Rămăşiţele primului soldat american ucis în Războiul din Golf au fost descoperite în Irak

19 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 gandul.info 3.08.2009 14:40

• Raspunde

Pentagonul a anunţat că rămăşiţele primului militar american ucis în Războiul din Golf au fost găsite în deşertul irakian, la 18 ani de la dispariţia acestuia, informează Associated Press.

 

#2 valeria 3.08.2009 14:40

• Raspunde

____________________ ____________________ ____________________ ___________________ sa-l lasam pe micutz cu postarile lui rasuflate si repetate la nesfarsit, si sa vedem niste carti, bine argumentate, care demasca neamul j/idanesc si ocupatiile lor "onorabile". se cam stie ca j/idanii au fost "asupriti" , vezi-doamne, de foarte multe popoare de prin europa. motivul? pe langa vesnica hotie, parazitism si lichelism josnic, acesti j/idani faceau si sacrificii umane, omorand crestini. aceste practici rituale barbare au fost expunse chiar de un evreu, pe nume ariel toaff in cartea "blood passover" sau "pasque di sangue" (cartea a fost scrisa in italiana). acesta sustine ca evrei ultraortodocsi foloseau sange crestin in diferite ritualuri si mai ales la fabricarea azimei (pasca) de paste. alte carti care demasca atrocitatile de acest gen, comise de j/idani, sunt: "jewish ritual murder" de arnold s. leese, "jewish ritual murder - a historical investigation" de hellmut schramm sau "the jew and human sacrifice" de hermann l. strack. _______ ca sa vezi, barbarii ucideau membrii ai popoarelor care, in bunavointa si ignoranta lor, incalzeau la san niste serpi, ca mai apoi sa se planga ca au fost fugariti si bagati in cuptoare. ________ multe carti care trateaza problema j/idaneasca se pot gasi pe torrente: ****://thepiratebay.org/user/talmudtimm y/ ______ aici este o adevarata biblioteca. _______________________ latra, calache!

 

#3 Iuliana. 3.08.2009 18:01

• Raspunde

bine valeria, ei de asta se teme j/idanul talmudist, sa-i afli adevarata lui fata. sa vezi cum urla imediat ne/norocitul de j/idan ca sunt postari antisemite. as mai avea de adaugat ca foloseau sange de crestin nemuncit(copii), le luau sangele le imbibau cu o carpa pe care o ardeau. cenusa rezultata era folosita in loc de sare pentru oul pe care-l mancau la casatorie. pentru aceste fapte cam in toate tarile au avut de suferit, din unele au fost expulzati.

 

#4 HANS 3.08.2009 18:40

• Raspunde

as fi preferat un titlu : au fost gasite amasitele ultimului jid-an.

 

#5 Iuliana. 3.08.2009 18:57

• Raspunde

nu sunt destule cuvinte care säƒ poatäƒ cuprinde ceea ce s-a îndurat în timpul holocaustului, åŸi prin ce chinuri au fost obligaå£i säƒ treacäƒ cei oprimaå£i de naziåŸti din cauza unei ideologii false åŸi a fanatismului fäƒräƒ noimäƒ. s-a vorbit åŸi se va mai vorbi despre tortura åŸi bäƒtaia de joc la care au fost supuåŸi evreii, dar nu se poate înå£elege într-adeväƒr ceea ce s-a petrecut atunci, decât dacäƒ se discutäƒ cu unii din puå£inii supravieå£uitori ai prigoanei de atunci. sâmbäƒtäƒ, începând cu ora 14.00, la biserica creåŸtin-adventistäƒ de pe strada vârnav au participat la o întâlnire cu botoåŸäƒnenii doi supravieå£uitori ai holocaustului, unul care a supravieå£uit lagäƒrelor din transnistria, doctor liviu beris, vicepreåŸedinte al asociaå£iei evreilor români supravieå£uitori ai holocaustului åŸi celäƒlalt, oliver lustig, scäƒpat din cel mai groaznic loc al morå£ii, lagäƒrul de concentrare de la auschwitz – birkenau. simpozionul a avut titlul de „mäƒrturii cutremuräƒtoare, supravieå£uitori ai holocaustului, holocaustul uitat”, iar principalul motiv åŸi dorinå£äƒ de expunere a celor doi a fost împiedicarea uitäƒrii åŸi eliminarea ignoranå£ei, ignoranå£äƒ åŸi indiferenå£äƒ care au fäƒcut ca fasciåŸtii säƒ poatäƒ realiza acele fapte abominabile. liviu beris, avea 13 ani când fasciåŸtii au ajuns åŸi pe meleagurile botoåŸäƒnene, fiind originar din localitatea herå£a, care acum nu mai aparå£ine teritoriului româniei. el åŸi familia sa au fäƒcut parte din acele 39 de familii duse în condiå£ii greu de imaginat într-un lagäƒr unde au fost å£inuå£i în condiå£ii în care nici un animal nu se å£ine. a rezumat într-o singuräƒ expresie ”nu mai eram oameni”. drumul a fost cel care a ucis pe majoritatea care nu au rezistat maråŸului, de la noroiul prin care nu puteai merge, îngheå£ul care a ucis pe cei care adormeau, dar åŸi bolile care erau inevitabile în astfel de condiå£ii inumane. s-a povestit de bäƒtaia de joc din lagäƒr, de moartea lentäƒ åŸi în chinuri prin inaniå£ie, dar åŸi de groaza din ochii celor care nu mai aveau nici o speranå£äƒ simå£ind cäƒ li se apropia clipa morå£ii. „singurul lucru care m-a å£inut în viaå£äƒ åŸi care m-a fäƒcut säƒ fiu, säƒnäƒtos säƒ apar astäƒzi în faå£a dumneavoasträƒ, a fost cäƒ nu am urât. ura te macinäƒ în primul rând pe tine åŸi dupäƒ aceea pe ceilalå£i. acum, constituå£ia germaniei începe cu urmäƒtorul articol, demnitatea omului este inviolabiläƒ. dar ce preå£ au trebuit säƒ pläƒteascäƒ evreii åŸi implicit omenirea pentru acest paragraf. am luptat cu boala, dar åŸi condiå£iile mizere pentru cäƒ am avut speranå£a într-o lume mai bunäƒ åŸi cäƒ astfel de lucruri nu trebuie säƒ se mai întâmple niciodatäƒ. nu trebuie säƒ uitäƒm ceea ce s-a întâmplat pentru cäƒ indiferenå£a este cea care permite petrecerea acestor fapte”, a povestit liviu beris. celäƒlalt supravieå£uitor a prigoanei evreieåŸti a povestit condiå£iile de neimaginat din acele vagoane de vite în care erau puse åŸi câte 80 de persoane fäƒräƒ a li se da apäƒ sau a li se asigura condiå£ii normale pentru cäƒläƒtorie. dar cel mai surprinzäƒtor lucru pe care l-a povestit oliver lustig, prezentând mai multe poze din lagäƒr, a fost atitudinea naziåŸtilor în momentul în care erau coborâå£i evreii sau å£iganii din vagoane. „nu se å£ipa sau brusca, pentru cäƒ ar fi creat panicäƒ, 3.000 de oameni fiind greu de stäƒpânit. se vorbea frumos åŸi eram minå£iå£i foarte convingäƒtor cäƒ cei care erau trimiåŸi spre camerele de gazare se duceau la duåŸuri. nu mai vorbim de ceea ce se întâmpla în acele camere, unde când se aruncau granulele acelei substanå£e, cum fiecare cäƒlca pe cadavrul celor morå£i pentru încäƒ o guräƒ de aer. dar nu supravieå£uia nici unul. uneori naziåŸtii erau obligaå£i säƒ foloseascäƒ räƒngi de metal pentru a descleåŸta cadavrele, pentru cäƒ în chinurile morå£ii se forma o piramidäƒ, fiecare dorind säƒ prindäƒ ultima guräƒ de aer”, a povestit oliver lustig. cei doi au fost de acord cäƒ nu trebuie uitate aceste lucruri åŸi cäƒ este de datoria noasträƒ, a tuturor ca aåŸa ceva säƒ nu se mai întâmple, pentru cäƒ, în acele vremuri, tot ce a realizat omenirea åŸi tot ce s-a dorit a fi bun åŸi frumos a fost aruncat åŸi înlocuit cu moarte åŸi durere.

 

#6 HANS 3.08.2009 19:00

• Raspunde

u

n prieten din sibiu mi-a semnalat numarul 3/2005 al revistei sibiene transilvania; acesta are motive sa ramana de pomina ca ilustrare admirabila a vorbei “pe dinafara vopsit gardul, inauntru leopardul”. in cazul de fata, “gardul” sunt coperta si primele pagini, dedicate aniversarii a 60 de ani de la eliberarea lagarului de la auschwitz. aflam ca, in ianuarie a.c., a fost organizat la sibiu un seminar pe aceasta tema, cu o bogata participare din tara si din strainatate, sponsorizat de ambasada sua. totul se deschide cu pozele celebre cu poarta lagarului etc. “leopardul” pandeste insa cateva pagini mai incolo, unde redactorul-sef al revistei transilvania, corvin lupu, director al centrului cultural interetnic transilvania, publica un lung si “rotund” articol negationist, referitor la holocaustul din romania.
teza este afirmata fara retineri: “nu poate fi acceptata ideea ca in romania s-a comis un genocid (holocaust) impotriva poporului evreu. din contra, dupa parerea mea poporul evreu are datorii de recunostinta fata de poporul roman, ceea ce el a si recunoscut timp de cateva decenii”.
articolul parcurge neted toate tezele negationismului radical: persecutiile evreilor din timpul regimului antonescu au fost minore, “evreii si-au pastrat proprietatile” (despre “romanizare&rdquo ; autorul nu a auzit); au fost deportati in transnistria numai “cetateni evrei” care au comis “infractiuni grave si sabotaje impotriva unor militari romani”. masacrul de la odessa este pus pe seama principiului “era razboi si functionau legile razboiului”. este recunoscut pogromul de la iasi, dar se sustine, impotriva tuturor dovezilor, ca nu a existat nici o implicare in el a autoritatilor statului roman sau a lui ion antonescu, de parca trenurile mortii erau administrate de martieni, nu de cfr. de asemenea, sustine ca “masacrele din transnistria au fost comise de germani, la instigarea unor colaboratori ai lor legionari”. d-l lupu stie bine ca in epoca comunista functiona cenzura, ca accesul la documente secrete era oprit, dar asta nu-l impiedica sa afirme ca faptul ca 45 de ani s-a vorbit putin sau deloc despre holocaustul din romania (uita, in mod semnificativ, sa adauge “in romania”) doveste ca acesta nu a avut loc. in schimb, bineinteles ca “evreii au adus comunismul”, iar acum incearca sa extorcheze bani de la romani sau de la germani pentru suferinte considerate supra-dimensionate sau imaginare. corvin lupu (conform principiului ca victima e de vina) crede ca, istoriceste, antisemitismul a avut unele justificari si ca “anumite doctrine politice evreiesti” ar fi vinovate pentru “initierea si intretinerea politicilor antievreiesti”; apoi e foarte suparat pe elie wiesel, e de parere ca romania mai ales in ultimii 15 ani e supusa unor interese straine, in schimb, exalta “bunele relatii” romano-evreiesti din perioada ceausescu. autorul nu uita sa se pretinda un om de stiinta onest, persecutat de evrei, care “a trait incepand din perioada prescolara intre intelectuali”, si deplange faptul ca “s-au distrus in tara numeroase structuri care asigurau protectie si s-au creat mecanismele erodarii romanismului”. in final, d-l lupu ne face o “destainuire&r dquo;: anume ca, in pofida aparentelor, el nu este antisemit! asadar, “leopardul” e miel!
ce-i de facut? daca d-l lupu n-ar face decat sa-si publice opiniile, cred ca, in pofida celebrei ordonante de urgenta 31/2002, (care l-ar condamna la minimum 6 luni de inchisoare), nu ar trebui intreprins nimic. dupa parerea mea, singura “tarie” a acestui tip de negationism sta in sugestia ca opiniile respective sunt interzise si persecutate, deoarece ar fi, chipurile, adevarate. asta, deoarece oamenii tind sa aiba impresia ca cel care nu discuta sau chiar utilizeaza sanctiunea legii pentru a opri unele opinii stranii si absurde are ceva de ascuns sau nu este sigur pe demonstratia sa.
d-l corvin lupu este insa si profesor universitar la universitatea “lucian blaga” din sibiu (v. averea din 8.06.2005). mai este si seful catedrei de stiinte politice. nici mai mult, nici mai putin! se poate presupune ca opiniile sale negationiste formeaza materia cursului sau, fie si partial. or, un student nu este la fel de liber, precum un cititor oarecare, sa accepte sau sa refuze parerile profesorului sau, cu care va da examen. el este subordonat autoritatii profesorului sau, iar formarea si informarea sa depind de directia in care se exercita aceasta autoritate. in cel mai bun caz, studentul d-lui corvin lupu va deveni ipocrit pentru a trece exemenele, iar in cel mai rau va deveni si el un adept al negationismului. in orice caz, formarea sa intelectuala (si chiar informarea) va suferi.
ceea ce vreau sa spun e ca principiul libertatii de opinie nu poate fi recunoscut decat intr-un spatiu public neutru, unde nu exista legaturi speciale, de dependenta, de autoritate, intre participanti, ceea ce nu este cazul cu o institutie de invatamant. iar daca se va spune ca, poate, profesorul lupu nu se refera la evrei in timpul cursului, inca ramane sa ne intrebam in ce fel opiniile sale stiute si scrise pot influenta convingerile studentilor sai. asadar: cum are de gand universitatea sibiana sa trateze acest caz? si ce parere are ministerul educatiei? dar oare federatia comunitatilor evreiesti va avea vreo reactie?

 

#7 Om 3.08.2009 19:01

• Raspunde

Nu comunic

 

#8 valeria 3.08.2009 19:04

• Raspunde

esther benbassa, jean-christophe attias.
evreul si celalalt.
traducere din franceza de andreea vladescu,
editura est, bucuresti, 2005

„ambiguitatea figurii celuilalt, ca o constructie socioculturala, trimite la ambiguitatea celui care o creeaza; pentru ca, de fapt, celalalt este si nu este un alt sine insusi“. discursul nostru despre ceilalti spune enorm si despre noi, nu doar despre ceilalti. in oglinda pe care avem impresia ca o punem in fata celorlalti se rasfringe de fapt si propria imagine.

cum functioneaza insa acest mecanism in cazul iudaismului? daca evreul este celalalt prin excelenta, intr-o societate care il condamna practic la acest statut, cum se construieste totusi relatia sa, a evreului, practicant sau nu, cu celalalt? cine este acel altul in raport cu care se defineste evreul, cine este strainul care devine, implicit, punct de reper pentru constituirea unei identitati a sinelui?
caci a fi evreu inseamna, practic, a fi celalalt, iar aceasta relatie de echivalenta nu se naste doar din privirea occidentului catre cel care este altfel, strain si necrestin totodata, ci isi are originea in chiar vechiul testament. plecind dinspre caldeea inspre canaan, abraham isi asuma conditia alteritatii. radacinile istoriei poporului lui abraham „sint in plecare“, ceea ce conduce la asumarea unei ambigue conditii a alteritatii: „alteritate a unui nou pamint: alteritate a unui vechi pamint: alteritate ciudat de primordiala, pe care nu incetezi sa o porti in tine, pina la raportul in sine“.

apoi, iudaismul isi construieste frontierele culturale prin intermediul celorlalti, specificitatea sa morala si religioasa se naste opunindu-se politeismelor. astfel, apare eroarea religioasa, trecerea de la politeism la monoteism aduce cu sine acest concept caruia pina la urma ii va cadea prada iudaismul insusi, in raporturile sale cu crestinismul. daca in variile politeisme zeitatile sint relativ intersanjabile, nasterea monoteismului va crea distinctia intre creator si creatie: dumnezeul iudaic este creatorul, in timp ce zeii pagini reprezinta, de fapt, creatiile – idolatria, care constituie, in realitate, alteritatea si negativitatea absoluta, poate fi privita in cadrul iudaismului din doua perspective: pe de o parte, este vorba de „cultul stelelor si al constelatiilor“, pe de alta, idolatria este „cultul strain“.

asadar, alteritatea in raport cu evreii o gasim la inceput in persoana filistinilor si a canaaneenilor. totodata insa, poporul evreu continua sa-si fie propria alteritate: „respingerea celuilalt, constituent al eului colectiv, religios si national, presupune la origine cea mai puternica apropiere. pentru a exista, nu mai ramine decit «parasirea» acestui celalalt, fara a-i pierde astfel si urmele“.
evreul si celalalt, carte scrisa de doi profesori de la sorbona, reprezinta, in fond, o cautare a acestor urme, o explicare si o desfasurare a lor, a ambiguitatii pe care o genereaza aceasta relatie echivoca intre evreu si alteritate. o explorare care isi gaseste ritmul in textul bibliei, in versete reluate si repetate, caci pentateucul este atit „textul in jurul caruia se reuneste comunitatea evreiasca“, cit si „textul celuilalt“, „pe care si l-a apropriat si crestinatatea“.

mai intii geneza, povestea facerii, consumata intre divin, omenesc si feminin, poveste ce sta sub semnul alteritatii inca de la inceput. nu doar exilul ca eterna conditie a evreitatii si a umanitatii (caci adam si eva sint si ei izgoniti din eden), ci si omul in calitatea sa de copie imperfecta a divinului, alaturi de absolutul alteritatii divine, sint subiecte de interogatie. la fel si problema conditiei feminine: „binecuvintat fii tu, cel vesnic, dumnezeul nostru… care nu m-ai facut femeie“. paradoxala binecuvintare, care, rostita alaturi de o alta, in care termenul „femeie“ este inlocuit de termenul „goy“ (neevreu), fundamenteaza diferentierea, distinctia valorica – precum distinctia intre un plan principal si un plan secund –, instituie o alteritate teribil de apropiata.

ca o exigenta intemeietoare a identitatii iudaice, gasim aceasta exigenta, de natura etica in esenta ei, a despartirii si a diferentierii. dumnezeul iudaic este un dumnezeu despartitor, desparte pamintul de ape, ziua de noapte, barbatul de femeie. alteritatea se naste din aceasta natura primordiala, pentru ca apoi sa se propage in tot mai multe alteritati. „sa nu chinuiesti pe strain si sa nu-l asupresti, caci si voi ati fost straini in tara egiptului“ – sta scris in exod. celalalt nu trebuie urit sau dispretuit pentru ca granita intre sine si alteritate este fragila – exigenta diferentierii intemeiaza acest hotar, care insa se poate anula in chip paradoxal. „daca pe pamintul canaanului, evreul si strainul sint egali in fata celui vesnic, inseamna ca evreul in ochii lui dumnezeu, pina si in locul care i-a fost harazit, pina si pe pamintul unde prezenta lui este, in fine, pe deplin legitima, ramine un strain“.

dumne zeul despartitor desparte pina la un anumit punct, unde aparentele contrarii devin una si aceeasi, dar nu in haos, ci intr-o anumita ordine. ambiguitatea termenilor „alteritate“ si „identitate“ indica tocmai aceasta suprapunere a lor intr-un plan al transcendentei, unde evreul devine strain, tot asa cum, in fond, si strainul devine evreu.
in planul mundan insa, care se ghideaza dupa principiile diferentiatoare ale creatorului, rolurile nu sint inversabile decit sub amenintarea pedepsei. exista alimente care pot fi mincate si alimente care nu pot fi mincate, comportamente specifice barbatilor, comportamente specifice femeilor. intre nevoia de supravietuire identitara si contopirea detaliilor in cadrul ordinii divine, primeaza cea dintii. „constant reafirmate, idealul separarii, exigenta diferentierii vizeaza asigurarea perenitatii lui israel in insasi fiinta lui. iar, in acelasi timp, aceasta perenitate impune compromisul si se nutreste din negociere. ca si cum nu ai putea sa fii si sa ramii evreu decit fiind impotriva celuilalt si, in acelasi timp, cu celalalt.“

s i intru implinirea acestui paradox al conditiei evreiesti (si, mai mult de atit, poate chiar al conditiei umanitatii intregi), gasim in levitic porunca iubirii aproapelui. strain sau „fiu al neamului“? cit de larg poate fi „orizontul iubirii impuse“? „daca este adevarat ca un dumnezeu unic a creat o omenire unica, aproapele este prezent intru totul in intreaga omenire“. alteritatea si identitatea se intilnesc, asadar, in acest umanism universalist iudeo-crestin.
evreul si celalalt este, deci, un eseu despre conditia evreului ca celalalt si ca sine totodata, despre celalalt non-evreu, despre viziunile care se completeaza reciproc: viziunea occidentului asupra evreului, viziunea evreului asupra siesi, viziunea evreului asupra celuilalt.

 

#9 Iuliana. 3.08.2009 19:06

• Raspunde

anul trecut, la data de 7 iunie 2004, curtea suprema din statele unite ale americii a decis ca maria altmann, in varsta de 88 de ani, care este nepoata modelului lui klimt, adele bloch-bauer, poate da in judecata statul austriac, pentru a recupera sase picturi ale artistului. aceste opere de arta au fost furate de la unchiul sau de catre nazisti, in 1938. pastrate in austria dupa razboi, tablourile sunt acum expuse la palatul belvedere din viena. printre aceste opere se numara si faimoasa pictura "adele bloch-bauer i", a carei valoare este estimata de experti ca depasind 150 de milioane de dolari.

in cadrul procesului, maria altmann a povestit cum, in primavara anului 1938, nazistii au intrat in casa ei. aceasta a relatat ca "musafirii" nu erau simpli soldati, pusi pe jaf, ci ca "invadatorii" erau imbracati in costume negre, elegante, si ca aratau ca orice om de afaceri respectabil din viena. erau agenti ai gestapo. barbatii i-au explicat mariei altmann, care pe atunci avea 22 de ani, ca trebuie sa predea bijuteriile si toate obiectele de valoare din casa, pentru a fi inventariate. inocenta, tanara s-a supus, si atunci au fost luate, pe langa inelul, colierele si cerceii cu diamante si operele de arta ale unchiului sau. ulterior, in urma unor cercetari amanuntite, ea a descoperit ca bijuteriile ajunsesera chiar la hermann goering. in 1945, aceasta a reusit recuperarea lor. dupa 66 de ani de la acea intamplare, altmann a ajuns la tribunal pentru a-si recupera valorile. desi operele de arta sunt de interes mondial si recuperarea lor poate creea un precedent deosebit de important pentru alte procese similare, femeia considera ca pentru ea este o problema personala. ea doreste doar sa repare o injustitie care i s-a facut familiei sale.

in 1942, maria altmann a plecat in america si s-a stabilit la los angeles, unde a vandut haine pentru femei. pentru ea, operele de arta sunt deosebit de importante, pentru ca sunt "amintiri din alta viata".

 

#10 valeria 3.08.2009 19:08

• Raspunde

memorialul holocaustului, intre omagiu si controverse
la 60 de ani dupa cel de-al doilea razboi mondial, la berlin s-a
inaugurat, ieri, memorialul holocaustului, in prezenta a peste o mie
de invitati din intreaga lume. monu-mentul, un omagiu adus celor 6
milioane de evrei ucisi in lagarele naziste, a facut si continua sa
faca obiectul unor serioase controverse. proiectul a fost intarziat
ani buni, din diverse motive, mai precis dezacorduri in ceea ce
priveste amplasarea lui, designul si chiar conceptul. criticii au
spus ca structura este mult prea mare si abstracta. nu in ultimul
rand, au existat voci care s-au plans ca acest memorial este inchinat
doar evreilor care au cazut victime holocaustului. monumentul este
practic o suprafata de doua mii de metri patrati, pe care se afla
2.700 de blocuri de granit, cu alei intre ele. astfel, fiecare
vizitator isi poate alege propriul traseu in interiorul acestei
constructii indraznete. memorialul a fost construit in centrul
orasului, chiar langa poarta brandenburg. in mod clar, structura nu
scapa neobservata, asa ca orice vizitator al capitalei germane isi va
aminti de trecutul nazist al berlinului. proiectul a fost umbrit de
numeroase controverse, chiar de cand a fost conceput, la inceputul
anilor '90. fostul cancelar german, helmuth kohl a respins designul
initial. au urmat alte intarzieri, provocate de descoperirea unui
buncar din perioada nazista, chiar pe locul unde urma sa fie ridicata
constructia. nu in ultimul rand, s-a aflat ca, in trecut, una dintre
companiile implicate in proiect a furnizat gaz lagarelor de
concentrare naziste. iar in ajunul inaugurarii, unul dintre
organizatori a declarat ca cea mai serioasa intarziere a fost
provocata chiar de... concept - si anume, ca memorialul holocaustului
este un monument al rusinii nationale. la ceremonie, au fost prezenti
supravietuitori ai holocaustului, reprezentanti ai comunitatii
evreiesti si ai conducerii germaniei, inclusiv presedintele tarii,
horst koehler (foto), cancelarul gerhard schroeder si ministrul de
externe joschka fischer. presedintele bundestagului - camera
inferioara a parlamentului, wolfgang thierse, si arhitectul
monumentului, peter eisenman, un american evreu, au luat cuvantul in
cadrul evenimentului.

 

Vezi toate »