Valoarea „programului rabla” din SUA, triplată de Congres

Postat de ar trebui la 8.08.2009 01:21

un program rabla si pt. israelcea mai rabla din statele lumii,un program numit "rabla fara granite"

Postat de dhopital la 8.08.2009 06:12

cum ajunge un romn sa conduca un audi ? isi pune cinci inele in nas.

Postat de AL-SAMMOU' MASSACRE la 8.08.2009 08:31

angajatii colterm se plang prefectului
mircea bacala, prefectul judetului timis a primit un grup de timisoreni nemultumiti, angajati ai colterm timisoara. oamenii au prins curaj si au venit sa se planga de neregulile de la locul lor de munca.

Postat de KHISAS MASSACRE la 8.08.2009 08:32

miercurea nea- gra a accidente- lor in timis
daca e miercuri, mai bine lasi masina acasa si o iei pe jos! cele mai multe accidente se petrec in aceasta zi a saptamanii. nu o spunem noi, ci statisticile politiei rutiere pe primele 6 luni ale anului

Postat de calache la 8.08.2009 09:55

de ce nu se anunta oficial ca radu iliescu a crapat??????????????????? ??

Postat de THE IBRAHIMI MOSQUE la 8.08.2009 09:59

femeie gasita ucisa in casa
autor: adrian opris

deocamdata nu a fost prins nici un suspect. este posibil ca victima sa fi fost si agresata sexual.

o femeie a fost gasita moarta in casa, in comuna voinesti. descoperirea a fost facuta ieri- dimineata de o vecina a victimei, care venise sa ii aduca ceva de mincare. femeia a strigat-o pe victima de la poarta si, pentru ca aceasta nu a raspuns, a intrat in curte si mai apoi in casa. in momentul in care a intrat in bucataria locuintei, a vazut-o pe femeie intinsa pe un pat, acoperita pe cap cu un cearsaf si cu o perna si cu picioarele dezvelite si pline de singe. femeia si-a alertat imediat vecinii si a anuntat politia. datele adunate pina acum de anchetatori au indicat ca victima, zoita pascal (69 de ani), locuia singura de aproximativ cinci ani. ultima data femeia a fost vazuta de vecini joi dupa-amiaza. in jurul orei 18, ea a fost vazuta de vecini plecind de acasa. anchetatorii spun ca aceasta obisnuia sa consume bauturi alcoolice si se dusese la un bar din localitate, unde a stat in compania mai multor persoane. dupa mai multe ore a revenit acasa, iar de atunci nimeni nu a mai vazut-o. politistii care au facut cercetari la fata locului spun ca pe podeaua bucatariei, linga patul in care a fost gasita victima, erau urme de singe, semn ca aceasta a fost intii batuta si apoi urcata in pat si acoperita. potrivit anchetatorilor, este posibil ca victima sa fi fost si agresata sexual inainte de a fi ucisa. procurorii parchetului de pe linga tribunal au inceput o ancheta si cauta in continuare autorul. aseara, pina la inchiderea editiei, nu fusese retinut nici un suspect.

Postat de valeria la 8.08.2009 12:51

____________________ ___masacre comise de catre pasnicii j/idani ______________________ list of zionist massacres: the following list of massacres is by no means exclusive, but they reflect the nature of the zionist occupation of palestine and lebanon and show that massacres and expulsions were not aberrations that happen in any war, but organized atrocities with only one aim, that is to have a zionist state which is no goyim rein'. throughout the years since the establishment of zionism, various ways where taken and implemented even as you read this, toward the expulsion and extinction of palestinians throughout palestine and neighboring arab countries, including but not limited to mass killing of hundreds of innocent men, women and children. below are some of the massacres committed by zionists or their allies against palestinians. it is by no means exhaustive, but they reflect the nature of the zionist occupation of palestine and show that massacres and expulsions were not aberrations that happen in any war, but organized atrocities with only one aim, a zionist state, israhell: the king david massacre ____ the massacre at baldat al-shaikh _____ yehida massacre ____ khisas massacre ____ qazaza massacre ____ the semiramis hotel massacre ____ the massacre at dair yasin ____ naser al-din massacre ____ the tantura massacre ____ beit daras massacre ____ the dahmash mosque massacre ____ dawayma massacre ____ houla massacre ____ sharafat massacre ____ salha massacre ____ the massacre at qibya ____ kafr qasem massacre ____ khan yunis massacre ____ the massacre in gaza city ____ al-sammou' massacre ____ aitharoun massacre ____ kawnin massacre ____ hanin massacre ____ bint jbeil massacre ____ abbasieh massacre ____ adloun massacre ____ saida massacre ____ fakhani massacre ____ beirut massacre sabra and shatila massacre ____ jibsheet massacre sohmor massacre ____ seer al garbiah ____ maaraka massacres ____ zrariah massacre ____ homeen al-tahta massacre ____ jibaa massacre ____ yohmor massacre ____ tiri massacre ____ al-naher al-bared massacre ____ ain al-hillwee massacre ____ oyon qara massacre ____ siddiqine massacre ____ al-aqsa mosque massacre ____ the ibrahimi mosque massacre ____ the jabalia massacre ____ aramta massacre ____ eretz checkpoint massacre ____ deir al-zahrani massacre ____ nabatiyeh (school bus) massacre ____ mnsuriah massacre ____ the sohmor second massacre ____ nabatyaih massacre ____ qana massacre ____ trqumia massacr ____ janta massacre ____ 24 of june 1999 massacres ____ western bekaa villages massacre. ________________ le mai postez o data, ca vad ca cineva tot suspina dupa dupa ele!

Postat de The Massacre at Bald la 8.08.2009 12:53

____________________ _____ the massacre at baldat al-shaikh _____________________ ____

january 30-31, 1947(palestine) : this massacre took place following an argument which broke out between palestinian workers and zionists in the haifa petroleum refinery, leading to the deaths of a number of palestinians and wounding and killing approximately sixty zionists. a large number of the palestinian arab workers were living in baldat al-shaikh and hawasa, located in the southeast of haifa. consequently, the zionists planned to take revenge on behalf of fellow zionists who had been killed in the refinery by attacking baldat al-shaikh and hawasa.1
on the night of january 30-31, 1947, a mixed force composed of the first battalion
of palmakh and the carmelie brigade (estimated at approximately 150 to 200
zionist terrorists) launched a raid against the two towns under the leadership of
hayim afinu'am.]2 they focused their attack on the outskirts of baldat al-shaikh and
hawasa. taking the outlying homes by surprise as their inhabitants slept, they pelted
them with hand grenades, then went inside, firing their machine guns.3 the terrorist
attack led to the deaths of approximately sixty citizens inside their homes, most of
them women, elderly and children.4 the attack lasted for an hour, after which the
zionists withdrew at 2:00 a.m., having attacked a large number of noncombatant
homes.5 according to a report written by the leader of the terrorist operation, "the
attacking units slipped into the town and began working on the houses. and due to
the fact that gunfire was directed inside the rooms, it was not possible to avoid
injuring women and children."6

Postat de KHISAS MASSACRE la 8.08.2009 12:55

____________________ __________ khisas massacre _________________________________
18 december 1947(palestine) : two carloads of haganah terrorists drove through the village of khisas (on the lebanese syrian border) firing machine guns and throwing grenades. 10 arab civilians were killed in the raid.

Postat de The Semiramis Hotel la 8.08.2009 12:56

____________________ ___ the semiramis hotel massacre ___________________________ __
5/7/1948(palesti ne): the jewish agency escalated their terror campaign against palestinian arabs.
they decided to perpetrate a wholesale massacre by bombing the semiramis hotel in the katamon section of jerusalem, in order to drive out the palestinians from jerusalem. the massacre of the semiramis hotel on january 5, 1948, was the direct responsibility of jewish agency leader david ben-gurion and haganah leaders moshe sneh and yisrael galili. if this massacre had taken place in world war ii, they would have been sentenced to death for their criminal responsibility along with the terrorists who placed the explosives.
a description of the massacre of the semiramis hotel from the united nations documents follows, as well as the palestinian police report on the crime sent to the colonial office in london:
january 5, 1948. haganah terrorists made a most barbarous attack at one o’clock in the early morning of monday…at the semiramis hotel in the katamon section of jerusalem, killing innocent people and wounding many. the jewish agency terrorist forces blasted the entrance to the hotel by a small bomb and then placed bombs in the basement of the building. as a result of the explosion the whole building collapsed with its residents. as the terrorists withdrew, they started shooting at the houses in the neighborhood. those killed were: subhi el-taher, moslem; mary masoud, christian; georgette khoury, christian; abbas awadin, moslem; nazira lorenzo, christian; mary lorenzo, christian; mohammed
saleh ahmed, moslem; ashur abed el razik juma, moslem; ismail abed el aziz, moslem; ambeer lorenzo, christian; raof lorenzo, christian; abu suwan christian family, seven members, husband, wife, and five children.
besides those killed, 16 more were wounded, among them women and children. the following is a text of a cable by the high commissioner for palestine to the colonial office about the massacre:
jerusalem. 0117 hours, urban. at approximately 0117 hours, a grenade was thrown into the semiramis hotel, katamon quarter, causing superficial damage but no casualties. during the ensuing confusion, a charge was placed in the building and it exploded about one minute later, completely demolishing half the hotel. witnesses have stated that the perpetrators arrived by way of the upper katamon road in two taxis. four persons are reported to have alighted from the first taxi, and one person, who apparently covered the main party, from the second. all were wearing european clothes…

Postat de NASER AL-DIN MASSACR la 8.08.2009 12:58

____________________ _______ naser al-din massacre ______________________________
13-14 april 1948(palestine) : a contingent of lehi and irgon entered this village (near tiberias) entered the village on the night of 13 april dressed as arab fighters. upon their entrance to the village the people went out to greet them, the terrorists met them with fire, killing every single one of them. only 40 people survived. all the houses of the village were raised to the ground.

Postat de BEIT DARAS MASSACRE la 8.08.2009 12:59

____________________ __________ beit daras massacre _____________________________
21 may 1948(palestine): after a number of failed attempts to occupy this village, the zionists mobilized a large contingent and surrounded the village. the people of beit daras decided that women and children should leave. as women and children left the village they were met by the zionist army who massacred them despite the fact that they could see they were women and children fleeing the fighting.

Postat de DAWAYMA MASSACRE la 8.08.2009 13:00

____________________ ________ dawayma massacre _______________________________
o n october 29 palestine): the israeli army brutally massacred about 100 women and children, precipitating a massive flight of people from that village on the western side of the hebron mountains. mr. walid khalidi, author of all that remains, says that the palestinian inhabitants at dawayma faced one of the larger israel massacres, though today it is among the least well-known.
the following are excerpts of a description of the massacre published in the
israeli daily ‘al ha mishmar, quoted in all that remains:

the children they killed by breaking their heads with sticks. there was not a house
without dead…one commander ordered a sapper to put two old women in a certain
house…and to blow up the house with them. the sapper refused…the commander then ordered his men to put in the old women and the evil deed was done. one soldier boasted that he had raped a woman and then shot her…

a former mukhtar (head of a village) of dawayma interviewed in 1984 by the israeli daily hadashot, also quoted by mr. khalidi, offered another description:

the people fled, and everyone they saw in the houses, they shot and killed. they
also killed people in the streets. they came and blew up my house, in the presence of eye-witnesses…t he moment that the tanks came and opened fire, i left the village immediately. at about half-past ten, two tanks passed the darawish mosque. about 75 old people were there, who had come early for friday prayers. they gathered in the mosque to pray. they were all killed.

about 35 families had been hiding in caves outside dawayma, according to the
mukhtar, and when the israeli forces discovered them they were told to come out, line up, and begin walking. “and as they started to walk, they were shot by machine guns from two sides…we sent people there that night, who collected the bodies, put them into a cistern, and buried them,” the mukhtar told the israeli daily.

Postat de Salha Massacre la 8.08.2009 13:02

____________________ __________ salha massacre __________________________________ __
1948 (lebanon) : after forcing the population together in the mosque of the village, the occupation forces ordered then to face the wall, then started shooting them from behind until the mosque was turned into bloodbath, 105 person were mrytyred.

Postat de The Massacre at Qiby la 8.08.2009 13:03

____________________ ________ the massacre at qibya _____________________________ __
14-15/10/1953 (palestine): on the night of october 14-15, 1953 , this village was the object of a brutal "israeli" attack which was carried out by units from the regular army as part of a pre-meditated plan and in which a variety of weapon types were used. on the
evening of october 14, an israeli military force estimated at about 600 soldiers
moved toward the village. upon arrival, it surrounded it and cordoned it off from all of
the other arab villages. the attack began with concentrated, indiscriminate artillery
fire on the homes in the village. this continued until the main force reached the
outskirts of the village. meanwhile, other forces headed for nearby arab towns such
as shuqba, badrus and na'lin in order to distract them and prevent any aid from
reaching the people in qibya. they also planted mines on various roads so as to
isolate the village completely. as units of the israeli infantry were attacking the village
residents, units of military engineers were placing explosives around some of the
houses in the village and blowing them up with everyone in them under the protection
of the infantrymen, who fired on everyone who tried to flee. these acts of brutality
continued until 4:00 a.m., october 15, 1953, at which time the enemy forces
withdrew to the bases from which they had begun.16 there was a particular sight the
memory of which remained in the minds of all who saw it: an arab woman sitting on a
pile of debris and casting a forlorn look into the sky. from beneath the rubble one
could see small legs and hands which were the remains of her six children, while the
bullet-maimed body of her husband lay in the road before her.17
this vicious terrorist attack resulted in the destruction of 56 houses, the village
mosque, the village school and the water tank which supplied it with water. moreover,
67 citizens lost their lives, both men and women, with many others wounded.18
terrorist ariel sharon, the commander of the "101" unit which undertook the terrorist
aggression, stated that his leaders' orders had been clear with regard to how the
residents of the village were to be dealt with. he says, "the orders were utterly clear:
qibya was to be an example to everyone."

Postat de Khan Yunis Massacre la 8.08.2009 13:04

____________________ _________ khan yunis massacre ______________________________
3/11/1956 (palestine): another massacre is committed on november 3, 1956 when the israelis occupy the town of khan yunis and the adjacent refugee camp. the israelis claim that there was
resistance, but the refugees state that all resistance had ceased when the israelis arrived and that all of the victims were unarmed civilians.
many homes in khan yunis are raided at random. corpses lie everywhere and because of the curfew no one could go out to bury them. (an unrwa investigation later found that the israelis at khan yunis and therefugee camp had murdered 275 civilians that day ).

after the israelis withdrew from gaza under american pressure, a mass grave
was unearthed at khan yunis in march 1957. the grave contained the bodies
of forty arabs who had been shot in the back of the head after their hands
had been tied. ("imperial israel", michael palumbo; london; bloomsbury publishing; 1990 pp. 30 - 32, citing un general assembly: official record, 11th session supplement, nop.)

Postat de AL-SAMMOU' MASSACRE la 8.08.2009 13:06

____________________ ______ al-sammou' massacre _________________________________
13 november 1966(palestine): israeli forces raided this village, destroyed 125 houses, the village clinic and school as well as 15 houses in a neighbouring village. 18 people were killed and 54 wounded.

Postat de Kawnin Massacre la 8.08.2009 13:08

____________________ __________ kawnin massacre _________________________________ __
15/10/1975(leban on): an israeli tank deliberately ran over a car carrying 16
people, and none of them escaped death.

Postat de Bint Jbeil Massacre la 8.08.2009 13:09

____________________ __________ bint jbeil massacre _____________________________ _____
21/10/1976(le banon):the crowded market was the target of a sudden barrage of israeli bombs, slaughtering a lot of people. 23 were killed, 30 were wonded.

Postat de Adloun Massacre la 8.08.2009 13:10

____________________ ____________ adloun massacre _______________________________ __
17/3/1978 (lebanon): at adloun on march 17, two cars carrying 8 passengers came under israeli fire while they were on their way to beirut. one passenger only escaped death.

Postat de Fakhani Massacre la 8.08.2009 13:12

____________________ ________ fakhani massacre __________________________________ ___
17/7/1981 (lebanon):a horrible massacre took place when israeli warplanes raided a crowded residential area using the most developed weapons killing and wounding many citizens. 150 perosn were killed, 600 were wounded.

Postat de The Massacre at the la 8.08.2009 13:13

___________________ the massacre at the sabra and shatila camps _____________________
a number of events led to the decision of an extremist terrorist group of the lebanese kata'ib forces and forces belonging to the zionist army to carry out massacres against the palestinians. from the beginning of the zionist invasion of lebanon, the zionists and their agents were working toward being able to extirpate the palestinian presence in lebanon. this may be seen from a number of massacres of which the world heard only little, carried out by israeli forces and militias under their command in the palestinian camps in south lebanon (al-rushaidiya, 'ayn al-hilu, al-miya miya, and others).32 this massacre was thus the outcome of a long mathematical calculation. it was carried out by groups of
lebanese forces under the leadership of ilyas haqiba, head of the kata'ib intelligence apparatus and with the approval of the zionist minister of defense, ariel sharon and the commander of the northern district, general amir dawri. high-level israeli officers had been planning for some time to enable the lebanese forces to go into the palestinian camps once west beirut had been surrounded.33
two days before the massacre began - on the evening of september 14 - planning and coordination meetings were held between terrorist sharon and his companion, eitan. plans were laid to have the kata'ib forces storm the camps, and at dawn, september 15, israel stormed west beirut and cordoned off the camps. a high-level meeting was held on thursday morning, september 16, 1982 in which israel was represented by general amir dawri, supreme commander of the northern forces.
the job of carrying out the operation was assigned to eli haqiba, a major security official in the lebanese forces. the meeting was also attended by fadi afram, commander of the lebanese forces.34
the process of storming the camps began before sunset on thursday, september 16,35 and continued for approximately 36 hours.
the israeli army surrounded the camps, providing the murderers with all the support, aid and facilities necessary for them to carry out their appalling crime. they supplied them with bulldozers and with the necessary pictures and maps. in addition, they set off incandescent bombs in the air in order to turn night into day so that none of the palestinians would be able to escape death's grip. and those who did flee - women, children and the elderly - were brought back inside the camps by israeli soldiers to face their destiny.36 at noon on friday, the second day of the terrorist massacre, and with the approval of the israeli army, the kata'ib forces began receiving more ammunition, while the forces which had been in the camps were replaced by other, "fresh" forces.37 on saturday morning, september 18, 1982, the massacre had reached its peak, and thousands of sabra and shatila camp residents had been annihilated.
information about the massacre began to leak out after a number of children and women fled to the gaza hospital in the shatila camp, where they told doctors what was happening. news of the massacre also began to reach some foreign journalists on friday morning, september 17.38
one of the journalists who went into the camps after the massacre reports what he saw, saying, "the corpses of the palestinians had been thrown among the rubble that remained of the shatila camp. it was impossible to know exactly how many victims there were, but there had to be more than 1,000 dead. some of the men who had been executed had been lined up in front of a wall, and bulldozers had been
used in an attempt to bury the bodies and cover up the aftermath of the massacre.
but the hands and feet of the victims protruded from the debris."
hasan salama (57 years old), whose 80-year-old brother was killed in the massacre, says, "they came from the mountains in thirty huge trucks. at first they started killing people with knives so that they wouldn't make any noise. then on friday there were snipers in the shatila camp killing anybody who crossed the street. on friday afternoon, armed men began going into the houses and firing on men, women and children. then they started blowing up the houses and turning them into piles of
rubble."40
author amnoun kabliyouk [p. 10] writes in his book about the tragedy of a young palestinian girl who, like the rest of the children in the camp, faced this horrific massacre. thirteen years old, she was the only survivor out of her entire family (her father, her mother, her grandfather and all her brothers and sisters were killed). she related to a lebanese officer, saying, "we stayed in the shelter until really late on thursday night, but then i decided to leave with my girl friend because we couldn't breathe anymore. then all of a sudden we saw people raising white flags and handkerchiefs and coming toward the kata'ib saying, 'we're for peace and harmony.'
and they killed them right then and there. the women were screaming, moaning and begging [for mercy]. as for me, i ran back to our house and got into the bathtub. i saw them leading our neighbors away and shooting them. i tried to stand up at the window to look outside, but one of the kata'ib fighters saw me and shot at me. so i went back to the bathtub and stayed there for five hours. when i came out, they grabbed me and threw me down with everybody else. one of them asked me if i was palestinian, and i said yes. my nine-month-old nephew was beside me, and he was crying and screaming so much that one of the men got angry, so he shot him. i burst into tears and told him that this baby had been all the family i had left. that made him all the more angry, and he took the baby and tore him in two."41
the massacre continued until noon on saturday, september 18, leaving between 3,000 and 3,500 palestinian and lebanese civilians dead, most of them women, children and elderly people.

Postat de Sohmor Massacre la 8.08.2009 13:15

____________________ __________ sohmor massacre _________________________________ __
19/9/1984 (lebanon): the occupation forces stormed the town with tanks, and military
vehicles and ordered the inhabitants to congregate at the town's mosque where they fired at them. 13 martyrs, 12 wounded.

Postat de Maaraka Massacres la 8.08.2009 13:16

____________________ __________ maaraka massacres _______________________________ __
5/3/1985(lebanon ): the occupation forces planted an explosive device in the husseinieh building of the town .it was detonated during the distribution of aid to the citizens who lost their lives. 15 perosns were killed.

Postat de Homeen Al-Tahta Mass la 8.08.2009 13:18

____________________ _______ homeen al-tahta massacre ___________________________ __
21/3/1985(lebano n): after attacking the village with 140 army vehicles, the occupation forces ordered the inhabitants to gather at the school of the village. they then destroyed it over their heads. 20 incoent person were martyred.

Postat de Yohmor Massacre la 8.08.2009 13:19

____________________ ___________ yohmor massacre ________________________________ _
13/4/1985 (lebanon): at one o’clock in the morning, an israeli armored force entered the town using civilian cars and opened fire at the houses which resulted in the killing of 10 people, among them a family of six people.

Postat de Al-Naher Al-Bared Ma la 8.08.2009 13:20

____________________ __ al-naher al-bared massacre (palestinian camp) __________________
11/12/1986( lebanon): the israeli warplanes raided this palestinian refugee camp killing many of the refugees. 20 person were killed , 22 were wounded.

Postat de OYON QARA MASSACRE la 8.08.2009 13:21

____________________ _________oyon qara massacre ______________________________
20 may 1990, an israeli soldier lined up palestinian labors and murdered seven of them with a sub-machine gun. 13 palesinians were killed by israeli forces in subsequent demonstrations at the massacre.

Postat de AL-AQSA MOSQUE MASSA la 8.08.2009 13:23

____________________ ________ al-aqsa mosque massacre _______________________

october 8, 1990:

as an extension of the zionist policy based upon exercising control over the city of jerusalem and emptying it of its [arab] residents by various and sundry means, such as zionist terrorism and shedding the blood of the palestinian people - a policy which zionists have acted upon on numerous occasions - zionist authorities undertook on monday, october 8, 1990 to carry out this heinous massacre against palestinian worshippers.
several days before the events of the massacre began, the "temple trustees" group distributed a statement to the media on the occasion of a religious festival of theirs which they call "the throne festival". in the statement the organization announced that it intended to stage a march to the temple mount (or so they call it). the statement called upon jews to participate in this march since, according to the statement, it would involve the decisive act of placing the foundation stone for what is
called "the third temple." in addition, the founder of the organization, ghershoun salmoun, announced that "the arab-islamic occupation of the temple area must come to an end, and the jews must renew their profound ties to the sacred area." the march, in which 200,000 jews took part, headed toward al-aqsa mosque in order for "the foundation stone" of the so-called "third temple" to be put in place.43 at the same time, that is, at 10:00 a.m. and a half-hour before the beginning of the
massacre, israeli occupation forces began placing military barriers along various roads leading to jerusalem in order to prevent palestinians from getting to the city.

they also closed the doors of the mosque itself and forbid jerusalem residents to go in. however, thousands had already gathered inside the mosque before this time in response to calls from the imam of the mosque and the islamic movement to protect the mosque and to prevent the "temple trustees" from storming it and perhaps even imposing jewish control over it.44 when the muslim worshippers began resisting the zionist group to prevent them from placing the "foundation stone" for their so-called temple, zionist occupation forces began carrying out the massacre, using all the weapons at their disposal: poison gas bombs, automatic weapons, military helicopters, etc. the soldiers,

[israeli] intelligence men and jewish settlers resorted to firing live ammunition in the form of a continuous spray of machine-gun fire which came from all directions and in a well planned and coordinated fashion. the result was that thousands of palestinian worshippers of various ages and nationalities found themselves in a mass death trap. twenty-three palestinians were killed, and 850 others were wounded to varying degrees.45 the israeli soldiers began firing at 10:30 a.m. and stopped 35 minutes later. they opened fire on the palestinian worshippers randomly and in cold blood.
then they pursued them with clubs and rifles [outside the mosque].46 nurse fatima abu khadir, who was wounded by a bullet which fractured her wrist, states, "we went into the mosque precincts in an ambulance. i saw a large number of injured who had fallen on the ground. then i saw lots of soldiers, hundreds of soldiers. they were about 30 meters from the ambulance and kneeling on one knee the way snipers do, and their weapons were aimed inside the ambulance. after that i couldn't see anything."47
news agencies described the blessed precincts of al-aqsa mosque saying that blood had covered "the entire two hundred meters between the dome of the rock and al-aqsa mosque. blood was flowing everywhere, all over the wide steps, and had stained the white tile the length of the broad courtyard, as well as the doors of both mosques. the walls of the two mosques had long, crimson lines etched onto them by bleeding hands, and blood had stained the white uniforms of the woman
first-aid workers. everyone - the wounded and the more fortunate, first-aid workers, journalists, and israeli soldiers - all of them looked as though they were swimming in blood.48
physician muhammad abu 'ayila relates what happened to him and to a wounded man to whom he had been trying to administer first aid, and how the zionists' glee at the sight of palestinian blood spilled in the precincts of the holy mosque had blinded their eyes so much that they couldn't distinguish between a young child and an old man, between a man and a woman, between a wounded man and one seeking to treat him. he says, "i got out of the ambulance carrying a first-aid kit. i was wearing a
white uniform. the soldiers saw me and knew i was a doctor. but when i got to the wounded person nearest me and bent down to treat him, i got three bullets in my back in the region of the kidney. at that very moment, the wounded man near me died. but he could have been saved if i hadn't been hit."49 most of the wounds, in fact, were in the head and in the heart.50
then, in a farce designed to justify the crime which had been committed by zionists' hands now stained with palestinian blood, terrorist yitzhaq shamir, prime minister of the zionist entity at that time, hastened to form a fact-finding committee which he called the "zamir committee" after its head, tu'fi zamir, former head of the israeli mossad. as for the outcome of the committee's investigation, it was announced by moshe almert, head of the media office of the occupation government, who said,
"the report confirms clearly that the responsibility and fault for escalating [the conflict] lies on the side of the thousands of muslim extremists, who were attacking the holy place of the jews."

Postat de THE JABALIA MASSACRE la 8.08.2009 13:25

____________________ ______ the jabalia massacre ________________________________
28 march 1994, a jewish undercover police opened fire on palestinian activists brutally killing 6 and injuring 49. some of the wounded activists were taken out of their cars and shot in their heads to death.

Postat de ERETZ CHECKPOINT MAS la 8.08.2009 13:26

____________________ _ eretz checkpoint massacre ____________________________
17 july 1994, palestinian sources reported that the occupation forces had committed sunday morning a disgusting massacre against palestinian workers at eretz checkpoint. eyewitnesses and israeli sources reported that 11 palestinians have been shot dead and 200 injured. israeli sources also reported that 21 israeli soldiers including 1 settler were injured. two soldiers were shot by bullets, one died. as reported by palestinian and israeli sources, the scene was described as a war zone which lasted for 6 hours. four israeli tanks and helicopters were brought by the occupation forces, while a number of settlers were taking part in firing at palestinians. protests had spread all over the occupied territories. in gaza, palestinians raised black flags and called for revenge. in ramallah, shops closed while several clashes were reported. several clashes were reported at hebron university yesterday, and today two palestinians were shot in hebron.

Postat de Nabatiyeh (school bu la 8.08.2009 13:28

____________________ ______ nabatiyeh (school bus) massacre ____________________ _____
21/03/1994(le banon):
the israeli warplanes targeted school bus full of pupils, 4 children were killed,10(child) injured.

Postat de Mnsuriah Massacre la 8.08.2009 13:30

____________________ ________ mnsuriah massacre _________________________________

on 13 april 1996, at about 1:30 p.m., an idf helicopter fired rockets at a vehicle carrying thirteen civilians fleeing the village of al-mansuri, killing two women and four young girls. the vehicle was a volvo station wagon with a blue flooding light, a red crescent painted on the hood and the word “ambulance” written in arabic. reporters at the scene filmed the incident. the film footage shows, and testimony of un soldiers who arrived immediately after the car was hit corroborate, that there were no weapons or any other type of military equipment in the car, only some food and clothes. amnesty’s investigation revealed that none of the passengers were connected to hizbullah.

Postat de Qana Massacre la 8.08.2009 13:32

____________________ __________ qana massacre __________________________________

18 april 1996, the "ethnic cleansing" operations carried out by the zionist terrorist army have
encompassed not only palestinian civilians, but lebanese civilians in south lebanon
as well.
in an attempt to break the power of the lebanese hizbollah organization, zionist
forces undertook a military operation against south lebanon. this operation was
likewise based upon the zionist mentality, supportive as it is of blood-letting and
terrorism and based upon the belief that "exercising pressure against lebanese
citizens . . . will lead in practical terms to comprehensive, overall pressure on account
of which the hizbollah organization will be obliged to adhere to a ceasefire."59 given
this reasoning, the zionist forces bombed the shelter which was providing refuge to
approximately five hundred lebanese, most of whom were children, elderly and
women who had been forced out of their homes by israeli raids on their villages, and
who had been unable to get to beirut. this bombing led to the deaths of 109
lebanese civilians and seriously wounded 116 others. during the attack, israeli
forces used between 5 and 6 advanced bombs designed to explode above their
target in order to cause the largest possible number of casualties. moreover,
international investigations confirmed that the israeli forces had deliberately targeted
the shelter.60
ali, one of those wounded in the attack, says, "i fled in the morning with two friends
and went for refuge to the emergency forces in qana. i had my wife and my four
children with me. they led us into a shelter where there were about fifty people. then
suddenly the sound of bombing rang out. a first shell, then a second fell near the
shelter, and as we were trying to get out, another shell hit the shelter directly. i don't
know what happened to my wife and children."61 fadi jabir weeps as he talks about
things he saw after the israeli bombs fell on those who had left their homes to come
to the base for the un fayjiya peace-keeping forces. he says, "i heard people
shouting 'allahu akbar!', and a woman fell down unconscious. i reached out to get an
idea what had happened to her, and her brain fell into my hand."62 as for sa'd allah
balhas, who was wounded by a piece of shrapnel in the zionist massacre, he says,
"in one second i lost everything: my children, 14 of my grandchildren, and my wife. i
don't want to live anymore. tell the doctors to let me die."

Postat de Janta Massacre la 8.08.2009 13:34

____________________ ___________ janta massacre _________________________________ _
22/12/1998 (lebanon):
israeli warplanes waited for the children to come home from the field to embrace their mother when they carried out this savage attack. mother and her 6 children

Postat de Western Bekaa villag la 8.08.2009 13:36

____________________ ___ western bekaa villages massacre ________________________ ____
29/12/1999 (lebanon):
the israeli warplanes dropped bombs on he children who were celebrating the “eid” festival, killing eight children and wounding 11 others.

Postat de AL-SAMMOU' MASSACRE la 8.08.2009 14:03

jalba la cedo
aproximativ patru sute de judecatori au semnat, ieri, o plangere care va fi trimi­sa la cedo, in vederea obligarii statului roman la plata creantelor magistra­tilor recunoscute prin ho­ta­rari judecatoresti, a
spus mona pivniceru, pre­sedintele amr. ea a adau­gat ca nu este exclus ca ministrul justitiei, catalin predoiu, si ministrul finan­telor, gheorghe pogea, "sa se trezeasca cu noi denunturi facute
de jude­catori" .

Postat de KHISAS MASSACRE la 8.08.2009 14:04

omorat de taur
un barbat in varsta de 50 de ani din localitatea buzo­iana joseni a fost omorat, ieri, de un taur, in timp ce se afla pe camp, impreuna cu un cioban. barbatul a fost impuns de animal de mai multe ori si calcat in picioare, pana cand cioba­nul a reusit sa indeparteze taurul. din cauza ranilor grave, barbatul nu a supra­vietuit insa.

Postat de KHISAS MASSACRE la 8.08.2009 14:05

elevi pedepsiti pe criterii politice

in iasi, putinii bani alocati pentru investitii in invatamint s-au dat dupa culoarea politica a primarilor. printr-o hotarire de guvern din iunie initiata de ministrul invatamintului (psd) au primit bani unitati din 35 localitati iesene conduse de primari psd, 16 localitati pd-l si doar 9 pnl.

Postat de THE DAHMASH MOSQUE M la 8.08.2009 14:07

intr-o zi, doi cunoscuti, mergand pe strada au inceput sa vorbeasca despre greutatea corpului si starea sanatatii.

- este bine sa te cantaresti cat mai des, spunea unul dintre ei. eu - continua el - am la serviciu un cantar exact si imi controlez greutatea aproape in fiecare zi. de vreun an ma mentin la 75 de kilograme. atat am avut si adineauri cand m-am cantarit.

- ei, nici chiar asa - raspunse al doilea. in fiecare zi este prea de tot. desigur nici eu nu fac bine verificandu-mi greutatea atat de rar. nu m-am mai suit pe un cantar de vreo sase luni...

tocmai treceau prin fata unui cantar public. cel care nu-si controlase greutatea de multa vreme s-a suit pe cantar, a introdus o moneda de 50 de bani si a constatat ca are 80 de kilograme.

- asta-i imposibil - spuse el. in urma cu o jumatate de an am avut 72 de kilograme. sa fi ajuns acum la 80? nu m-am putut ingrasa atat! cantarul nu functioneaza bine! doar nu sunt mai greu ca tine...

ceva mai departe au dat peste un alt cantar. repetand cantarirea, a vazut ca de aceasta data are... 77 de kilograme.

- indica alandala cantarele astea! - constata ei intrigat.

care greutate sa fie oare cea adevarata? prima, cea de a doua sau nici una?

deodata i-a venit o idee si... a aflat, pe loc, cate kilograme avea in realitate. care a fost ideea lui?

Postat de valeria la 8.08.2009 14:08

nu-ti convine, mai, m/agarule, cand ti se spune ce fac j/idanii tai pe care cu patima ii pupi in dos! latra, potaie! :)))))))

Postat de Iuliana. la 8.08.2009 14:09

incheierea contractului de furnizare a energiei termice cu asociatiile si a conventiilor individuale cu locatarii reprezinta marul discordiei intre conducerea termica si cea a federatiei asociatiilor de proprietari (fap). de fapt, prin incheierea conventiilor individuale, locatarii ar plati direct la termica, lucru neacceptat de conducerile de asociatii, care ar pierde grosul incasarilor. daca aceste neintelegeri nu vor fi depasite, cei care vor avea de suferit vor fi cei 50.000 de beneficiari ai serviciilor termica. conducerea societatii de termoficare ia in calcul posibilitatea ca, la finalul remontului, sa nu reia furnizarea apei calde. „este un contract cadru aparut in monitorul oficial inca din octombrie 2008. noi asteptam eventuale amendamente, dar in limita legii. dorim sa incheiem contractul pana la finele acestei luni. daca nu, nu putem furniza apa calda, deoarece am putea fi amendati de autoritatea nationala de reglementare pentru serviciile comunitare de utilitati publice (n.r. - anrsc). nu putem asigura un serviciu fara existenta unui contract", declara ion diaconu, directorul termica, adaugand ca semnarea conventiilor se poate prelungi pana la sfarsitul anului. oficialul sustine ca exista o coalizare a asociatiilor de a nu semna contractele de furnizare, din cauza conventiilor individuale. „interesul nostru este sa avem o relatie mult mai buna cu locatarii. pentru cativa presedinti de asociatii care nu vor sa scape incasarile din mana, nu-mi pot permite sa avem probleme cu furnizorii de materii prime, din cauza neplatii", mai spune ion diaconu.

in replica, petrica butnaru, presedintele fap, sustine ca termica va fi data in judecata daca nu reia furnizarea apei calde. „acea conventie este ilegala, nu face parte din contract. suntem de acord ca termica sa se ocupe de incasari, dar sa-si ia si partea de citire si defalcare. aceste conventii sunt un adevarat santaj. ei forteaza si merg la santaj. conventiile nu le acceptam", sustine acesta.

referindu-se la contractul de furnizare a energiei termice, petrica butnaru afirma ca acesta va fi semnat, dar numai dupa o aprofundare a fiecarui punct. in aceasta perioada nu este vazuta cu ochi buni nici masura prin care termica va beneficia de stergerea datoriilor la stat. petrica butnaru apreciaza ca asa cum societatea beneficiaza de o serie de facilitati, asa si asociatiilor ar trebui sa li se stearga penalitatile.

probleme anticipate si de consilierii locali

in ultima sedinta de consiliu local alesii au aprobat incheierea acestor conventii individuale. astfel, preluarea-predarea in facturare si incasare individuala a energiei termice livrate populatiei de catre societatea de termoficare, ca parte in contractul de furnizare a energiei termice aprobat printr-o alta hotarare de cl, devine obligatorie atat pentru termica sa, cat si pentru asociatii.

si simion drelciuc, consilier local psd, preconizeaza multe refuzuri din partea abonatilor termica. acesta sustine ca astfel de conventii au fost incheiate si in 2004 si au fost deschise cinci centre de incasare, insa pe parcurs s-a renuntat la idee. „dupa cinci ani revenim la conventii, dar in acest timp, din cei 24.000 de abonati, mai sunt 13.500. cu un asemenea numar de clienti, se pot tine extrem de greu cheltuielile unui colos ca termica. el este calculat sa functioneze cu multi clienti", a precizat consilierul local florentin pietraru.

Postat de AL-SAMMOU' MASSACRE la 8.08.2009 14:10

seful inspectoratului judetean de politie (ijp), comisarul sef viorel serbanoiu, se va recasatori anul acesta, iar nas de cununie va fi primarul municipiului, catalin flutur. informatia a fost confirmata chiar de seful politiei, care a recunoscut ca inca de la venirea la botosani s-a imprietenit cu primarul. „ne-am cunoscut dupa numire si mi s-a parut un om de cuvant. ulterior ne-am mai intalnit si cu alte ocazii, dupa care am inceput sa ne vizitam", a spus viorel serbanoiu. deocamdata, nu a fost stabilita data la care va avea loc fericitul eveniment insa, chiar daca mirii sunt focsaneni, casatoria va fi oficiata la botosani. „starea civila va fi cel mai probabil la finele acestei luni, insa cununia religioasa va avea loc spre toamna sau spre iarna", a mai precizat viorel serbanoiu.

in varsta de 47 de ani, seful ijp a divortat in 2007, dupa o casnicie de aproape 19 ani, singurul copil al familiei fiind in prezent sub tutela mamei.

desi a refuzat tot timpul sa faca aprecieri despre viata politica, viorel serbanoiu pare sa fi ajuns la botosani chiar din cauza luptelor dintre pnl, psd si pd-l. fost sef al ijp vrancea in perioada 2005 - 2008, el a fost transferat la botosani, anul trecut, dupa ce liberalii i-au reprosat ca ar tine pe loc dosarele sensibile. in schimb, democratii vranceni au avansat ideea ca serbanoiu ar fi fost victima lui marian oprisan, unul dintre liderii psd. pe acest fond, si in interiorul politiei romane au circulat o serie de opinii care sustineau schimbarea lui din functie. intrucat a ocupat functia de inspector sef prin concurs, lui serbanoiu i s-au oferit ca variante in locul demiterii "avansarea" la botosani sau un post de ofiter la serviciul de investigare a fraudelor vrancea. presat tot mai insistent sa renunte la functie, serbanoiu a solicitat pana la urma mutarea la botosani.

Postat de DAWAYMA MASSACRE la 8.08.2009 14:11

aparatul cu care a fost dotat spitalul de catre ministerul sanatatii are o capacitate de 20kg/h. la spital se produc zilnic 350 kg de reziduuri.

aparatul care neutralizeaza deseurile medicale periculoase de la spitalul judetean de urgenta "sf. pantelimon" focsani merge si nu prea. pentru ca aparatul se defecteaza destul de des, firma care l-a instalat a sesizat ministerul sanatatii, inspectorii sanitari fiind trimisi sa verifice ce probleme au fost intimpinate. dr. mircea stoenoiu, directorul adjunct pentru control in sanatate publica, spune ca nu s-a putut verifica cit de des aparatul s-a defectat deoarece firma care a efectuat reparatiile nu a incheiat nici un proces verbal cu spitalul. oficialul mai spune ca defectiunile s-ar fi produs si din cauza faptului ca majoritatea salariatilor de la spital, care se ocupa de aceasta activitate, nu au fost instruiti cu privire la modul de utilizare a aparatului. "nu toate persoanele care lucreaza cu aparatul au fost instruite. firma a venit, l-a montat foarte repede si doar o parte dintre salariati au putut participa la instruire", a declarat dr. mircea stoenoiu. astfel, reprezentantii unitatii spitalicesti au primit recomandarea sa tina o evidenta mai clara a defectiunilor si sa incerce sa faca un instructaj cu toti angajatii. aparatul cu care a fost dotat spitalul de catre ministerul sanatatii are o capacitate de 20kg/h si are rolul de a toca si steriliza deseurile. seringile, bandajele, tuburile folosite la dializa si multe alte materiale sanitare utilizate sint astfel transformate in deseuri menajere, fara risc de contaminare. la spitalul din focsani se produc zilnic peste 350 kg de reziduuri. cu toate acestea, tesuturile umane sint transportate in continuare la un incinerator ecologic. spitalul genereaza zilnic in jur de 20 kg produse biologice.

Postat de valeria la 8.08.2009 14:28

supravietuitorii evrei ai lagarelor si ghetourilor din transnistria evita sa vorbeasca mult despre drama traita. ei prefera sa creada ca razboiul si conditiile exceptionale ale acestuia au fost de vina pentru ce li s-a intamplat. dar spera ca o asemenea mare tragedie sa nu se mai repete niciodata pentru nici un popor.
ilarion tiu

in toamna anului 1941, dupa recucerirea teritoriilor estice cedate in 1940, situatia evreilor, care pana atunci aveau statut de cetateni, egal cu cel al majoritarilor romani, avea sa se schimbe tragic. pe strazile locuite de evreii din orasele bucovinei si basarabiei si-au facut aparitia tobosarii comunitatii, insotiti de jandarmi, care-i anuntau sa-si faca bagajele. dispozitiile erau clare: dimineata urmatoare sa se prezinte in gara, cu un bagaj de mana si fara alte valori. dureroasa era si indiferenta concetatenilor romani, cu care convietuisera in bune relatii timp de decenii. unii i-au ajutat sa-si adaposteasca obiectele de valoare, insa majoritatea, temandu-se de represalii, a asistat nepasatoare cum evreii sunt urcati in trenuri de vite si dirijati spre o directie necunoscuta. iar altii s-au bucurat ca din bunurile parasite de evrei ar putea si ei sa se infrupte, inscriindu-se in numar mare pe liste speciale ce urmau sa-i faca proprietari pe ceea ce nu era al lor.
abia in timpul transportului cei smulsi din casele lor au auzit, din discutiile ceferistilor, incotro se indreptau - transnistria, noua provincie administrata de guvernul roman. o data ce i-au trecut nistrul, jandarmii i-au lasat insa sa se descurce in voia sortii. le-au spus ca nu au voie sa paraseasca regiunea, deoarece se va trage in ei fara avertisment.
fiecare s-a ingrijit de soarta lui cum a putut. grupurile de evrei, vazand atitudinea jandarmilor dupa "debarcarea" peste nistru, si-au dat seama ca autoritatile nu facusera vreun plan punctual referitor la asezarea lor in transnistria. s-au ascuns la marginea localitatilor unde au fost coborati din trenuri si au cautat sa ia legatura cu autoritatile pentru a se "tocmi" privind locul unde urmau sa se stabileasca, pentru un timp nedefinit. in functie de dibacia reprezentantilor si de sumele de bani cu care i-au "induiosat" pe jandarmi, au fost asezati in locuri mai bune sau mai rele. cea mai mare dorinta era sa nu fie dusi langa bug, deoarece era o zona pustie si periculoasa: acolo se situa granita cu zona administrata de germania din urss-ul ocupat.
multi au murit, dar cei mai puternici au rezistat. fara mancare, asistenta medicala si posibilitatea de a se descurca in voie, foarte multi evrei au fost rapusi in special de boli. supravietuitorii au relatat ulterior ca cea mai importanta arma contra mortii era increderea in sine. daca nu-si spuneau in fiecare seara, inainte de culcare, "eu pot sa rezist", nu se mai trezeau. acestia spun ca au vazut infernul cu ochii.
prezentam in continuare raspunsul la intrebare: care au fost amintirile din aceasta perioada care le-au marcat cel mai profund pe doua foste deportate in transnistria?
carute cu cadavre. sarina feyer-ionescu, profesor, deportata din campulung moldovenesc la sargorod (transnistria, jud. moghilev) - 1941-1944
"cand am fost deportata din campulung aveam 11 ani. dupa cateva saptamani am ajuns in lagarul de la sargorod, la 60 km de moghilev. acolo am fost cazati in casele evreilor din acel orasel. stateam cate zece intr-o camera, fara cele mai mici conditii de igiena. fara lemne de foc, fara nici o sursa de trai. lagarul se identifica cu zona de case unde locuiau evrei autohtoni. nu exista o delimitare stricta, garduri de sarma ghimpata sau orice altceva. jandarmii ne-au spus ca nu avem voie sa parasim zona. nici nu aveam unde sa fugim, transnistria fiind o imensa campie pustie. de altfel, singurii sapte-opt evrei care au murit impuscati de jandarmii romani au fost prinsi incercand sa paraseasca «lagarul».
prin 1942, evreii din asa-zisul lagar au inceput sa-si faca propria administrare. astfel, au tratat mult mai usor cu autoritatile militare, si-au procurat hrana sau au stabilit legaturi cu rudele din tara.
cea mai crunta amintire care mi-a ramas in memorie au fost carutele care treceau in fiecare dimineata cu cadavre, pe care le adunau din case, fara cosciug. erau carute in care evreii morti erau aruncati unii pestre altii, fara nici un fel de ordine si care mergeau spre cimitir. o amintire care este foarte greu sa o uit.
dar am avut si amintiri mai putin dureroase, legate de modul cum am reusit sa ramanem in viata. tata a avut noroc ca lucra la colhozul din sat. nu exista o retributie organizata in vreun fel, insa la plecare, seful de echipa ii dadea o cantitate de sfecla de zahar, gogonele etc. de mare ajutor ne-au fost si unii soldati romani. jandarmii, daca doreau si puteau sa ne ajute, atunci cand plecau in permisie in romania adunau din lagar adrese cu rudele noastre sau cunostintele din tara. de acolo puteau sa ne aduca bani. toti aveam rude care nu fusesera deportate, asa ca primeam ajutoare. unii mai mult, altii mai putin. nici pentru ei nu era simplu in romania sa cauti neamurile unuia sau altuia, mai ales ca faceau aceasta fara sa aiba voie. daca erau prinsi, erau deferiti justitiei. asa s-a intamplat cu un alt functionar roman, un preot din valcea, petre gheorghe. ulterior, acesta a primit de la statul israel distinctia «drept intre popoare». functionarii romani isi luau si ei o parte din banii pe care-i aduceau, iar 10% erau retinuti de liderii comunitatii din lagar. cu sumele stranse ii mituiau pe soldatii romani pentru a-si mai «indulci» severitatea sau faceau comert cu ucrainenii localnici."
intune ric si sete. miriam korber-bercovici, doctor, deportata din campulung moldovenesc la djurin (transnistria, jud. moghilev) - 1941-1944
"cand am fost deportata in transnistria aveam 18 ani. nu-mi aduc aminte cu placere de ce s-a intamplat acolo, m-a marcat toata viata. cel mai mult mi-a ramas in minte frigul si foamea. am fost lasati acolo fara nici o posibilitate de supravietuire, pe cont propriu. am inceput sa inventam cate ceva pentru a putea sa ne mentinem. prima data a fost lumina. tata era tinichigiu, intaia lui inventie fiind un felinar. dintr-o sticla a facut o lampa, in loc de fitil a pus un fir de canepa scos dintr-o haina. dupa un timp nu am mai avut nici asta, deoarece sticla s-a spart si alta nu aveam. atunci am improvizat un pahar cu ata si cu ulei, ca la candela. ca sa nu dormim pe jos, caci era pamant pe jos in casa aceea, tata a facut dintr-un sac si doua bete un fel de hamac. nici constructia acestuia nu a fost usoara, deoarece nu erau cuie.
nu pot spune ca am fost batuta, nu pot spune ca am fost injurata personal, insa pot spune cat de greu am trait si cat de foame si cat de frig mi-a fost tot timpul. nici astazi nu pot sa stau linistita, daca nu stiu ca am paine in casa. am fost marcata de deportarea din transnistria si din alte puncte de vedere. toata viata m-a urmarit un cosmar, prin care bunicii mei, morti acolo, ma chemau sa-i ajut. imi este frica sa ma culc noaptea, ca sa nu ma trezesc ingrozita de acest cosmar. de peste 60 de ani iau somnifere puternice, ca sa pot sa adorm. norocul meu ca sunt medic si stiu sa le dozez, pentru ca nu este ceva normal. pentru mine, transnistria a fost un iad.
in perioada cat am fost deportata, cel mai tare m-au marcat conditiile de igiena de acolo. am in minte imaginea locului de unde se lua apa. era o singura cismea, de unde se alimenta tot ghetoul si aveam la dispozitie o singura ora pe zi. era iarna, casa unde eram noi se afla pe un deal si cea mai mare spaima era ca nu cunva sa rastorn galeata cand ajungeam sus, pentru ca era prea tarziu sa merg sa o umplu din nou. la djurin nu s-a murit din cauza excesului de zel al soldatilor romani. conditiile de viata ne omorau. eu am avut toate bolile din lagar: raie, febra tifoida, paratifoida, furunculoza si hepatita sase luni. evreii din ghetou organizasera acolo un spital. medicamente nu erau, insa printre deportati erau destul de multi medici, care se ingrijeau de soarta celor napastuiti. foarte important era sa fie izolati cei bolnavi, mai ales cei care sufereau de tifos exantematic.
ceea ce ne-a socat pe noi, evreii, a fost starea de mizerie a acelei localitati, djurin. casa in care am fost cazati era fara lumina, cu pamant pe jos. nu exista nici macar notiunea de closet. noi, evreii romani, am fost aceia care am sapat niste santuri si am improvizat niste closete comune. acest aspect mi-a ramas, de asemenea, in minte printre cele mai groaznice conditii de trai din transnistria, mai ales ca erau epidemii frecvente de dizenterie. in 1967 m-am dus sa revad transnistria, in speranta ca revederea locului in care au murit bunicii mei ma va scapa de cosmarul care mi-a urmarit viata. n-a fost sa fie asa. insa am avut parte de un alt soc, observand ca in acea localitate, djurin, nu se schimbase mai nimic: pamant pe jos, fara toaleta..."

sensurile holocaustului
termen ul holocaust a aparut la 18 ani dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial. acesta a fost "creat" in 1963 de istoricul hannah arendt. la acea vreme, aceasta era ziarista la cotidianul american the new yorker, scriind o serie de articole legate de procesul de la ierusalim a lui adolf eichmann, cel care a conceput lagarele de exterminare.
termenul isi are originea in greaca veche, semnificand o "jertfa prin ardere". ulterior, acest concept a capatat notorietate, devenind universal. se mai foloseste si termenul "soah", avand origine ebraica si insemnand "ardere de tot". insa holocaustul nu se refera numai la exterminarea evreilor prin gazare si ardere. termenul cuprinde ansamblul de planuri si actiuni infaptuite de germania si aliatii sai in razboi. exterminarea evreilor s-a realizat si prin infometare si lipsa asistentei medicale, asa cum s-a intamplat in transnistria. majoritatea zdrobitoare a evreilor din lituania, ucraina, bielorusia etc. a fost masacrata de einsazgruppen (unitati mobile care intrau in spatele unitatilor armatei germane).

apel la memorie
"in general, evreii care au fost in lagare refuza sa-si mai aduca aminte cum a fost acolo. pentru ei, acea perioada neagra in istoria europei a reprezentat o mare trauma morala, care i-a marcat toata viata. indiferent daca au fost in lagarele de exterminare naziste sau in pustietatea transnistriei, nu vor sa-si mai aduca aminte cum au fost transformati in suboameni de niste decizii politice criminale. astazi, dupa 61 de ani de la terminarea celui de-al doilea razboi mondial, noi, cei care am fost deportati, avem totusi datoria sa vorbim, deoarece trebuie sa se tina minte, ca sa nu se mai repete.
ceea ce s-a intamplat atunci este un «record mondial», daca o asemenea crima poate fi descrisa in acesti termeni. niciodata in istoria omenirii nu a avut loc un genocid la aceasta scara numai si numai din cauza apartenentei de o anumita etnie a unui grup de oameni. evreii au mai avut parte de prigoane in istoria lor milenara: sclavia in egipt din antichitate, deportarea din spania in 1492 si atatea pogromuri in evul mediu si dupa aceea. insa, inainte de al doilea razboi mondial, niciodata actiunea antievreiasca nu a atins o asemenea scara, o organizare atat de bine pusa la punct.
pentru a pune la cale un asemenea plan este nevoie de foarte putini oameni, vreo 20-30. acestia, in general, sunt niste fanatici, foarte inteligenti si fara nici un scrupul moral. in conditii exceptionale, aceasta categorie ajunge la conducerea unui stat, asa cum s-a intamplat in anii '30 in germania. apoi trebuie sa gasesti pe cei care vor pune in practica actiunea - autoritatile politienesti, in numar de cateva mii.
cele doua segmente ale «lantului diabolic» nu sunt suficiente insa. cei care trebuie sa asigure elementele auxiliare trebuie sa fie si ei cateva zeci de mii. apoi, trebuie sa mai existe aceia care sa se uite indiferent la ce se intampla, cateva milioane de oameni. cei care se fac ca sunt indiferenti, dar stiu ce se intampla, sunt alte milioane de oameni. numai daca poti intr-un timp scurt sa realizezi o «performanta» ca niste popoare extrem de civilizate, inteligente, culte, credincioase sa asiste nepasatoare la o astfel de crima, se poate ajunge la o nenorocire cum a fost holocaustul.
societ atea de astazi are datoria ca prin educatie sa faca tot posibilul sa nu se mai realizeze conditiile de mai sus. copiii trebuie sa stie de mici ce s-a intamplat acum peste 60 de ani. de asemenea, ei trebuie invatati sa nu mai fie sensibili la teorii antievreiesti fara acoperire, pornind de la teoria deicidului si pana la conspiratia evreiasca mondiala."
(otto adler, presedintele asociatiei evreilor din romania victime ale holocaustului, fost deportat din cluj la auschwitz-birkenau (iunie 1944), detinut in batalioanele de munca din franta si germania (iunie 1944 - mai 1945))

Postat de valeria la 8.08.2009 14:31

in gatlej o lua mamica ta, aia oale si ulcele. oare cum arata maidanezul cu care te-a conceput? oricum, o sa vina si masacrul ala mare care iti va rade neamul de perciunati nespalati. latra, j/idanele!

Postat de Otto Adler la 8.08.2009 14:32

"in lagarele din germania si din celelalte teritorii ocupate, organizarea era perfecta: cu cheltuiala minima se storcea maximum de vlaga din oameni si se faceau exterminari cu un randament de 25.000 de internati pe zi. in transnistria, era tot o organizare perfecta, dar urmarind scopuri opuse - sa mori din cauza dezorganizarii."

Postat de Janta Massacre la 8.08.2009 14:36

****://1.bp.******** .com/_uy421_gxegk/sg nwlj4_cki/aaaaaaaabz s/ro1qfl2-f0k/s320/s lide02-p02.gif>&g t;>>>>&g t;>>>>&g t;"rampa mortii"
aceeasi poarta fotografiata din interior. acum se vede intreg complexul de linii ferate din incinta lagarului, inclusiv spatiul dintre ele, spatiu denumit "rampa mortii" care servea drept loc de coborare din vagoane si de selectare a celor sortiti camerelor de gazare.
acest complex s-a construit abia la inceputul anului 1944 cind a devenit cunoscut ca deportarea evreilor din ungaria, inclusiv transilvania de nord si ucraina subcarpatica, amandoua anexate pe atunci ungariei, vor depasi tot ce cunoscuse holocaustul pana atunci. in consecinta, rudolf höss, comandantul lagarului birkenau, a fost de doua ori la budapesta. acolo, impreuna cu eichmann (seful sectiei din centrele gestapoului insarcinat cu rezolvarea definitiva a problemei evreiesti) care isi mutase provizoriu punctul de comanda in capitala ungariei au reusit, in buna intelegere cu autoritatile horthyste de resort, sa "armonizeze" capacitatea de gazare si ardere a crematoriilor de la birkenau cu ritmul de deportare preconizat.

Postat de Mnsuriah Massacre la 8.08.2009 14:38

****://1.bp.******** .com/_uy421_gxegk/sg nx5zrg3yi/aaaaaaaabz 8/ubcjc9x91y0/s1600- h/slide04-p04.gif> ;>>>>> ;>>>>> ;>>>>> ;>>.****://1.b p.********.com/_uy42 1_gxegk/sgnx6hgp46i/ aaaaaaaab0e/_0bssrjh b2m/s320/slide08-p08 .gif>>>> >>>>> >>>>> >>>.coborar ea din vagoane

trenul s-a oprit. usile ferecate ale vagoanelor au fost date in laturi. de fiecare data, fara exceptie, in fata fiecarei usi s-au strigat, mereu si mereu, aceleasi doua comenzi:
prima: alle heraus! (toti afara!). "cuvintele ne-au bucurat. am rasuflat cu totii usurati".
a doua: alles dort lassen! (lasati totul pe loc!) (toate bagajele raman in vagon). "aceasta a doua comanda ne-a naucit":
"cu m adica totul, toate bagajele...? ... si hainele calduroase pentru iarna, si lenjeria de pat si scutecele pentru copii si ramasitele de alimente si pozele de familie si cartile si ultima sticla cu apa si trusa de medicamente..."
dar nu era timp pentru intrebari si, cu atat mai putin, pentru raspunsuri. incepuse coborarea.

Postat de Nabatyaih Massacre la 8.08.2009 14:40

****://2.bp.******** .com/_uy421_gxegk/sg nzjbrvuei/aaaaaaaab0 u/0ozzqnpbvde/s320/s lide11-p11.gif>&g t;>>>>&g t;>>>>.a steptand selectionarea, si vazand ca este fotografiat, si-a intors privirea spre fotograf.in acest grup din coloana ce inainteaza spre comisia de selectionare sunt cativa care n-au nici o sansa sa fie admisi pentru munca. ei vor fi scosi si trimisi spre camerele de gazare.

p.s. desi nu aveau nevoie de nici un comentariu(pozele vb de la sine), am tinut sa adaug cate ceva la fiecare poza, poze care intruchipeaza tragedia, durerea.

Postat de Aramta Massacre la 8.08.2009 14:51

.itic si strul se prezintã în fasa rabinului. itic îi spune:
- rabbi, am o disputã cu strul. lãmureste-ne. spune-mi, negru e culoare?
se uitã rabinul în talmud si îi spune:
- e culoare. în talmud scrie cã trebuie sã te îmbraci în negru cînd moare cineva.
- dar albul e culoare?
- da, în talmud zice cã mireasa se îmbracã în alb.
itic, adresîndu-se lui strul:
- ai vãzut cã televizorul pe care ti l-am vîndut era color?

Postat de calache la 8.08.2009 14:55

urmeaza avansul in euro....4,5 miliarde...platit de valerica,iuliana, mossadu si alti multi antisemiti romani...sa va ramana in gat...doar participati la inaltul nivel de trai al populatiei israelului!!

Postat de valeria la 8.08.2009 15:02

ce t/ampit esti, ma, calache.... o tot tii pe aia cu 4 miliarde, ca boul. cred ca esti singurul care stie de gogoritza asta. o tampenie ca asta trebuie aprobata de guvern, parlament, ar afla presa, cand colo... nimic. visezi, j/igodie, visezi!

Postat de Nabatyaih Massacre la 8.08.2009 15:06

****://***.gandul.in fo/emigrant/romanul- din-echipa-mossad-ca re-l-a-capturat-pe-a dolf-eichmann.html?3 896;2334510

Postat de calache la 8.08.2009 15:14

@valeria la 8.08.2009 15:02>>>>>>>vezi timpito......asa se zicea si despre raportul wiesel si a fost aprobat de catre presedintele romaniei...crezi ca ******* au intocmit acel raport de dragul p.izdelor romancutelor frumoase??ale le au ei oricum pe gratis.....iar cu cei 4,5 miliarde[auzi aici, aprobarea senatului roamniei...asta o fi aprobat si darile catre marea curte otomana!?]...multe generatii de "prospatura" se vor dona j.idanilor destepti![la socoteala va iesi ca viitoarele generatii de prospatura romaneasca se vand mai ieftin decat perechea de ciorapi sacrificata de un musulman infect pentru a te cumpara pe tine si a te pune pe piata de "produs" din gaza!]

Postat de valeria la 8.08.2009 15:19

raportul wiesel? tu compari c/acatu` ala de raport cu cersetoria unor asa zise 4,5 miliarde, mai, paduche? tu ai minte? vai de capu` tau! aici ar fi vorba de fonduri, c/retinul pamantului, pt. care trebuie aprobari de la guvern plus parlament! tu ai habar de procedurile care trebuie urmate pt. alocari de fonduri? mai bine treci la vaietat, te depaseste chestia asta! auzi la t/ampitu`, ca trebuie doar presedintia sa aprobe un asemenea jaf.... lol, lol, lol :))))))))

Postat de Yohmor Massacre la 8.08.2009 15:23

mai mult decît o meditaå£ie asupra „vocaå£iei politice“ a poporului lui israel, cartea lui alberto castaldini se constituie în propriul räƒspuns la supravieå£uirea în räƒspîndire a evreilor. „în ciuda lipsei de relevanå£äƒ a graniå£elor geopolitice, societatea evreiascäƒ a creat premisele pentru naåŸterea unui stat ideal, o respublica iudaeorum.“ este punctul de pornire al unei „vocaå£ii“ existente la toate popoarele, pe care însäƒ acest popor a fost împiedicat, timp de 2.000 de ani, s-o împlineascäƒ. cum de nu s-a pierdut, totuåŸi, în diaspora? realitatea este cäƒ o comunitate evreiascäƒ nu poate exista decît condiå£ionatäƒ de cîteva instituå£ii specifice: heder – åŸcoaläƒ elementaräƒ în care se predäƒ ebraica åŸi se pun bazele cunoaåŸterii scrierilor sacre: tora, talmud; mikva – baie ritualäƒ, folositäƒ conform regulilor de igienäƒ prescrise în biblie, de mare utilitate în vechime; sinagoga – centrul spiritual al vieå£ii comunitare; cimitirul evreiesc. organizarea comunitaräƒ nu face decît säƒ respecte normele prescrise de religia mozaicäƒ – un cod de legi care monitorizeazäƒ viaå£a evreului din leagäƒn pînäƒ în mormînt. dar mecanismul nu vizeazäƒ forma stataläƒ, iar idealitatea å£ine doar de prezenå£a permanentäƒ, în viaå£a de zi cu zi, a divinitäƒå£ii. relaå£ia om-dumnezeu este filialäƒ åŸi, în acelaåŸi timp, de ordin monarhic: „tatäƒl nostru, regele nostru“ este adresarea curentäƒ, care pune sub semnul întrebäƒrii noå£iunea de republicäƒ. comunitatea nu are un cadru constituå£ional.

o temäƒ de mare importanå£äƒ, deschisäƒ de autor, este adaptarea la mediu, care duce la ceea ce castaldini numeåŸte „identitate complex䃓. mediul åŸi-a pus atît de puternic amprenta asupra existenå£ei evreieåŸti colective, încît nu se poate vorbi de comunitate nici chiar înainte de emancipare, fäƒräƒ a o lega imediat de ambianå£a care îåŸi pune amprenta asupra gîndirii, comportamentului, comunicäƒrii. dubla identitate a devenit, în timp, modul de manifestare specific tuturor evreilor din räƒspîndire. chiar limbile, azi ieåŸite sau aproape ieåŸite din circulaå£ie, ale exilului – idiåŸ, ladino, iudeo-araba, iudeo-provensala – o atestäƒ. în cazul unor personalitäƒå£i de origine evreiascäƒ, se poate vorbi, e drept, de un complex identitar. plecînd de la o aserå£iune a lui isaiah berlin, castaldini numeåŸte acest complex identitar proces de substituire, exemplificîndu-l prin atitudinile lui disraeli åŸi marx, care, respingîndu-åŸi evreitatea, îåŸi „inventeaz䃓 alte „familii“ (apartenenå£e): aristocraå£ia, în primul caz; proletariatul, în cel de-al doilea. o remarcäƒ judicioasäƒ: ambele opå£iuni å£in de ideologie. dar asemenea reacå£ii nu pot fi generalizate. în cazul personalitäƒå£ilor evreieåŸti în räƒspîndire, emanciparea, apoi marile seisme sociale ale secolului al xx-lea (holocaustul, totalitarismul) au generat o mare diversitate de reacå£ii: de la sionism la uräƒ de sine.

o observaå£ie de mare adeväƒr despre forå£a supravieå£uirii este legäƒtura familie-istorie-memorie-comunitat e. memoria individualäƒ åŸi colectiväƒ este transmisäƒ prin familie åŸi comunitate din generaå£ie în generaå£ie. istoria nu e literäƒ moartäƒ, ea este substanå£a majoritäƒå£ii säƒrbäƒtorilor evreieåŸti – reträƒiri, din generaå£ie în generaå£ie, ale marilor evenimente din istoria naå£ionaläƒ. o parantezäƒ despre memoria recentäƒ: „amintirea transfigurat䃓, de trecerea timpului, a exterminäƒrii evreilor europeni. „transfigurarea“ åŸi-ar spune cuvîntul dacäƒ istoria holocaustului s-ar baza numai pe mäƒrturii ale supravieå£uitorilor, nu atunci cînd existäƒ o plajäƒ vastäƒ de exegeze, bazate pe documente, indiferent de ceea ce a räƒmas în memoria individualäƒ. numai cei care „nu vor säƒ vad䃓 sau „nu vor säƒ asculte“, cum bine remarcäƒ autorul, folosesc „schimbarea percepå£iei“ asupra faptelor, ca pretext pentru propriile räƒstäƒlmäƒciri.


istoria evreilor – istoria umanitäƒå£ii

existäƒ în carte o viziune romanticäƒ asupra „peregrinäƒrii“, väƒzutäƒ ca o continuäƒ cäƒutare a „puterii divine“, a „milei divine“ åŸi ca reafirmare a propriului rol între naå£iuni. dar nu exilul a menå£inut vie cäƒutarea divinului – esenå£a oricäƒrei filozofii care pleacäƒ de la religie, deci åŸi a iudaismului –, ci flexibilitatea gîndirii, capacitatea iudaismului de a fi mereu „la zi“, absorbind åŸi prelucrînd în retortele proprii ceea ce pluteåŸte în aerul unei epoci sau alta. comentatorii textelor iudaice sacre au înå£eles cäƒ acceptarea lucrurilor gata mestecate duce la osificare, cäƒ doar neliniåŸtea genereazäƒ creativitate. cu cine vorbeåŸte omul räƒmas singur? cu dumnezeu. vorbeåŸte mereu altfel, în funcå£ie de schimbäƒrile sociale, de trecerea timpului, de problemele-provocäƒrile cäƒrora trebuie säƒ le facäƒ faå£äƒ. dumnezeu – reazem sufletesc. este ceea ce metaforizeazäƒ ben zacai: „acolo unde ajunge poporul lui israel, dumnezeu îl urmeaz䃓. dar omul are nevoie de o raå£iune de a exista, mai ales atunci cînd totul în jur pare/este potrivnic sau umilitor. în aceastäƒ situaå£ie, îåŸi creeazäƒ/recreeazäƒ misiunea. o observaå£ie foarte adîncäƒ a lui castaldini, în acest sens: istoria poporului evreu este åŸi a întregii umanitäƒå£i.


familia – instrument de supravieå£uire

säƒ fie viabiläƒ ideea împäƒrtäƒåŸitäƒ de autor cäƒ, în iudaism, geografia spiritualäƒ prevaleazäƒ asupra celei materiale? lucrurile sînt mult mai complicate, chiar dacäƒ, în sprijinul afirmaå£iei de mai sus, este citatäƒ opinia unui evreu italian, stefano levi della tore: „ca evreu, poå£i träƒi la fel de bine în israel sau în diaspora“. nu doar „ca evreu“ o poå£i face: dovadäƒ – migraå£ia colectivitäƒå£ilor umane de diverse etnii, confesiuni, în cäƒutare de condiå£ii mai bune de viaå£äƒ. dar asta iese din sfera dezbaterii de ordin filozofic propuse de eseist. în cele douäƒ exiluri pe care a fost silit säƒ le traverseze, poporul evreu a cäƒutat åŸi a gäƒsit o modalitate de a nu se pierde – cum s-a întîmpla t cu atîtea popoare antice –, printr-o existenå£äƒ spiritualäƒ/interioaräƒ puternicäƒ. de unde sentimentul popoarelor în mijlocul cäƒrora s-au aflat, cäƒ, la evrei, „graniå£ele spirituale sînt mai definite decît cele geografice“. dar tocmai frustrarea de o geografie materialäƒ este axul care a suså£inut „geografia spiritual䃓. referirile biblice frecvente la å¢ara sfîntäƒ, comemorarea zilei în care a fost distrus, în anul 70 e.n., templul din ierusalim, urarea fäƒcutäƒ de anul nou iudaic: „la anul, la ierusalim!“ sînt doar cîteva exemple. chiar aserå£iunea autorului despre „precaritatea prezenå£ei åŸevreieåŸti – n.m.å£ într-un anumit spaå£iu“ nu face decît säƒ confirme, indirect, amintirea stataläƒ originaräƒ, cu respectivele conotaå£ii afectiv-religioase, în conåŸtiinå£a colectiväƒ a exilului. sentimentul „precaritäƒå£ii“ avea säƒ fie adîncit de persecuå£iile îndurate în evul mediu european. castaldini relaå£ioneazäƒ, de altfel, rasismul legislaå£iei naziste de la nürnberg cu sentencio estatuto – „statutul puritäƒå£ii sîngelui“, promulgat în 1449, la toledo, vizînd situaå£ia maranilor convertiå£i la creåŸtinism.

autorul face douäƒ observaå£ii cu trimitere la modul iudaic de viaå£äƒ înainte de emancipare: „credinå£a åŸi cultura ascunse privirii neevreilor“ åŸi familia – „loc al memoriei“. în evul mediu exista ghetoul. zidurile nu fuseseräƒ ridicate de evrei, ci de autoritäƒå£ile statelor medievale pe teritoriul cäƒrora se stabilise populaå£ie evreiascäƒ, aåŸa cäƒ nu se poate pune semnul egalitäƒå£ii între ghetou åŸi comunitate. ghetoul nu a creat „marginalizare“, ci izolare. nu a fost consecinå£a „unei organizäƒri sociale foarte precise“, ci doar un mijloc de monitorizare permanentäƒ din partea statului medieval, care urmäƒrea säƒ aibäƒ oricînd la îndemînäƒ o colectivitate-paria care säƒ-i serveascäƒ feluritelor manipuläƒri. zidurile au creat misterul, mitul, preconcepå£ia, folosite de politicieni ca diversiune, nu o datäƒ sîngeroasäƒ, în situaå£ii de crizäƒ. familia devenea – ca åŸi „geografia spiritual䃓 – mijloc de rezistenå£äƒ în faå£a societäƒå£ii ostile; ea nu însemna „închidere “, ci instrument de supravieå£uire.

activarea sionismului – transformarea expresiei religioase în expresie politicäƒ


relaå£iile intercomunitare evreieåŸti au avantajat puterea centraläƒ a statelor europene în defavoarea fäƒrîmiå£äƒrii feudale. promotorii noii societäƒå£i capitaliste au înå£eles cäƒ populaå£ia evreiascäƒ le poate fi utiläƒ åŸi i-au facilitat emanciparea în contextul epocii „luminilor“. au existat reacå£ii evreieåŸti din cele mai diverse faå£äƒ de emancipare, de la respingere la asimilaå£ionism; acesta din urmäƒ, mai ales, s-a produs în rîndul evreilor occidentali. dar åŸocul procesului dreyfus, creåŸterea antisemitismului în anii interbelici, culminînd cu venirea partidului nazist la putere în germania, au dus la transformarea sionismului din expresie religioasäƒ în expresie politicäƒ. este frecventäƒ convingerea, pe care o preia åŸi castaldini, cäƒ „naåŸterea statului evreu modern“ este urmarea holocaustului. or, „reîntoarcer ea în sion“ a fost o coordonatäƒ esenå£ialäƒ a spiritualitäƒå£ii iudaice în ambele exiluri: antic (în imperiul babilonian) åŸi modern – din secolul i e.n. pînäƒ la declaraå£ia de independenå£äƒ a israelului din 1948 –, activatäƒ ca obiectiv politic în secolele al xix-lea åŸi al xx-lea. conåŸtiinå£a vinoväƒå£iei faå£äƒ de säƒvîråŸirea holocaustului, existentäƒ la toate naå£iunile lumii, în anii imediat urmäƒtori terminäƒrii räƒzboiului prin victoria forå£elor aliate, a condus, într-adeväƒr, la recunoaåŸterea statului israel, dar nu a fost åŸi consecinå£a renaåŸterii sale.
foarte pertinentäƒ observaå£ia privind directa proporå£ionalitate între sentimentul identitäƒå£ii naå£ionale åŸi supravieå£uirea prin cult, culturäƒ iudaicäƒ åŸi jurisdicå£ie (halaha).


ieåŸirea din supravieå£uire. o nouäƒ existenå£äƒ socialäƒ

dacäƒ pînäƒ la renaåŸterea statului israel modern meditaå£ia eseistului a fost focalizatäƒ asupra diferitelor înfäƒå£iåŸäƒri ale supravieå£uirii, privirea de ansamblu, din unghi filozofic, asupra statului israel îl conduce la cîteva remarci demne de interes. prima priveåŸte legäƒtura intrinsecäƒ între popor åŸi lege. ceea ce înseamnäƒ cäƒ instituå£iile comunitare, care au asigurat supravieå£uirea în condiå£iile räƒspîndirii, capäƒtäƒ o importanå£äƒ secundaräƒ. limba de predare în åŸcoli, ebraica modernäƒ, face ca înväƒå£äƒmî ntul general obligatoriu säƒ înlocuiascäƒ heder-ul. întreaga viaå£äƒ a israelianului, indiferent dacäƒ este sau nu practicant religios, se desfäƒåŸoaräƒ dupäƒ calendarul evreiesc: säƒrbäƒtorile, marile ecuaå£ii ale vieå£ii individuale – naåŸtere, nuntäƒ, moarte. a doua constatare se referäƒ la metamorfozele colectivitäƒå£ii israeliene, de la spiritul idealist al haluå£im-ilor, fondatorii israelului modern, la pragmatismul cetäƒå£eanului israelian nediferenå£iat de al oricäƒruia din statele democratice ale lumii. a treia – la diversitatea provenienå£ei populaå£iei israeliene (å£äƒrile de origine care îåŸi pun, într-o anume mäƒsuräƒ, amprenta asupra stilului de viaå£äƒ, mai ales la prima generaå£ie), importanå£a celor douäƒ rituri – aåŸkenaz åŸi sefard –, „conflictualitatea&ldq uo; între reprezentanå£ii diverselor orientäƒri religioase de toate nuanå£ele, de la ultraortodocåŸi la liber-cugetäƒtori. israelul väƒzut ca „åŸantier în plinäƒ evoluå£ie“, confruntarea cu terorismul, rolul israelului în „concertul naå£iunilor civilizate“ – iatäƒ argumente în favoarea „vocaå£iei politice“ pe care poporul evreu a fost împiedicat säƒ åŸi-o manifeste în räƒspîndire. „în contrast evident cu celelalte naå£iuni, evreii nu au fäƒcut istoria 埅å£, päƒstrîndu-åŸi un fel de identitate bunäƒ a cäƒrei monotonie a fost întreruptäƒ de la fel de monotona cronicäƒ a persecuå£iilor åŸi pogromurilor“ – scria hannah arendt în 1948, anul în care evreii ieåŸeau din supravieå£uire într-o nouäƒ existenå£äƒ socialäƒ.

Postat de Iuliana. la 8.08.2009 15:38

"am fost obisnuiti in ultima vreme sa auzim si sa relatam despre profanarea, vandalizarea cimitirelor evreiesti (si nu numai ), ai caror autori rareori sunt gasiti de organele de ordine. dar, spre bucuria noastra, aflam si despre gesturi contrare, ale unor oameni cu suflet, care, dintr-un sentiment de solidaritate sau recunostinta, isi asuma de bunavoie sarcina de a avea grija de cimitire evreiesti parasite. stim de multa vreme ca la jibou, unde nu mai traieste nici un evreu, elevii unui liceu din localitate se ingrijesc de cimiitir si, in fiecare an, de ziua holocaustului, depun coroane de flori la monumentul evreilor morti in lagarele de exterminare naziste. acum am aflat de o alta fapta care ne emotioneaza. cu ajutorul domnului gheorghe tare, roman crestin care traieste la cluj dar s-a nascut in satul aruncata, a fost identificat un cimitir evreiesc din aceasta localitate care nu era cuprins in evidenta comunitatii din cluj. mai mult decat atat, ca semn de recunostinta fata de familiile evreiesti din comuna, la care a lucrat mama domniei sale, familii cu care a avut relatii excelente, si stiind ca aici au fost inmormantati evrei, gheorghe tare, din proprie initiativa, a reusit sa localizeze acest cimitir si din resurse proprii si cu ajutorul satenilor din zona, l-a imprejmuit cu un gard de sarma ghimpata si cu un gard viu din puieti de brad. de asemenea, in memoria evreilor inhumati aici, domnia-sa a ridicat in mijlocul cimitirului un mic monument compus dintr-un stalp de metal in varful caruia a fixat o stea a lui david.
este un gest inegalabil, care ne emotioneaza profund ca evrei, si pentru care nu putem decat sa transmitem domnului gheorghe tare intrega noastra gratitudine".
articolul, semnat cu initialele e. g., este intitulat "un exceptional gest de omenie" si are subtitlul "cimitirul evreiesc din satul aruncata (judetul cluj), refacut de gheorghe tare, un roman fiu al satului".

Postat de .p.izda ieftina la 8.08.2009 15:41

eliezer palmor, ambasador:
traduc in limba ebraica articolul meu "eliade si cioran despre problema evreiasca" publicat in ultimul numar al revistei "minimum". mi s-a cerut aceasta traducere, caci dupa cum cred ca stiti si la noi se afirma o tendinta de a-l populariza pe eliade intr-un mod cu totul necritic.cred ca importanta in acest articol este evaluarea mai echilibrata a pozitiilor lui eliade in anii treizeci si a lui cioran in perioada postbelica.

Postat de Aramta Massacre la 8.08.2009 15:43

noua lansare a romanului iuliei deleanu, „kadis pentru mama mea", desfasurata la muzeul literaturii romane, a prilejuit exprimarea unor aprecieri de catre intelectuali prestigiosi, critici literari, colegi de breasla, prieteni sau simpli cititori. intr-o sala arhiplina, dupa prezentarea autoarei, romanul a fost comentat de academicianul solomon marcus. domnia-sa a aratat ca, in afara relatiei autoarei cu mama, a descoperit in roman multe momente in care se regaseste – salonul de terapie intensiva si toate conditiile de-acolo, o experienta prin care a trecut si el si care a reprezentat o rascruce in viata lui. este romanul a trei generatii – bunici, parinti si copii -, in care el se identifica cu generatia parintilor, descopera situatii similare evocate de acestia. traectoria parintilor a reprezentat traectoria multora din aceasta generatie. cartea, a aratat academicianul solomon marcus, este un sir de spaime ale autoarei si parintilor ei, o mare parte dintre ele avand originea in conditia de evreitate, dar cele esentiale sunt general-umane, cum ar fi spaima de singuratate in care ne regasim cu totii. romanul l-a sensibilizat si prin evocarea unor evenimente care au existat in propria-i biografie. evolutia tatalui ei este similara cu biografia multor intelectuali evrei din acea generatie care, dupa cel de-al doilea razboi mondial s-au entuziasmat pentru o anumita idee, urmata apoi de o dezamagire , de tatonari in diferite directii. drept rezultat, unii au plecat din romania, altii au ramas si in aceasta categorie se afla si autoarea, animata de dorinta de a se exprima in limba romana pe care o considera limba ei materna. printre alte aspecte evocate, prof. solomon marcus s-a oprit la prezenta in carte a birocratiei mortii. pentru cei ce se ocupa de acest lucru, moartea reprezinta o rutina de fiecare zi, este meseria lor. este un mare merit al autoarei ca a putut retrai o atmosfera si evenimente care ne-au marcat pe toti care au trait in romania, a subliniat la sfarsit vorbitorul.
carmen musat, redactor-sef al publicatiei „observatorul cultural", a remarcat indrazneala autoarei de a scrie despre un astfel de subiect dureros care nu este usor de tratat in cuvinte. cartea este emotrtionanta prin simplitate, prin intensitatea evocarii, prin dramatism. este un poem al memoriei, o recuperare a unei vieti netraite sau traite pe jumatate. romanul se plaseaza la intersectarea memorialisticii cu fictiunea, iar autoarea a dovedit ca are capacitatea de a transforma persoanele cunoscute in personaje de roman. se citeste cu sufletul la gura, este plin de detalii semnficative, prezentand un univers extrem de divers si complicat. nucleul central al romanului, a mai aratat vorbitoarea, este internarea mamei, dar de acolo pornesc niste raze, romanul este asemanator cu o gradina in care cararile se bifurca, trecutul si prezentul se amesteca. moartea nu este o disparitie definitiva cat timp mortul ramane in memorie si mai ales in scris, a conchis carmen musat.
kadisul rostit de iulia nu este numai pentru mama ei, ci pentru toate mamele evreice care si-au dorit un viitor pentru copii lor, a spus dr. irina cajal marin. romanul este o fresca a unei situatii tipic evreiesti, prezentate prin filtrul mama-fiica. o putem considera pe iulia o noua prozatoare de talent, a aratat vorbitoarea.
iulia deleanu aduce la indeplinire una din cele zece porunci, sa-ti iubesti parintii si inaintasii, a aratat presedintele f.c.e.r., deputat dr. aurel vainer, care a caracterizat romanul ca parte a literaturii romane si universale in masura in care noi evreii suntem pretutindeni in lume. este o carte ce prezinta o lume complexa, o descriere profunda a relatiilor interumane. vorbitorul a scos in evidenta valorile si puterea religiei si in acest context a vorbit despre kadis, o rugaciune rostita pentru parinti care ne-a asigurat continuitatea. de asemenea, referindu-se la minunata coperta a cartii (opera artistului toma hirth), el a evocat importanta menorei care ofera in permanenta lumina pentru evrei, lumina care inseamna viata. cartea iuliei deleanu, o ziarista talentata care s-a dovedit acum si o romanciera dotata, a relevat vorbitorul, contine multe elemente de identitate iudaica. ca presedinte al f.c.e.r., domnia-sa si-a exprimat speranta ca vor aparea si alte talente din mijlocul comunitatii.
scriitorul dorel dorian, redactor-sef al revistei „realitatea evreiasca" a explicat profundele semnificatii ale kadisului care este o remomorare dar si o speranta, care ne indeamna sa mergem inainte chiar daca am pierdut pe cineva drag..cartea iuliei, a spus domnia-sa, este romanul anonimilor evrei, al oamenilor simpli, care nu erau varfuri in societate dar cu care nu ne va fi rusine niciodata.
potrivit opiniei avocatului constantin visinescu, aceasta carte demonstreaza ca evreii au ceva in plus fata de ceilalti, pe care literatura l-a ignorat- familia in cadrul careia nu exista opozitie intre parinti si copii, ci un profund sentiment de solidaritate

