Operele de artă dispar fără urmă din instituţiile Marii Britanii

Unele dintre ele nici măcar nu sunt asigurate

O parte dintre operele dispărute apar peste ani de zile la diverse licitaţii

În plină criză economică, când englezii abia îşi mai pot plăti ratele la casă, toate greşelile autorităţilor care implică sume mari din buzunarul contribuabililor sunt mult mai greu de trecut cu vederea. Acesta este şi cazul dispariţiilor misterioase a zeci de tablouri, statui şi alte opere de artă aflate în colecţia statului britanic. Un recent audit dezvăluie că autorităţile nici măcar nu ştiu câte opere au în patrimoniu şi cât valorează acestea. Mai mult, ceea ce este cu adevărat îngrijorător, dar ignorat de oficiali, este faptul că aceste opere nu se evaporă pur şi simplu, ci se pierd mai ales prin diverse ambasade ale Regatului Unit, fără măcar să fi fost asigurate, informează „The Times”. „Când întreaga ţară se chinuie, cu disperare, să strângă bani pentru „Diana şi Actaeon”- tabloul lui Tiţian, este scandalos că Guvernul nici măcar nu verifică să vadă câte tablouri avem”, explică Jeremy Hunt, deputat conservator.

Colecţia de Artă a Guvernului conţine peste 13.500 de opere, care datează încă din secolul XVI, ale unora dintre cei mai mari artişti ai lumii, notează „The Times”. Statul alocă anual circa 530.000 de euro pentru întreţinerea colecţiei. Jumătate din sumă este cheltuită numai pentru cumpărarea şi transportarea operelor de artă către misiunile din străinătate ale Regatului Unit prin care să se pună în valoare „varietatea moştenirii şi vieţii artistice britanice”. Colecţia nu a fost niciodată evaluată, dar cel mai probabil valorează mai mult de 100 milioane de euro. În 1988, valoarea ei era estimată de curatori la peste 32 milioane de euro, dar de atunci colecţia s-a extins şi preţurile la operele de artă au crescut vertiginos, notează cotidianul mai sus-citat.

Azi o vedem, mâine nu e...

Dintre tablourile celebre dispărute fără urmă, „The Times” enumeră câteva: „Beach Scene” de Abraham van Beyeren, „Capri Sunrise”- Frederic, Lord Leighton (preşedinte al Academiei Regale între 1878-1896). Prima operă de artă a fost furată din Ambasada Marii Britanii de la Ankara, în 1970, iar cea de-a doua ar fi fost distrusă la Berlin, în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Ironia face ca, în 2000, „Capri Sunrise” să apară la o licitaţie a casei Christie’s, unde a fost vândută cu 106.000 euro, în timp ce avocaţii Guvernului britanic se chinuie de atâţia ani să-l recupereze. Şi opere din secolul al XVIII-lea, aparţinând lui Julius Caesar Ibbetson, Frances Hodgkins şi Carel Weight ar fi fost furate, ceea ce demonstrează că instituţiile britanice sunt cât se poate de nesigure să găzduiască astfel de minuni ale artei.
În 1990, au dispărut picturi din Palatul Regal al Curţii de Justiţie – principala clădire a Ministerului Apărării, unde este stocată cea mai mare parte a colecţiei. Un peisaj al lui John Duncan Fergus-fiul a fost ultima oară pe peretele rezidenţei Comandantului-şef al Forţelor Aliate, la Fontainbleau, în 1967. Şi lista continuă. Numai în februarie 2007, două tablouri care valorau 85.000 de euro au fost furate din Somerset House, Londra. Dar, ca niciodată, autorităţile britanice au reuşit să le recupereze stabilind o premieră în ultimii 15 ani de zile. Explicaţiile autorităţilor sunt, câteodată, chiar hilare. „Se fac audituri şi unele opere de artă, ocazional, apar, căci nu sunt întotdeauna în locurile unde apar în scripte”. (M.T.)

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine