Trei romani in Insulele Cayman (II)

de Steliana BANCU Postat la: 03.02.2007 00:00 Ultima actualizare: 18.10.2011 03:16

Trei romani in Insulele Cayman (II)

Marius: Salariul pe o luna castigat acasa, aici, il iau intr-o zi Trebuie sa recunosc, inca de la inceput, ca nu am crezut ca voi pleca vreodata din Romania, desi imi doream sa incerc o experienta de munca in strainatate. La momentul in care am primit oferta de la Baraud International, prin intermediul prietenului meu, Cosmin, eram consilier juridic in Primaria Alexandria. Ne cunosteam de prea multa vreme ca sa nu imi dau seama de seriozitatea ofertei, chiar daca venea de la capatul pamantului, asa cum se vede Grand Cayman din Romania. Pe Cosmin il cunosc din liceu, iar cu Daniela, sotia lui, am fost coleg de clasa de la 12 ani. Categoric, daca nu erau ei, nu as fi ajuns aici. Nu as fi plecat din tara de unul singur in cautarea provocarilor. Venind, nu cred ca am riscat prea mult. Cred ca, de la primirea contractului si semnarea lui, a mai trecut o luna pana am ajuns in insule, cu tot cu procesarea actelor la Departamentul de Imigrari. Era o provocare pentru mine sa vad cum se lucreaza in strainatate si, de ce sa nu recunosc, si oferta financiara, de nerefuzat, a pus umarul serios la luarea deciziei de a pleca. Sunt absolvent al Facultatii de Drept din Bucuresti, iar in Romania am lucrat in cadrul Primariei din Alexandria. Imi placea ce faceam acolo si o parte din experienta acumulata ma ajuta si aici. Financiar insa, era un dezastru. Salariul pe o luna castigat acasa, aici, il iau intr-o singura zi. Cred ca am spus totul cu asta. Din pacate, nu am mai avut rabdare sa se schimbe ceva, daca se va schimba ceva in privinta asta. Cred ca am adus din Romania o atentie mai mare in ce priveste organizarea muncii. Nu se muta muntii nici aici, dar daca stii cum sa te organizezi, sa fii serios in ceea ce faci, poti rupe stanci din munti. Este o atitudine diferita din multe puncte de vedere - seriozitate, punctualitate, respect, iar mie nu-mi ramane decat sa stau intre 8,30 si 16,30 (minus ora pauza de masa, care se respecta de toata lumea) cu ochii in calculator si sa imi indeplinesc sarcinile de serviciu. Sarcinile sunt precise si de cele mai multe ori vin prin email, eu fiind unul dintre cei care tin legatura permanent cu filiala HSBC din Hong Kong. Nu ai cum sa comentezi, doar trebuie sa duci la indeplinire. Cat de simplu suna, nu? Timpul are rabdare cu noi aici si, daca am scoate din calcul orele de munca, ne putem simti ca intr-o vacanta perpetua. Aproape in fiecare zi sunt 5,6 vase de croaziera acostate in port. Orasul Georgetown este plin de turisti. In plus, avem soare si vreme frumoasa tot timpul anului. Temperaturile variaza intre 25 -35 de grade. Se poate face plaja - asta cred ca este cea mai mare placere aici - si destula miscare. In plus, ceea ce apreciez foarte mult aici este bunatatea si caldura oamenilor, a localnicilor mai ales. Eu sunt socat. Imi place sa cred ca asta este... traditionala ospitalitate romaneasca de care tot vorbim si pe care o vedem tot mai rar. Recunosc, in primele luni am avut momente in care m-am gandit sa ma intorc acasa. Nu ma regaseam si mi se parea ca fac totul pe dos. Acomodarea nu a fost prea usoara pentru mine, mai ales ca eram pentru prima data plecat din Romania. Imi lipsesc destule, dar am invatat in lunile care au urmat ca nu trebuie sa te cramponezi de ele la nesfarsit. Viata merge inainte si trebuie sa te adaptezi la conditiile date. Se castiga bine, comparativ cu Europa, pentru ca Romania nici nu intra in discutie la capitolul asta. Nu am inca suficiente acumulari financiare ca sa ma gandesc la investitii, vreau doar o stabilitate financiara si apoi voi vedea ce imi rezerva viitorul. Intentia mea este sa ma intorc acasa intr-o zi, dar nu stiu cand va fi ziua asta. Cel mai devreme in 2008, cel mai tarziu...Dumnezeu stie! Daca transformarile europene din tara vor capata substanta in viitorul apropiat, desi ma indoiesc de asta,avand exemplul tarilor intrate recent in UE, exista sanse ca sa ma intorc acasa. Nu voi face insa din asta un ideal. Aici ma simt bine si nu doresc sa schimb mediul - social si profesional. Ma gandesc destul de mult la Romania, fiind sub influenta celor 29 de ani petrecuti in tara si a doar 10 luni petrecute "afara". Romani nu sunt prea multi aici. Poate 50. Distanta este prea mare si multi prefera SUA sau Canada, decat sa vina aici. Iar dupa 1 ianuarie 2007, cu atat mai putin. Un alt dezavantaj al insulei ar fi sezonul uraganelor. Dureaza 6 luni si poate fi ca anul trecut, cand nu a fost macar o amenintare de uragan, sau ca in 2004, cand uraganul Ivan a distrus insula. Nu imi doresc sa experimentez asa ceva. Multa lume nu a facut fata vietii de dupa uragan si a parasit insula ulterior. In plus, multi isi inchipuie ca, daca locuiesti intr-un paradis fiscal, ploua cu bani. In parte este adevarat, dar cum in toate este un echilibru, preturile sunt foarte mari la utilitati, si chiar in magazine, asa ca, de platit, tot platesti.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine