Sezonul ţepelor pentru turiştii din Europa

64 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 gandul.info 26.07.2009 22:13

• Raspunde

Actualul sezon estival pare un coşmar pentru turiştii europeni care au reuşit, în ciuda crizei, să pună un ban deoparte şi să plece totuşi în vacanţă.

 

#2 englezu' 26.07.2009 22:13

• Raspunde

(e.f.) - stimate autor/autoare anonim(a) de articol, eu nu am vazut preturi diferite pentru turisti si britanici in londra, desi orasul e plin de turisti, drept urmare si restaurantele. ah, poate faptul ca unii vin cu euro si preturile sunt in lire sa fie jecmanirea?

oricum citind mai bine articolul realizez ca nu prea se stie cine sunt localnicii si cine sunt britanicii in londra
"turiåŸtii în marea britanie (în special londra) sunt åŸi ei å£epuiå£i în fel åŸi chip – atât la casele de schimb valutar, cât åŸi la restaurante, unde existäƒ preå£uri diferite pentru localnici åŸi pentru britanici."

 

#3 bm 26.07.2009 22:54

• Raspunde

totusi , numai la noi plutesc c.acatzii in mare la mamaia !

 

#4 ME 27.07.2009 00:33

• Raspunde

autorul a terminat ziaristica la spiru!

 

#5 calache 27.07.2009 00:48

• Raspunde

cum poate fi combatut anti-semitismul?
centrul regional "project on ethnic relations - per" pentru europa centrala, de est si de sud-est a organizat saptamina trecuta o dezbatere despre "utilizarea antisemitismului in scopuri politice". chiar daca nu a oferit un raspuns la intrebarea din titlu seminarul, la care au participat reputati cercetatori si oameni politici a reusit sa puna in discutie numeroase subiecte si sa lanseze idei interesante.

principa lul invitat al dezbaterii per a fost konstanty gebert, jurnalist, editor al publicatiei lunare midrasz si fost membru al miscarii "solidaritatii" poloneze. acesta a opinat ca desi antisemitismul e o forma de rasism printre multe altele, ceea ce il individualizeaza e ca in numele sau au fost omorite circa 6 milioane de evrei in timpul holocaustului. antisemitismul ramine o problema de actualitate daca se ia in calcul doar faptul ca numarul incidentelor e in continua crestere (anul trecut au fost cu 20% mai multe incidente in europa, indeosebi in rusia si ucraina, dar si in occident) si ca adesea e folosit ca un instrument politic. gebert a mentionat in acest sens recenta initiativa a consilierilor premierului britanic tony blair, care l-au sfatuit pe acesta sa inlocuiasca comemorarea zilei holocaustului cu una de marcare a genocidelor, pentru a menaja astfel sensibilitatea comunitatii musulmane, cu o tot mai numeroasa pondere electorala in regatul unit. ce putem face in acest context, s-a intrebat intelectualul polonez? "antisemitismul nu ar trebui sa fie problema evreilor liberali, ci a non-evreilor. opinia publica europeana ar trebui sa inteleaga ca o societate unde unii din cetatenii sai nu se simt in siguranta nu e o societate sigura", a spus gebert. "sint un promotor al libertatii de expresie si nu sint de acord, spre exemplu, cu inchiderea librariilor ce vind literature anti-semita. mi-ar placea insa ca nu statul sa intervina in aceasta chestiune, ci oamenii sa iasa in strada si sa picheteze acele librarii".
un punct de vedere diferit a prezentat istoricul militar mihai ionescu, numit recent director al institutului holocaustului din romania. "manifestarile antisemite ascund in romania, tot mai adesea, sentimente si tendinte antiamericane si anti-israeliene. cred ca e necesara o actiune ofensiva, de combatere a acestor tendinte, iar aici rolul statului e decisiv". ionescu a adaugat: "contextul politic actual e asemanator celui din anii 30, promovindu-se o politica de appeassement, a concilierii. a evita caderea in antisemitism e o chestiune de securitate nationala a romaniei".
la rindul sau, cercetatorul andrei oisteanu a spus ca romania se confrunta cu manifestari rasiste si antisemite care pot fi controlate, care nu au atins marja de alarma, ci doar un nivel de ingrijorare. "statul da semne, adesea formale, ca gestioneaza aceste probleme in mod corect. sint legi, dar care nu se aplica. sint institutii, dar care nu functioneaza. se scoate cite un manual despre holocaust pentru a fi aratat pe la ambasadele straine". pe de alta parte, a mai remarcat oisteanu, societatea civila raspunde si ea, fie prin actiuni simbolice, fie prin articole de presa, fie prin mese rotunde organizate de ong-uri. chiar daca s-a constat caracterul ritualic al unor intilniri precum cea organizata de per, unde cam aceiasi oameni, repeta aproape acelasi lucru de fiecare data, participantii au apreciat ca rasismul si antisemitismul au forme perverse de manifestare, iar acestea trebuiesc cunoscute pentru a putea fi combatute mai usor.

 

#6 valeria 27.07.2009 00:49

• Raspunde

antisemitismul in romania

in noaptea de 25-26 decembrie a anului 1959, doi agenti ai fostului
kgb sovietic, aflati la „post" in germania, au pictat pe zidul
sinagogii din koln zvastici, insotite de sloganul „germanii cer
evreilor sa plece acasa!". noptile urmatoare, in peste 20 de orase
din germania au aparut zvastici si slogane, asemanatoare sau cu un
continut mult mai grav, zugravite pe sinagogi, monumente funerare
ebraice ori pe magazine apartinand unor evrei. de anul nou, intreaga
lume era zguduita de o puternica explozie antievreiasca „de sorginte
germana". in londra, oslo, viena, paris, parma, glasgow, copenhaga,
stockhol m, milano, new york erau semnalate fapte de felul celor
petrecute in germania. la numai o saptamana de la inceputul campaniei
antievreiest i, pe 3 ianuarie 1960, si-au facut aparitia manifeste si
sloganuri identice in melbourne, manchester, atena, bogota, buenos
aires si oslo.
reactia opiniei publice mondiale a fost deosebit de dura: marfurile
germane au fost scoase din depozite si magazine, comerciantii germani
au fost ostracizati, in majoritatea tarilor lumii, diplomatii multor
ambasade germane au „fost chemati la ordine" de catre autoritatile
tarilor gazda. conducerea germaniei nu mai stia cum si cui sa ceara
scuze, iar contraspionajul german traia zile si nopti de cosmar.
presa internationala intretinea focarul de indignare
impotriva „gravelor manifestari antievreiesti ale organizatiilor
naziste germane". in fruntea acuzatiilor se aflau, bineinteles,
ziarele sovietice. o singura tara nu a acuzat germania si nu a luat
nici un fel de masuri impotriva ei: israelul. misterios, nu?
abia in vara anului 1962, fugari din tabara kgb-ului au dezvaluit
elementele care au permis cunoasterea si intelegerea intregului
fenomen. operatiunea fusese organizata si executata de cateva zeci de
ofiteri si agenti ai kgb, condusi de catre generalul ivan agayants,
seful departamentului d din cadrul directiei 1 (dezinformare,
influenta, diversiune). anterior declansarii vastei actiuni de
diversiune si dezinformare, aceasta a fost testata la nivel micro,
intr-un sat de langa moscova. cativa ofiteri ai kgb au devastat
cimitirul evreiesc din localitate si au desenat zvastici pe pietrele
funerare, urmarind apoi reactia localnicilor: o parte au fost
inspaimantati, dar o alta parte, purtatoare a unor sentimente
antievreiesti latente, s-a activat sub influenta celor vazute,
multiplicand si diversificand „operele" slujitorilor „sabiei si
scutului" sovietic.
clarificarea originii „exploziei antievreiesti" din iarna anilor 1950-
1960 nu a insemnat insa si stergerea efectelor dezastruoase, morale
si materiale, suferite in principal de germania. campania de
prezentare a adevarului a fost foarte slaba, lumea traind inca sub
influenta celor petrecute de craciun si anul nou. bun cunoscator al
psihologiei umane, generalul agayants prevazuse si aceasta: o
minciuna implantata in subconstientul a milioane de oameni, in
conditii emotionale favorabile, nu va putea fi stearsa aproape
niciodata, cu nici un adevar. de altfel, acest lucru il observam si
la noi, la concetatenii nostri „drogati" cu minciunile din decembrie
1989 si ianuarie 1990.
germania a fost compromisa prin aceasta actiune, suferind imense
pagube morale si materiale. romania nu are nici pe departe
posibilitatile economice ale germaniei ...
fiecare serviciu de spionaj si contraspionaj poate fi recunoscut dupa
modul sau de „lucru", dupa schemele tip, pe care isi brodeaza
actiunile. daca vom analiza cu seriozitate situatia din tarile
scapate de lagarul socialist, din sfera de influenta a imperiului
sovietic mai bine zis, vom descoperi mai multe elemente comune,
printre care manifestarile antievreiesti de intensitati variabile.
faptul ca in polonia, ungaria, romania se dezvolta, de la o zi la
alta, miscari de nuanta antievreiasca, ne duce cu gandul la „flacaii"
din departamentul d al fostului kgb. ce interese ar putea sa aiba in
aceste diversiuni? simplu! in primul rand, aceste tari trebuie
ostracizate de catre opinia publica mondiala, categorisite ca tari
necivilizate si nesigure, pentru a fi pastrate in sfera de interese a
fostului imperiu sovietic. in al doilea rand, opinia publica din
aceste tari trebuie manipulata si determinata sa-si concentreze
atentia catre alte evenimente – antievreismul, de pilda – pentru a nu-
si pune intrebari si gasi raspunsuri jenante pentru moscova si
oamenii implantati de kgb in structurile de putere, executive,
economice ori de aparare ale respectivelor tari.
in al treilea rand, prosperitatea unor tari vecine ar face mari
deservicii fostului urss. nu mai este un secret pentru nimeni faptul
ca, pentru multi cetateni rusi, saracia noastra pare o viata
imbelsu¬gata sau demna de invidiat. culpabili¬zarea intregului popor
roman pentru faptele unor extremisti, exagerarea si prezentarea
denaturat a a unor evenimente istorice, in care inclusiv specialistii
evrei si-au spus cuvantul in apararea romanilor, sunt de natura sa
jigneasca sentimentele noastre nationale si sa determine reactii de
tipul celor planificate de catre organizatorii diversiunii
antievreiesti.

 

#7 calache 27.07.2009 00:50

• Raspunde

un evreu roman din germania


lista lui schindler

a fost decorat cu crucea de merit, cea mai inalta distinctie a statului german. mureseanul leo kohn are dubla cetatenie, romana si germana, si traieste in prezent la hanovra, in germania.

se bucura de consideratia si aprecierea unor mari personalitati internationale: gunther verheugen, henry kissinger, gerhard schroeder, steven spielberg. de zece ani, leo kohn se judeca cu statul roman pentru redobandirea proprietatilor pe care familia sa le-a avut in romania. leo kohn este de fapt omul care ne trebuie.

din experienta, influenta si relatiile pe care le are in mediul politic international, statul roman ar avea numai de castigat.
pe leo kohn l-am cunoscut in urma cu cativa ani la o intalnire a filialei mures a asociatiei fostilor detinuti politici din romania. este membru al acesteia si se implica activ, de fiecare data cand ajunge la targu mures.

am discutat atunci, dar continuam sa discutam si astazi - ori de cate ori vine in oras -, deschis si fara nici un fel de retinere, probleme sensibile: despre holocaust, despre despagubirile cerute de evrei de la statul roman, despre relatiile romano-maghiare in transilvania si multe, foarte multe alte chestiuni.

am descoperit ca avem multe puncte comune, dar si pareri diferite. dar inainte de toate am descoperit faptul ca "dreapta masura" si cumpatarea in abordarea problemelor este singura cale care poate sa ii apropie pe oameni.
un om simplu, cultivat, prevenitor, cu enorm de mult bun simt. un conviv deosebit de agreabil. asa ar putea fi caracterizat in cateva cuvinte dr. ing. leo kohn, evreu muresean cu dubla cetatenie, germana si romana.

implicat alaturi de sotia sa, susi, in foarte multe opere de caritate, la cei aproape 80 de ani, leo kohn schimba des fusele orare pentru ca circula mult prin europa si in lume. el este unul dintre cei care a avut sansa sa-i cunoasca si sa aiba relatii apropiate cu multi dintre puternicii lumii.

intotdeauna s-a simtit un egal intre egali, pentru ca a fost tratat cu consideratie si i-a tratat intr-un mod identic pe cei din jurul sau.

calvarul auschwitz-ului
leo kohn s-a nascut in 1928 la targu mures, intr-o familie prospera de evrei. pe strada aurel filimon, unde a locuit, si-a facut multi prieteni, romani si maghiari.

a urmat un timp scoala evreiasca din oras, locul copilariei sale, dar a venit apoi calvarul… in 1943, leo kohn si ceilalti 59 de membri ai numeroasei sale familii (parinti, surori, bunici si alte rude apropiate) au luat drumul auschwitz-ului, trimisi acolo de autoritatile hortyste maghiare.

peste un an si jumatate s-a mai intors doar el si un verisor, dar calvarul sau nu luase inca sfarsit. a inceput un altul, mai perfid si de durata. leo kohn are o experienta de viata halucinanta, dar nu uraste pe nimeni. a iertat, dar nu a uitat.

in schimb, a invatat sa daruiasca si sa iubeasca, pentru ca inainte de a fi ceea ce este, se considera in primul rand om. a revenit din lagar dupa un an si jumatate. nu-si explica cum a reusit sa scape el, un copil de 15 ani, cand in jurul sau era atata moarte. "a fost cumplit.

acum, la aproape 70 de ani de atunci, povesteste leo kohn, inca mai visez auschwitz-ul. acolo e familia mea. ultima imagine o am de la intrarea in lagar. acolo ne-au despartit pe unii de altii. dupa un timp am vrut sa-l vad pe tata si pentru asta mi-am dat perechea de ghete noi din picioare unui kapo din lagar.

mi i-a luat, dar pe tata - ca de altfel pe intreaga mea familie - nu l-am mai vazut niciodata".

"am trait cu totii vremuri anormale…"
salvat in extremis, la sfarsitul razboiului s-a intors in tara, la targu mures, iar la santana, cu ajutorul oamenilor din localitate, a repus in functiune moara tatalui sau, care functionase mult timp acolo. peste mai putin de trei ani, moara si imobilele familiei au fost nationalizate de comunisti.

a fost considerat chiabur si cu foarte mare greutate, in timp ce lucra ca muncitor la smt-ul din localitate, a urmat liceul la fara frecventa. cu multa perseverenta, dar cu enorm de multe sacrificii, a terminat, tot la fara frecventa, facultatea de inginerie in specializarea mecanica.

pana in 1960, anul in care a emigrat in israel, a lucrat ca inginer mecanic la ilefor targu mures. un timp a fost decorator de vitrine. mi-a aratat cu mandrie nedisimulata vitrinele unor foste magazine din targu muresul deceniului sase pe care le decorase.

in aceasta perioada s-a casatorit si tot in aceasta perioada i s-au nascut cei doi copii, samuel si claudiu, primul medic si al doilea avocat, ambii stabiliti in germania. "am emigrat in israel, spune leo kohn, pentru ca sotia mea, evreica si ea, dar din bucuresti, avea parintii acolo.

in octombrie 1960 ni s-a aprobat plecarea definitiva. impreuna cu sotia, am trait atunci cel mai umilitor sentiment din viata de dupa lagar. ni s-au retras toate documentele eliberate de statul roman si doar cu o simpla foaie de identitate colectiva - eram trecuti pe ea toti cei patru membri ai familiei - am plecat spre necunoscut.

am fost obligati sa parasim romania in trei zile. atunci n-am crezut ca ma voi mai intoarce vreodata aici, la targu mures".

"peste tot am pledat pentru romania!"
dupa trei ani petrecuti in israel, in 1963 a fost solicitat sa lucreze pentru o firma germana chiar la ei acasa. s-a stabilit definitiv la hanovra, in nordul germaniei. desi a trait o experienta marcanta in copilarie, nu a avut nici un fel de resentimente fata de germani.

a legat foarte multe prietenii cu germanii, dar nu numai cum ei. intotdeauna si-a asumat propria identitate si considera rusinos faptul ca unii si-o ascund.

poliglot - cunoaste cinci limbi straine, fapt care i-a facilitat comunicarea cu cei alaturi de care i-a fost dat sa traiasca - leo kohn spune cu mandrie ca este evreu din targu mures, oras din romania.

in germania fiind, si-a luat in mod stralucit un doctorat in inginerie si a lucrat ca inginer metalurg pana in anul 1987, cand a iesit la pensie. se considera un om implinit, atat familial, cat si profesional si material. banii insa ii pune pe ultimul loc.

iesit la pensie, a hotarat sa se implice si mai mult intr-o serie intreaga de activitati cu scop caritabil, actiuni pe care le deruleaza in mai multe tari si continente.
cu aceasta ocazie a cunoscut foarte multe personalitati politice si artistice: henry kisinger, helmuth kohl, gerhard schroeder, gunther verheugen, steven spielberg… cu unii dintre ei a discutat, cu altii a stat la masa, altii i-au multumit pentru activitatea pe care a depus-o pe taram social, ei insisi fiind implicati in asemenea

activitati. "eu cred - dar nu numai eu - spune leo kohn, ca exista foarte multa suferinta in aceasta lume, iar suferinta nu are ambalaj. din pacate, constat ca de multe ori lipseste solidaritatea umana. astazi avem nevoie de solidaritate mai mult ca oricand.

sta in puterea noastra sa schimbam fata lumii si eu cred ca aceasta este marea provocare a timpurilor noastre. poate ca prin ceea ce facem eu si sotia mea, dar si multi altii ca noi, facem indirect propaganda pentru romania. credeti-ma, eu cunosc bine romania.

adevaratul ei spirit l-am descoperit la iasi, pe vremea studentiei".

intalnirea cu kissinger
pe gunther verheugen, mureseanul leo kohn l-a consiliat in probleme legate de minoritatile etnice din transilvania. s-a bucurat de consideratia si multumirile acestuia.
experientele traumatizante pe care le-a trait in lagarul de exterminare de la auschwitz le-a impartasit lui steven spielberg, caruia i-a fost unul dintre consilierii pentru filmul "lista lui schindler". amintiri dureroase, dar adevarul trebuia spus.

era revolta copilului de 15 ani care retraia din nou cosmarul unei etnii condamnate atunci la disparitie.
in februarie acest an, leo kohn l-a reintalnit din nou pe spielberg. acesta l-a invitat pe kohn la los angeles, la inaugurarea unui muzeu al holocaustului a carui constructie marele regizor a suportat-o in intregime.
dar cel mai mult l-a incantat intalnirea cu henry kissinger, fostul secretar de stat american din timpul lui nixon si ford. vorbind despre henry kissinger, leo kohn mi-a declarat: "un om interesant si foarte bine documentat, care cunoaste bine realitatile romanesti. ne-am intalnit in noiembrie 2005, la hanovra, in germania.

chiar daca nu mai este la fel de activ ca acum douazeci de ani, kissinger este inca o persoana influenta la casa alba si in congres. traieste in kent, connecticut, si conduce o firma de consultanta ce-i poarta numele.

pe planul afacerilor participa si in numeroase alte consilii de conducere ale unor companii, incluzand hollinger international, dar este in continuare interesat de politica".

steven spielberg
cel mai de succes regizor din istoria hollywood-ului, steven spielberg s-a nascut la 18 decembrie 1947 in cincinnati, ohio. a inceput sa faca filme inca de cand era copil, iar mai tarziu a studiat la california state university. la inceput a lucrat in televiziune, regizand night gallery, cu joan crawford, si cateva episoade din columbo si marcus welby, m.d.
filmul duel, un thriller din 1971 cu dennis weaver, a fost considerat cel mai bun film care a fost facut vreodata pentru televiziune. filmul e.t. (1982), povestea prieteniei dintre un baiat si un extraterestru, a fost considerat cel mai de succes film, din punct de vedere comercial, din istorie.

dupa continuarea din 1984 a filmului raiders of the lost ark, indiana jones and the temple of doom, spielberg a regizat the color purple, o adaptare a nuvelei lui alice walker. filmul a avut incasari de 100 milioane de dolari si a primit 11 nominalizari la oscar. urmatorul sau film a fost empire of the sun, bazat pe romanul lui j.g. ballard, un esec la box-office.

acelasi esec l-a inregistrat si cu always, un remake al filmului a guy named joe, dar si-a refacut imaginea cu indiana jones and the last crusade, din 1989.

cu productia hook (1991), care a costat 60 milioane de dolari, spielberg a inregistrat un nou esec, dar s-a revansat cu jurassic park (1993), un film cu efecte speciale uimitoare, care a beneficiat de cea mai agresiva publicitate din istoria filmului.

in 1997 a primit cateva nominalizari la oscar si la globul de aur pentru amistad, unde a fost atat regizor, cat si producator. a fost producator, producator executiv sau regizor la: artificial intelligence (2001), saving private ryan (1998), schindlerts list (1993), empire of the sun (1987), e.t.

the extra-terrestrial (1982), back to the future (1985), the goonies (1985), gremlins (1984), innerspace (1987), joe versus the volcano (1990), deep impact (1998), the mask of zorro (1998), men in black (1997), twister (1996), jurassic park iii (2001), 1941 (1979), twilight zone - the movie (1983), schindler's list (1993) si minority report (2002).

procese inutile
reintors in romania, la targu mures, leo kohn a sperat ca va reintra in posesia casei parintesti, dar si a altor proprietati pe care le-a avut familia sa in zona. are procese care treneaza de ani de zile in mod nejustificat. "cred ca am tot ceea ce mi-am putut dori in viata, imi spune leo kohn.

am fost sfatuit de familie sa renunt la aceste procese, sa-mi menajez sanatatea, sa nu ma mai consum. le-am spus ca nu voi renunta. este vorba de un principiu de drept, restitutio in integrum. cred ca nu este suficient sa fie afirmat la orice ocazii internationale, ci trebuie in primul respectat aici, acasa.

va spun cu foarte mult regret ca la un moment dat am avut impresia ca sunt obiectul bataii de joc din partea justitiei romane". cu putin timp in urma, leo kohn s-a adresat curtii europene a drepturilor omului pentru rezolvarea litigiilor pe care le are cu statul roman.

henry kissinger
heinz alfred kissinger s-a nascut intr-o familie de evrei in orasul german furth. fortat de persecutiile regimului nazist in 1938 s-a refugiat cu familia sa in sua. a obtinut cetatenia americana pe data de 19 iunie 1943. chiar daca liceul l-a terminat in manhattan, kissinger si-a pastrat un puternic accent german.

anii de la liceul george washington i-a petrecut impartindu-si timpul intre cursurile serale si munca sa din timpul zilei, la o fabrica de pamatufuri.

in 1943, la scurt timp dupa obtinerea cetateniei americane, a fost recrutat in armata si trimis ca translator de germana pe langa servicul de contraspionaj al armatei americane. in 1950 a obtinut "summa cum laude" de la colegiul harvard.

a pastrat locul fruntas in istoria harvardului, avand cea mai lunga dizertatie de doctorat, cu titlul: "refacerea unei lumi: metternich, castlereagh si problemele pacii intre 1812-22". a obtinut titlul de doctor in anul 1954.

in timpul mandatelor lui richard nixon, henry kissinger i-a servit ca si consilier pe probleme de securitate nationala, intre 1969-1973, iar mai tarziu ca si secretar de stat (echivalentul ministrului de externe in guvernul romaniei), intre 1973-1974.

kissinger a ramas la casa alba si pe timpul administratiei lui gerald ford, pastrand functia de secretar de stat intre 1974-1977. in anul 1973 a primit premiul nobel pentru pace impreuna cu vietnamezul le duc tho pentru contributia lor decisiva la stabilirea unui acord de pace intre cele doua tari.

in 1973, kissinger a negociat sfarsitul razboiul de yom kippur, inceput prin invazia peninsulei sinai de catre egipt si a platoului golan de catre siria.

chiar daca ocazional circula acuzatii la adresa sa cu privire la aranjamente secrete cu tari straine, kissinger a fost aproape intotdeauna o personalitate populara, reprezentand un paradox in cadrul administratiei nixon, a carei popularitate scadea continuu pe masura avansarii mandatului acesteia.

din fericire pentru el, kissinger nu a avut o implicare serioasa in afacerea watergate, acest lucru aducandu-i o reputatie de "om cinstit printre corupti". este recasatorit si are doi copii: elizabeth si david.

 

#8 calache 27.07.2009 00:58

• Raspunde

romania, printre tarile in care se va filma o pelicula despre holocaust

paul schrader, cel care a scris scenariul pentru taxi driver, va regiza
pelicula adam resurrected, ce va fi filmata in germania, romania si
israel.
povestea filmului este cea a unui clovn de circ care a fost crutat de
la moarte pentru a distra miile de evrei care s-au indreptat spre
camerele de gazare din lagarele naziste.
dupa terminarea razboiului, eroul filmului ajunge intr-un azil pentru
supravietuitorii holocaustului, luptandu-se sa supravietuiasca nebuniei
si haosului din jurul sau.
bazat pe un roman scris de yoram kaniuk, scenariul a fost adaptat de
catre noah stollman, cel care a scris si povestea dramei seeker.

 

#9 Ahmed@calache 27.07.2009 00:59

• Raspunde

un text halucinant! asta am primit ieri dimineata pe adresa de e-mail a ziarului ziua. un asa-zis "protest" semnat de 18 persoane indignate. victor roncea, seful departamentului de politica externa, este acuzat de xenofobie, sovinism, antisemitism. de "propagarea unor mesaje extremiste si legionaroide", de instigare la ura si violenta. ba chiar si de instigare la crima, de "incitare la asasinat politic", dupa modelul garzii de fier. de aceea, semnatarii cer ca "procuratura sa se sesizeze" si sa ancheteze.

cumpli ta trebuie sa fie vina lui roncea! cei 18 ne explica ce anume i-a indignat: un editorial in care ziaristul il critica aspru pe ministrul de externe. in "limba lui ungureanu", roncea trece in revista toate aiurelile ministrului, culminand cu prostia ca peste prut s-ar vorbi o noua limba - "light romanian" - si cu faptul ca ne-am suit in cap vaticanul cu zgarie-norul de langa catedrala sfantul iosif. editorialul se incheie constatand ca, alaturi de ungureanu, cercul de vinovati de dezastrul politicii externe romanesti este destul de restrans, si conchide: "departamentul national antitradare n-ar avea prea mult de lucru. comandante, da ordinul!"

aceste fraze par sa-i fi innebunit pe semnatari: "procuratura sa se sesizeze si sa investigheze cine se ascunde in spatele <<departamentu lui national antitradare>> si al <<comandantului& ;gt;> invocat in maniera codreno-simista de roncea", tuna cei 18. sugestia este perfida: pasamite "comandantul" ar fi "capitanul" ;, iar "departamentul national antitradare" vreo organizatie oculta, pentru eliminarea fizica a indezirabililor. nici unuia dintre cei 18 semnatari, altminteri oameni cu carte, nu i-a trecut prin cap ca, pur si simplu, "comandantul" e basescu, fost comandant de nava, acum sef de tara? nici unul dintre cei 18 nu a inteles ca "departamentul national antitradare" este, pur si simplu, un joc de cuvinte? un indemn ca departamentul national anticoruptie sa ancheteze cazurile flagrante in care ministerul de externe a deservit interesul national si sa verifice daca nu cumva ele sunt consecinta unor meschine interese materiale? cand vezi incapatanarea cu care ungureanu tine cu dintii de ordonanta gojdu prin care vrea sa deposedeze biserica ortodoxa romana de patrimoniul sau privat, in ciuda protestelor repetate si vehemente ale patriarhiei, e chiar deplasat sa te intrebi daca aici nu e vorba mai degraba de o panama?

nici vorba! cei 18 sunt intelectuali suficient de harsiti ca sa distinga o figura de stil. ca sa stie ca nici lui codreanu, nici lui horia sima nu li s-a zis vreodata "comandantul". mai mult, e interesant de ce indignatii nu s-au gandit mai curand la che guevara, caruia chiar i se zicea "comandante"? adevarul e ca "protestul" nu e nici pe departe o indignare spontana si nevinovata. el urmareste in primul rand sa descurajeze dezvaluirile ziarului ziua la adresa ministrului de externe, intr-un moment in care bilantul acestuia e pe punctul de a bate multe recorduri in materie de catastrofe politice. intr-un moment in care se vorbeste de remaniere, iar capul lui ungureanu nu se mai simte atat de sigur pe umeri. de unde pana unde acuzatii de antisemitism la un articol de bilant al politicii externe? ungureanu nu este nici macar evreu; macar atunci "protestul" ar fi avut o noima. acuzatiile la adresa faptelor ministrului de externe ar fi putut fi interpretate (tot fortat, oricum) drept atacuri la adresa persoanei evreului ungureanu. dar asa?!

mai curand, editorialul din ziua a umplut paharul ministrului. el si-a sunat cativa apropiati, cerandu-le sa-i ia apararea. dar o scrisoare de admiratie pentru ungureanu a unui grupuscul n-ar fi fost luata in seama de nimeni. trebuia o tema dura, care sa atraga oprobriul intelighentziei si inchiderea gurilor critice. s-a ales antisemitismul, o tema sensibila. manevra este murdara si cusuta cu ata alba. desfid pe oricine sa arate un singur rand antisemit din ziua. nu numai din editorialul incriminat, ci din tot ziarul, in istoria sa.

si inca ceva. semnatarii sunt foarte deranjati ca ziua este singurul ziar care il publica pe paul goma in romania. "dupa promovarea incontinenta a lui paul goma, cu toate excesele lui, cu repetatul si neobositul sau negationism, ziua recidiveaza", scriu acuzatorii nostri. semnatarilor ar trebui sa le fie rusine. nici unul dintre ei nu a facut, inainte de 1989, o farama din cat a facut goma. iar daca la 16 ani dupa o pretinsa revolutie, lui paul goma nu i s-a dat inapoi cetatenia romana, macar libertatea de a publica sa o aiba. aceiasi semnatari se fac ca uita cum ziua a precizat de fiecare data ca punctul sau de vedere nu coincide intotdeauna cu al ilustrului disident, dar asta nu e un motiv de a-l interzice. cei 18 indignati mai uita si ca ziua a gazduit copioase precizari si drepturi la replica. inclusiv ale unora dintre ei.

culmea este ca unii dintre acuzatori publica regulat in ziua. maximilian katz, bunaoara. opiniile sale au fost gazduite cu generozitate. ba chiar si un interviu de o intindere impresionanta. la fel in cazul lui andrei oisteanu. si atunci, care antisemitism?

inca doua precizari. prima: victor roncea nu e un disident in redactia ziua. dimpotriva, sef al departamentului de politica externa, el este una dintre vocile oficiale ale ziarului. de aceea, apelul "celor 18" catre sorin rosca stanescu "la o actiune concreta" este jignitor. nici directorul ziarului, nici redactia nu sunt in dezacord cu colegul lor. a doua precizare: acest editorial trebuia scris de sorin rosca stanescu, dar acesta s-a aflat ieri pe drum, intre avioane. dar toate ideile de mai sus sunt impartasite si de el.

in fine, o concluzie: antisemiti sunt cei care isi permit sa foloseasca drama evreilor in interese personale!

 

#10 valeria 27.07.2009 01:08

• Raspunde

mirjam korber bercovici. avea 18 ani cand a fost deportata. deportata impreuna cu familia sa, in ucraina, la djurin. sora sa, silvia, este mama cunoscutului profesor si germanist iesean andrei corbea-hoisie. nu il cunosc personal pe domnul profesor si nici nu doresc sa-i fac in vreun publicitate (nu are deloc nevoie) scriind despre familia dumnealui. pur si simplu, jurnalul deportarii matusii domniei-sale , „deportata“, aparut in 1993 la editura hartung-gorre din konstanz, sub ingrijirea neobositului erhard roy wiehn, m-a convins pe deplin.
din mai multe motive m-am decis pentru acest jurnal. in primul rand, este scrierea unei fete de 18 ani, nevoita sa-si paraseasc? mediul chiar in preajma bacalaureatului, a pasirii pe teritoriul tineretii. in al doilea rand, jurnalul este unul eminamente intelectual. surprinzator de intelectual pentru o fetiscana de numai 18 ani. in centru nu stau atat evenimentele comunitare, terifiante in dramatismul lor, ci soarta la nivel micro: familie si, pe primul plan, tribulatiile eului acestei fete.
mirjam korber probeaza o maturitate de gandire incredibila la numai 18 ani. rafinamentul intelectual se combina cu un umor fin, subtil, cu judecati de valoare juste, cu observatii pertinente. ma uimste continuu acest tip de preocupari la tanara mirjam, o viata axata in special pe dimensiunea introspectiva. este unul dintre rarele jurnale de acest gen in care accentul cade preponderent pe scrutarea cu acribie a propriului univers de gandire si simtire.
nu numai din cauza conditiilor exterioare vitrege va pieri omul, ci si din aceea a precaritatii mijloacelor care sa antreneze intelectul, pare a fi mesajul care se deceleaza din jurnalul (inca) adolescentei mirjam. dincolo de frigul ucigator din transnistria (frecvent -40 de grade), de conditiile umilitoare in care se incearca supravietuirea, de bolile care fac ravagii printre evreii deportati, de frica permanenta care devine o a doua natura, dor, la fel de mult, lipsa unor carti bune, a unor parteneri de conversatie macar egali. mirjam sufera efectiv de pe urma privatiunilor de tip intelectual, se refugiaza in scris, se plictiseste rapid, ca orice „copil teribil“ (aici in sensul bun). se simte dublu deportata: intai in stepa ucraiana, departe de tara, apoi ostracizata de mediul si nivelul intelectual cu care fusese obisnuita.
mirjam trece prin filtrul gandirii tot ceea ce vede, toate intamplarile care ii bulverseaza existenta. totul este mediat. mirjam deplange lipsa cartilor, a discutiilor de calibru, totul i se pare fad, oamenii cu care vine in contact sunt rapid catalogati; se sufoca fara nivelul cu care se obisnuise. o carte, o scrisoare ii provoaca delicii mai mari decat cea mai gustoasa mancare. mai mult decat lemne pentru foc, isi doreste sa cunoasca oameni cu care sa poata intretine convorbiri de tinuta intelectuala. este rapid dezamagita de cei cu care incearca sa mimeze un mediu cultural. lupta pentru intelect este urmarita pas cu pas, cu toate urcarile si coborarile sale. este lupta pentru supravietuirea interna, a eului.
nimic din experientele traite nu o lasa rece pe fata. cerebralitatea sa insa are si o alta latura: maturizarea prematura a adolescentei. constata ca este mult prea matura pentru varsta sa, ca s-a schimbat mult. iesirea din adolescenta se face in mod brusc si brutal. mirjam constata ca este alta, in relatia cu fostele prietene au aparut deficiente grave de comunicare. in mod simbolic, isi marcheaza trecerea acestui prag prin taierea cozilor, remarcand ca ii sta bine cu noua frizura. jurnalul, pe langa valoarea documentara pe care inevitabil o are, este un bildungsroman de o traire intelctuala la parametri ridicati, febril, realizat la un nivel superior, din care umorul si disperarea nu lipsesc, insa se converstesc sub presiunea racordarii la standardele unui eu eminamente cognitiv.

innsbruck, februarie 2005

 

Vezi toate »