Pentagonul cheltuie 547 milioane dolari, pentru a-i convinge pe americani de „progresele” din Afganistan
Pentagonul cheltuie 547 milioane dolari, pentru a-i convinge pe americani de „progresele” din Afganistan Foto: Jason Reed / Reuters
* Departamentul Apărării are o echipă de recrutori, psihologi, specialişti în relaţii publice şi publicitate şi jurnalişti pentru toate tipurile de media care totalizează 27.000 de oameni, aproape cât întregul personal (30.000) al Departamentului de Stat
Mai bine de o jumătate de miliard de dolari (547 milioane) cheltuieşte, anual, Pentagonul pentru a-i convinge pe americani de "progresele" din Afganistan, dezvăluie blogul The Huffington Post.
Departamentul Apărării (DoD) a devenit, pur şi simplu, cel mai mare "imperiu mass-media" din SUA şi, poate, chiar din întreaga lume. Echipa sa de recrutori, psihologi, specialişti în relaţii publice şi publicitate, specializaţi în toate tipurile de media totalizează 27.000 de oameni.
Aceste efective se apropie de personalul total (30.000) al Departamentului de Stat (DoS), iar suma folosită de ei reprezintă doar o parte din cele 4,7 miliarde USD cheltuite în 2009, la capitolul "comunicare", de Pentagon. Ceea ce surprinde este că banii au fost folosiţi pentru "ţintirea" publicului american.
Aşa-numitele "operaţiuni psihologice" - adresate publicului din străinătate, din state neutre până la civilii ostili din teatrele de operaţiuni - au costat mai puţin, circa 489 milioane. Mai importantă sau cel puţin mai costisitoare s-a dovedit convingerea americanilor de "progresele" din Afganistan.
Numai generalul David Petraeus (noul comandant din Afganistan şi cel creditat cu "pacificarea" Irakului în 2008-2009) a dat zeci de interviuri în cele mai vizibile mass-media americane şi mondiale, la televiziuni (NBS, CBS, BBC, Fox News) sau cotidiene precum The Washington Post şi The New York Times.
Apariţiile în presă, ordin pentru comandanţi
Apariţiile lui Petraeus sunt numai vârful aisbergului dintr-o campanie care nu include doar structurile specializate în comunicare ale Pentagonului, ci fiecare comandat militar. Potrivit manualului de "contrainsurgenţă" (COIN) la care Petraeus este coautor, comandanţii trebuie să înţeleagă colaborarea personală cu mass-media drept parte a misiunii lor.
Regulile vechi, în baza cărora comandaţii puteau să paseze problemele ofiţerilor de presă nu mai sunt valabile. Toţi militarii SUA trebuie să înţeleagă a se folosi în mod agresiv de comunicare (aşa-zisele "information operations" sau IO) "pentru a obţine susţinerea locală, regională şi internaţională a operaţiilor COIN".
Îndoieli privind eficacitatea propagandei
Obsesia lui Petraeus şi a altor adepţi ai COIN este ca trupele angajate în luptă să nu piardă susţinerea publicului, aşa cum au pierdut-o militarii americani în timpul Războiului din Vietnam. Doar că sondajele arată altceva - 58% dintre americani se opun războiului, într-un sondaj Associated Press-GfK.
Situaţia de pe front va rămâne neschimbată şi în 2011, cred 49% dintre cei care au răspuns, pe când 29% consideră că se va înrăutăţi. În ciuda eforturilor DoD, mass-media americane sunt pline de relatări care pun la îndoială "progresele" ce sunt prezentate publicului.
Insurgenţa se extinde şi numărul militarilor morţi a sporit. De
la 1 ianuarie la 1 septembrie 2010, au fost ucişi 322 de americani,
mai mulţi decât cei 317 din tot anul precedent şi mai mulţi decât
totalul fiecărui an din 2002 încoace. În plus, "justeţea cauzei"
este pusă la îndoială de relatările privind corupţia regimului lui
Hamid Karzai şi a neînţelegerilor sale cu Washingtonul.
58% dintre americani se opun
războiului din Afganistan
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine















3 Comentarii [+] Adauga un comentariu
547 milioane dolari nu e deloc mult pt. US , avand in vedere ca in Romania se cheltuiesc sume comparabile pe borduri supraetajate (cu rezultate asemanatoare)
sa inteleg ca de fapt articolul asta e o traducere de pe "The Huffington Post"? e jenant...., Ma rog, nu sunt jurnalist. Banuiesc ca se poate si asa....
Concluzia ta e trasa de par oricum, 500 mil USD reprezinta probabil mai puţin de 1% din bugetul armatei SUA. Faptul că Petreus apare în public şi incearcă să "faca presa pozitivă" instituţiei pe care o reprezintă este o chestiune absolut normala în orice democratie (se numeste promovare nu manipulare cum incerci tu sa *).
Daca as fi fost in locul tau aş fi tradus un alt articol care mi se pare mai "exploziv" : "Pentagon declined to investigate hundreds of purchases of child pornography".
Stii, de asta nu cumpar presa romaneasca, orice e scris aici a aparut in afara cu cel putin doua saptamani inainte.
“In anii ’60, Pentagonul , interesat in realizarea unei stabilitati “in stil american” in zonele in care “SUA are interes major”, a finantat o * de studii in legatura cu factorii care genereaza tulburari sociale in tarile Americii latine. Specialistii au indicat printre factori care actioneaza, unul surpriza:difuzarea filmelor americane. Cum ar putea deveni un film american factor “subversiv” pentru guvernele proamericane din tarile Americii latine? Mecanismul este cel indicat inainte:difuzarea necesitatilor. Filmul american prezinta un stil de viata (desigur usor idealizat) care insa creaza un constrast frustrant cu realitatea mizeriei din aceste tari.Modul de viata sugerat a fi real in SUA de catre filmele turnate la Hollywood depaseste cu mult aspiratiile cat de cat realiste ale populatiilor sarace. Idealurile cele mai optimiste de viitor ale saracilor sunt demonetizate de catre modul de viata prezentat pe ecran.Si ce poate fi mai frustrant pentru un om decat ca visurile sale cele mai indraznete, in a caror sansa de realizare intrevede posibilitati minime sa-i apara, in comparatie cu realitatea de pe ecran. Filmul american s-a dovedit a fi astfel instrumentul constientizarii saraciei si frustrarii. Nu numai viata reala, dar si aspiratiile , idealurile cele mai indepartate actioneaza asupra stilului de viata , omul ramanand singur in disperarea sa fara vreo speranta de un viitor mai bun. »Elena Zamfir-« Incursiune in universul uman », p.76.
Suntem in septembrie 2010.Unde este progresul?