Taximetrist roman la New York

Postat la: 17.02.2007 00:00 Ultima actualizare: 18.10.2011 03:35

Taximetrist roman la New York

Visul american incepe adesea la volanul unei masini galbene cu interiorul tapisat in piele neagra. Deseori, mai ales la New York, el poate sa se si opreasca acolo sau, cine stie, se poate transforma din dorinta initiala de a avea o cariera in domeniul in care te-ai pregatit, in aceea de a supravietui onorabil din taximetrie, intr-un oras fabulos, al carui ritm iti intra in oase nu dupa mult timp. Am auzit adesea povesti despre actori romani care, ajunsi la New York, au trait din taximetrie. Ascultate de aici, din tara care are destul de multe prejudecati fata de tot ce inseamna America, aceste povesti sunau ca si cum acesta ar fi fost cel mai mare rau posibil. La fata locului, lucrurile nu mai par deloc asa. Lasand la o parte fascinanta viata a orasului, pe care poti sa o urmaresti dintr-un taxi - de unde si capodopera lui Martin Scorsese, Taxi Driver, cu Robert de Niro in rolul principal - poti, la fel de bine, ca intr-o buna zi sa faci pasul de la volanul masinii direct pe Broadway, fiindca nu degeaba e America Pamantul Fagaduintei. In ciuda povestilor de mai sus, se pare ca nu sunt multi romani care conduc taxiuri la New York. "Sunteti primul roman sofer de taxi pe care l-am intalnit in sase luni de stat la New York, a exclamat Oana Radu, reprezentant al Institutului Cultural Roman de aici, cand, odata urcate in taxi, am descoperit ca acesta e condus de un compatriot. Tot drumul din Manhattan pana in Brooklyn -unde nu ne-a dus decat pentru ca eram romance, cum a tinut sa ne spuna - A.B. ne-a povestit cum a ajuns in 1982 in America si cum arata viata lui aici. "Suntem 12 familii de romani in Queens si ne vedem mai mult intre noi. Facem party-uri, copiii au crescut impreuna, organizam excursii cu totii. Am vazut mare parte din America, dar nu pot sa spun ca sunt incantat. New York-ul e altceva", spune romanul. E foarte hotarat sa se intoarca in tara, "chestie" pe care n-ar fi crezut veodata ca o va face. "Au plecat mai multi din grupul nostru. Aici e tot mai greu. Acasa cu ceva bani poti incepe o mica afacere, ceva, fara sa te dai de ceasul mortii. Chiar daca toti au furat tot ce era de furat." Din pacate, copiii or sa ramana aici, nici nu se gandesc sa se stabileasca in Romania. "Baiatul meu a fost in tara, i-a placut, s-a distrat, e frumusel foc si toate fetele umbla dupa el, suna telefonul ca in Gara de Nord, dar de ramas acolo nici nu se gandeste. Ii place la New York, ii place baseball-ul, felul de viata american... Il lasam aici cu cumnata mea." In mod bizar, desi traieste de douazeci de ani la New York, prejudecata fata de America pare neciobita, precum si aceea despre cei veniti din Romania in State. Degeaba ii spunem ca suntem oameni seriosi, veniti aici cu treaba si decisi sa plece inapoi, taximetristul face cu ochiul "intelegator": "ati luat si voi o viza si acum asteptati green card-ul, fetelor..." Ne "impacam" cand ii spunem ca mergem in Brooklyn pentru un concert de jazz, al unui alt roman stabilit la New York, Lucian Ban. "Daca stiam din timp, veneam si eu. Asta e un lucru care imi place mult aici, jazz-ul. Imi placea si cand eram in tara, muream dupa concertele lui Johnny Raducanu", ne mai spune A.B., nostalgic, inainte sa coboram. M-as fi asteptat sa pomeneasca un nume care sa nu ne sune atat de actual in minte. Asa ca nu pot sa nu ma gandesc ca se va simti foarte bine odata intors in Romania, unde din multe puncte de vedere timpul pare ca a ramas pe loc.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine