Occidentul pregăteşte noi taxe pentru a ieşi din criză

Taxa se va reflecta în fiecare litru de carburant n Foto: Reuters

O taxă pe dioxidul de carbon, care ar putea fi extinsă în toate statele UE, este în discuţie la Paris, în timp ce Marea Britanie se confruntă cu un exod al celor mai bine plătiţi manageri.

O taxă pentru emisiile de dioxid de carbon, care ar putea să intre în vigoare în Franţa din 2010 şi, ulterior, să fie extinsă în întreaga UE, reprezintă una dintre cele mai puţin populare soluţii anticriză luate în discuţie la Paris. În schimb, sumele uriaşe aduse la buget – potrivit unui raport întocmit de fostul premier Michel Rochard şi publicat ieri – fac „irezistibilă” tentaţia pentru guvernanţi.

Însuşi preşedintele Nicolas Sarkozy s-a declarat în favoarea taxei, dar pe care ar dori-o pusă în aplicare „cât mai târziu posibil”, arată Le Figaro. Greu de acceptat de electorat (căci ar creşte cheltuielile unei familii cu cel puţin 300 euro pe an), măsura ar deveni un fel de „TVA ecologic”. Întreprinderile a căror activitate degajă dioxid de carbon în atmosferă ar trebui să achite noua taxă, dar şi orice francez care merge cu maşina şi îşi încălzeşte casa cu păcură, cărbune sau gaz natural. Într-o anumită măsură, consumul se va reduce, dar nimeni nu poate renunţa să deschidă aragazul, sistemul de încălzire ori să folosească maşina personală, chiar dacă îşi reduce călătoriile.

Pe de altă parte, supuşi noii taxe, nu toţi agenţii economici vor intra în faliment, ci vor transfera noile costuri – de pildă, circa 7-8 eurocenţi în plus la litrul de benzină sau 15% din factura la gaze – în preţul final al produselor şi serviciilor oferite. Dacă în 2010, taxa va fi echivalentă cu 32 euro pentru o tonă de CO2, ea ar urma să crească cu 5% pe an până în 2030. Propunerea noii taxe a fost inspirată de succesul din Suedia, unde impozitarea emisiilor de CO2 este în vigoare din 1990. De atunci, emisiile cu efect de seră s-au redus cu 9% în această ţară, dar fără să afecteze creşterea economică. În mai puţin de 20 de ani, PIB-ul Suediei a crescut cu 48%.

Nu întâmplător, Guvernul de la Stockholm, care deţine preşedinţia Consiliului UE până în decembrie, militează pentru extinderea aceleiaşi taxe la nivel european, astfel că raportul fostului premier socialist Rochard nu ar fi decât un studiu de fezabilitate a unei măsuri de care nu vor scăpa şi alţi europeni. În Franţa, se estimează că taxa va afecta activitatea IMM-urilor, dar va stimula industria construcţiilor, a transporturilor feroviare şi fluviale şi a energiei regenerabile.

Pilulă amară, îndulcită de desfiinţarea altei taxe

Pentru a atenua şocul instituirii unei noi taxe, Nicolas Sarkozy promite să „uşureze sarcinile puse asupra muncii”, adică să renunţe la „taxa profesională” – achitată, anual, de agenţi economici şi persoane care lucrează pe cont propriu. „Sarko” pregăteşte renunţarea la acest impozit, pentru a diminua riscurile ca Franţa să se confrunte cu un exod al celor mai bine plătiţi manageri, care se constată în Regatul Unit (UK). De când Cabinetul lui Gordon Brown a anunţat creşterea la 51% a impozitului pe venit pentru cei cu venituri anuale peste 150.000 lire, mii de bancheri şi-au schimbat „domiciliul fiscal”.  Managerii de bănci au ajuns să rămână cu mai puţini bani în UK decât dacă ar fi câştigat aceleaşi sume la Paris, Frankfurt, Dubai ori Singapore. Prin urmare, tot mai mulţi îşi declară domiciliul în ţări ca Elveţia, unde acelaşi impozit pe venit poate scădea până la 14%, în cantonul Zug.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine