dadea dreptul die sa plateasca acestor ofiteri deplin conspirati salarii secrete, in lei si valuta, peste cele primite oficial de la institutia in care lucrau, si sa ii foloseasca atat in interiorul tarii, cat si in strainatate. n
comandantul suprem semneaza intrarea die in legalitate
decretul 363 a fost semnat de ceausescu la 23 iunie 1973. imi aduc aminte de acea zi ca si cum ar fi fost ieri. ceasul de pe biroul meu arata cateva minute dupa ora 9, cand a sunat telefonul scurt. "tovarasul va invita la dansul impreuna cu tov. doicaru!" era vocea melodioasa a lui costica manea, seful de cabinet al lui ceausescu. "aici e senin si soare" a adaugat el conspiratorial, informandu-ma astfel ca ceausescu era bine dispus. doicaru ma astepta la capul scarii.
"e totul asa cum am discutat?", ne-a intrebat ceausescu.
"cuvant cu cuvant", a raspuns doicaru, ingrosandu-si vocea de bariton.
"ati pus aici tot ce va trebuie ca die sa devina legal?", a intrebat din nou ceausescu, continuand sa rasfoiasca decretul.
"tot, tovarase comandant suprem", am confirmat.
"inclusiv dreptul de a confectiona identitati si acte fictive?"
"inclusiv, tovarase comandant suprem".
ceausescu a pus pe birou decretul deschis la ultima pagina si l-a batut de cateva ori cu palma ca sa-l tina deschis. "cine are copie dupa el?"
"copie?", a intrebat doicaru stupefiat. "nici dumnezeu n-o sa vada decretul asta, tovarase comandant suprem!"
un minut mai tarziu ceausescu a semnat decretul cu mont blancul lui gros cat un carnat, dupa care l-a sunat pe manea. "da-mi un numar da decret," i-a cerut ceausescu. "si scrie doar <> in registru". n
ironiile lui maurer
curand, ofiterii deplin conspirati ai die au impanzit toate esaloanele ministerului de externe. primul adjunct al ministrului, cornel pacoste, era colonel deplin conspirat al die pe care ceausescu voia sa-l faca prim-ministru (in 1989 devenise deja vice-premier). adjunctul ministrului petre burlacu era, de asemenea, colonel deplin conspirat. seful directiei consulare, dumitru badescu, seful serviciului curieri diplomatici, anghel ionescu, si adjunctul sau, petre sandulescu, erau alti trei colonei deplin conspirati. multi din sefii directiilor de spatii geografice devenisera de asemenea ofiteri deplini conspirati. tot asa au fost majoritatea ambasadorilor din principalele tari nato. la doar cateva zile dupa ce am primit azil politic in sua, presa occidentala a anuntat ca ceausescu a inlocuit 22 de ambasadori - ale caror state de salarii ca ofiteri deplin conspirati erau semnate de mine.
cu riscul de a ma repeta, dau cuvantul lui ion gheorghe maurer, care nu s-a sfiit sa ironizeze, in stilul sau, aceasta armata invizibila a lui ceausescu. "stiti ce-o sa se intample daca puneti ***** pe umerii fiecarui ofiter conspirat pe care-l aveti in cladirea asta?", m-a intrebat maurer in timpul unei convocari a salariatilor din sistemul comertului exterior care a avut loc in ianuarie 1974 la sediul ministerului. "pana si acoperisul sandramalei o sa miroasa a latrina!"
maurer a avut dreptate. in 1974, die avea deja 560 de ofiteri deplin conspirati. in sistemul comertului exterior (minister si intreprinderi de import-export). colonel nicolae nicolae, ministru secretar de stat, colonel constantin stanciu, ministru adjunct, colonel constantin olcescu, directorul general al vamilor, si general nicolae raceu, directorul de personal al mce, sunt doar cateva nume din aceasta armata conspirata a die.
celelalte ministere economice majore, consiliul national pentru stiinta si tehnologie, camera de comert si departamentul cultelor erau, de asemenea, pline ochi cu ofiteri deplin conspirati ai die.
aceasta armata de ofiteri deplin conspirati era remunerata de die cu dolari cash, cu salarii suplimentare in lei depuse pe cec-uri secrete, cu posturi in tari vestice si cu promovari in functii. era natural si omenesc ca membrii ei sa acorde prioritate sarcinilor primite de la die. iar sarcina die-ului era furtul. toti furau pentru die, deoarece numai asa isi puteau mentine posturile privilegiate si salariile suplimentare. in putinele cazuri cand asemenea functionari au neglijat intentionat sarcinile primite de la die, ei au fost schimbati din posturi. erau destui romani care abia asteptau sa aiba privilegiul de a lucra in occident sau de a face macar calatorii periodice in strainatate. n
mii de ofiteri acoperiti
in iulie 1978, cand am facut ruptura cu die, aceasta avea 2780 de ofiteri conspirati si 500 deplin conspirati. cu alte cuvinte, unul din fiecare 7000 de cetateni ai romaniei era ofiter acoperit al die. in acelasi timp cia, care apara intreaga lume libera impotriva comunismului si a uriasului sau arsenal nuclear, avea doar un salariat pentru fiecare 13.000 de cetateni. de ce aceasta enorma diferenta? pentru ca die devenise factotum in activitatea de politica externa, economica si tehnico-stiintifica a romaniei, dupa cum securitatea era factotum in viata ei interna.
in ultimii saptesprezece ani, romania a demolat majoritatea barierelor ridicate de comunisti intre ea si restul lumii, precum si intre romani, si o noua generatie se straduie sa dea tarii o noua identitate nationala. din pacate insa armata invizibila a lui ceausescu a ramas aproape intacta si a inceput sa-si imbogateasca propriii membri. o buna parte a celor 3280 ofiteri conspirati ai die au devenit nouveaux riches si au reusit sa-si ascunda apartenenta la spionajul lui ceausescu deoarece acesta i-a dotat cu carti de munca, livrete militare, buletine de identitate si alte acte fictive ce atesta ca ar fi lucrat in institutii civile. aceasta face ca romania si rusia sa fie singurele tari din fostul bloc sovietic in care identitatea spionilor comunisti ce au instrumentat razboiul rece continua sa fie invaluita in secret.
legea deconspirarii ofiterilor politiei politice interna si externa a poloniei comuniste adoptata de guvernul din varsovia zilele trecute s-ar putea sa aduca insa aer proaspat si in romania.
geoana si anti-antisemitismul de ocazie
pentru orice partid de stanga cu traditie, combaterea antisemitismului si a rasismului constituie o preocupare permanenta, cu gard ridicat de importanta, din cel putin doua motive complementare: unul de natura istorica, celalalt de extractie doctrinara. in primul rand, atunci cand au aparut pe scena politica europeana - odata cu sufragiul universal introdus la sfarsitul secolului al-xix-lea -, partidele socialiste si social-democrate aveau de combatut la urne formatiunie rivale formate din vechea aristocratie reactionara, inca dependenta de exploatarea pamantului si prin urmare, opusa progresului. pe de alta parte, socialistii nu au incetat sa sustina, din punct de vedere ideologic, o pozitie internationalista, fara distinctii etnice. nu e de mirare, prin urmare, ca foarte multi evrei s-au plasat dintotdeauna la stanga. lupta impotriva antisemitismului insa a fost mereu ignorata de catre principalul partid social-democrat al romaniei postdecembriste, psd, desi discursul rasist si cel antisemit nu au lipsit, incepand cu primele zile ale anului 1990, din spatiul public autohton. pentru ani buni, un partid politic a trecut sistematic pragul pentru parlament promovand un discurs de aceasta factura. chiar si astazi, intr-o romanie europeana, cei care merg prin fata facultatii de istorie din bucuresti pot “admira” afise cu chipul lui corneliu zelea codreanu, in vreme ce, la tarabele cu carti din zona se pot achizitiona brosuri apologetice despre legionarism. mai mult, romania este acel stat european al carui presedinte isi permite degajarea de a folosi apelativul “tiganca imputita” si de a recunoaste un stat palestinian inexistent, provocand reactii extrem de critice din partea presei israeliene. nu in ultimul rand, in bucurestiul anului 2008 au fost profanate, cu o saptamana in urma, peste 200 de morminte evreiesti. doar in acest context, mircea geoana, presedintele psd, aflat intr-o vizita electorala in israel devine capabil, printre critici la adresa pd-l si promisiuni de campanie, sa acorde ceva atentie problemei antisemitismului. “aceasta problema starneste un nerv sensibil si capata o interpretare care scapa de sub control”, a spus geoana. sigur, s-a destainuit acesta celor prezenti la lansarea lui armand schor, candidatul psd pentru un mandat de deputat in colegiul africa-asia, rasismul, xenofobia si antisemitismul trebuie combatute cu perseverenta iar el, “ca orice om de stanga”, se angajeaza sa o faca. dar prea tarziu. social-democratii romani au avut, in ultimii 18 ani, programe de guvernare care nu listau printre prioritati combaterea antisemitismului si a rasismului. ori, cand un partid de stanga nu face nimic pentru a preveni discriminarea etnica, are toate sansele sa constate ca un fenomen pe care il credea disparut nu doar ca subzista, ba chiar infloreste. “cand inchizi ochii sau te uiti in partea cealalta, astfel de fenomene vor aparea ca ciupercile”, a mai declarat geoana. nimic mai adevarat. nu era insa una dintre pricipalele datorii ale stangii romanesti ca asa ceva sa nu se intample? psd-ul nu este, prin urmare, scutit de vina.