Postat de .VESTI MINUNATE la 8.08.2009 15:44

a aparut numarul pe ianuarie 2006 al revistei "semnalul", editata de b'nei brith, loja "dr. w. filderman" din toronto, canada, sub ingrjirea unui colectiv de redactie. semneaza sergiu farcasan, victor rusu, marius mircu, lidia vianu, aurel nachim, g. bruchmaier, s. schafferman, monica bilan, liana radian, boris marian, dumitru negrea

Postat de Janta Massacre la 8.08.2009 15:47

teme în pictura unor artiåŸti evrei din europa modernäƒ (pânäƒ la miåŸcarea de avangardäƒ)



(themes in the art of jewish painters in modern europe– before the avant-garde movement)

ileana-rodica dinculescu







chestiunea definirii unei arte evreiesti åŸi a ceea ce înseamnäƒ un artist evreu meritäƒ o dezbatere mai ampläƒ mai ales atunci când este vorba de un domeniu specific precum pictura.

convenind säƒ ne referim la o perioadäƒ istoricäƒ care începe cu emanciparea comunitäƒå£ilor evreieåŸti din europa (proces care evolueazäƒ dinspre vest cäƒtre est), este imposibil säƒ nu observäƒm cäƒ acum, chestiunea cristalizäƒrii unei identitäƒå£i evreieåŸti aflate în deriväƒ, åŸi care tulburäƒ spiritele multor intelectuali ai vremii, säƒ nu-åŸi punäƒ amprenta asupra operei artistice pictorilor de origine evreiascäƒ în epoca modernäƒ. åži întelegem säƒ definim aici epoca modernäƒ ca epocäƒ in care religia åŸi-a pierdut statutul de adeväƒr de la sine înå£eles, punând astfel în chestiune identitatea desprinsäƒ de contextul ei religios.

odata cu emanciparea åŸi în special cu secolul al xix-lea –corespunzând celei de-a doua etape a emancipäƒrii din seria celor trei identificate de benzion dinur[1] – pictura capata un rol important in creatia artisticäƒ evreiascäƒ, spiritul laicizant facând säƒ cadäƒ vechiul interdict biblic al reprezentäƒrii imaginii. prin intermediul artei, identitatea evreiascäƒ aflatäƒ în conflict cu ea insäƒåŸi, dar åŸi cu lumea din exterior, îåŸi manifestäƒ neliniåŸtea åŸi cäƒutarea.

pânäƒ nu de mult fiu al ghettoului, individului de origine evreiascäƒ i se dau asiguräƒri cäƒ de acum înainte el este cetäƒå£ean, mai mult decât evreu. teoretic, este vorba de o noua ierarhie în definirea identitäƒå£ii. practic, faptul de a fi evreu a räƒmas åŸi ulterior cel care în opinia maselor consemna indivizilor ”adeväƒrata” identitate. åži spunem ”adeväƒrat䃔 pentru cäƒ adesea, atât pentru un evreu, oricât de emancipat, cât åŸi pentru un non-evreu, a persistat sentimentul originilor, al räƒdäƒcinilor, dincolo de asumarea evidentäƒ a valorilor societäƒå£ii înconjuräƒtoare. dacäƒ pentru non-evrei aceasta a alimentat adesea reacå£ii anti-semite, pentru evrei aceasta a dus la nenumarate cazuri de sfâåŸieri läƒuntrice, de depäƒrtäƒri voluntare de origini, dar åŸi de reîntoarcere la ele ca la o sursäƒ de unde iåŸi puteau extrage adeväƒrata energie.

în lucrarea de faå£äƒ vom încerca säƒ stabilim reperele unei arte evreieåŸti ca oglindäƒ a avatarurilor identitäƒå£ii åŸi ale destinului evreiesc în epoca modernäƒ. nu ne vom opri asupra miåŸcäƒrii de avangardäƒ care prin amploarea sa åŸi prin atracå£ia exercitatäƒ asupra multor artiåŸti evrei meritäƒ un capitol separat.

în 1878, isaac strauss (1806–1888), un francez bogat, compo-zitor adoptat la ***tea lui napoleon al iii-lea, a expus 82 de obiecte rituale evreieåŸti la expoziå£ia universaläƒ de la paris.

acå£iunea sa a constituit punctul de plecare pentru alcäƒtuirea mai târziu, a unei colecå£ii mult mai vaste de obiecte evreieåŸti, la muzeul cluny din capitala franå£ei.

faptul meritäƒ menå£ionat din douäƒ motive. întâi, pentru cäƒ expoziå£ia a constituit o mäƒrturie asupra ceea ce însemna viaå£a evreiascäƒ din centrul åŸi vestul europei începând cu revoluå£ia francezäƒ. în al doilea rând, expoziå£ia oferea dovada unei stäƒri de spirit care anima evreimea europeanäƒ începând cu zorii epocii moderne.

expoziå£ia lui strauss, åŸi anume încercarea de punere laolaltäƒ a unor obiecte care îi animaseräƒ anii fragezi în sânul unei familii rabinice din strasbourg, putea fi interpretatäƒ ca o reîntoarcere la vârsta de aur a copiläƒriei, adicäƒ o rememorare a imaginilor timpului fericit pe care un adult le opune unei lumi lipsite de culoare.

dar acelaåŸi fapt poate fi interpretat åŸi ca nostalgia unei întregi comunitäƒå£i aflate la räƒspântie, întrebându-se ce poate face cu iudaitatea sa într-o lume complexäƒ, în care nucleul religios nu mai constituia singurul factor de identificare, în cazul evreului åŸi singurul care îi menå£inuse calitatea de ”sträƒin”. neliniåŸte amplificatäƒ åŸi de dinamica epocii moderne care prin mobilitatea ei, prin permanenta miåŸcare a persoanelor, a ideilor însemna ”miåŸcare plus incertitudine”. [2]

max dimont spunea ca tocmai în modificarea relaå£iilor dintre om åŸi dumnezeu, ”se desfäƒåŸoaräƒ actul modern al dramei evreieåŸti, în deplina ei grandoare åŸi în totala ei tragedie”. [3]

a-å£i afirma iudaitatea este o întreprindere plasatäƒ între doi poli, cum adesea s-a remarcat.

într-unul din cazuri evreul se defineåŸte în raport cu iudeofobia din jur – un fel de punere în practicäƒ a sintagmei sunt, întrucât sunt privit de altul. în acest caz individul nu åŸtie prea multe despre trecutul säƒu, dar simplul fapt de a fi dispreå£uit îl particularizeazäƒ.

la cealaltäƒ extremäƒ, evreul sectar, foarte savant, respectând pânäƒ în cele mai mici amäƒnunte poruncile torei.

între cei doi poli, opå£iunile sunt largi. calea propusäƒ de mendelssohn ”fii evreu acasäƒ åŸi cetäƒå£ean al acelei å£äƒri pe strad䃔 reprezenta, într-adeväƒr, o ieåŸire din impas pentru evreimea acelor timpuri, o soluå£ie care nu a fost întotdeauna uåŸor de pus în practicäƒ. a gäƒsi echilibrul just între conformism pânäƒ la pierderea identitäƒå£ii åŸi afirmarea fäƒräƒ rezerve a însäƒåŸi acestei identitäƒå£i, iatäƒ dilema! din aceastäƒ perspectiväƒ se pune problema opå£iunii artistului pentru reprezentarea lumii tradiå£ionale, ca semn al unei neliniåŸti läƒuntrice.

aflat în modernitate individul nu poate întoarce spatele la ceea ce înseamnäƒ trecut. cum remarca theodor adorno, modernitatea nu respinge obiectele tradiå£iei, ci noå£iunea de tradiå£ie ca autoritate apäƒsäƒtoare. iar teoriile actuale despre modernizare, tind säƒ contrabalanseze constructele teoretice propuse de gânditori precum karl marx, care au aräƒtat cäƒ direcå£ia înspre care se îndreaptäƒ o societate, atrage dupa sine schimbari majore în modul de construire a noå£iunilor de societate însäƒåŸi åŸi de culturäƒ. individul este astfel detaåŸat de trecutul sau pentru a-l face agentul unei lumi mai bune. acceptarea fäƒräƒ rezerve a schimbäƒrii, nu împiedicäƒ însäƒ rezistenå£a reminiscenå£elor trecutului.

în faå£a schimbäƒrilor si suferinå£elor lumii, intelectualul evreu emancipat a reactualizat trecutul pentru a-l raporta la prezent. aceasta nu înseamnäƒ cäƒ el s-a supus integral acestui trecut. este ceea ce vom remarca adesea in operele unor pictori evrei care privesc la lumea apusäƒ cu o nostalgie pe care å£i-o conferäƒ distanå£a imposibil de depäƒåŸit faå£äƒ de aceastäƒ lume. problema care se pune pentru întreaga lume evreiasca este dacäƒ lumea sträƒmoåŸilor, a obiceiurilor sträƒvechi este sursäƒ de inspiratie sau izvor de vitalitate, åŸi nu mijloc de suprimare a libertäƒå£ii individuale.

rapo rul dintre libertatea eului individual åŸi comunitatea de provenienå£äƒ a fost definitoriu pentru construirea identitäƒå£ii a numeroåŸi intelectuali evrei ai vremii. de la încrederea în asimilaå£ionism specificäƒ liberalismului sau încrederea în cosmoplitism sau internationalism pânäƒ la deziluzia care conduce la intoarcerea la räƒdäƒcini prin culturäƒ, sau la renastere naå£ionaläƒ prin acå£iune politicäƒ, iatäƒ câteva tendinå£e specifice acelui timp.

între afirmarea originii, imposibil de înläƒtuat, care subzistäƒ în fiecare individ, lucru afirmat de un adept al sionismului cultural ca berthold feiwel[4], åŸi pânäƒ la o adevaratäƒ negare a originilor care a dus la apariå£ia faimosului termen de ”judischer selbstaß” al cäƒrui exponent remarcabil a fost otto weininger, sau dorinå£a de a fi ”al nimäƒnui, åŸi de nicäƒieri, ci doar fiul operei sale,”[5] ca în cazul lui freud, iatäƒ câteva din strategiile individuale pentru a rezolva dilemele identitare.

expoziå£ ia lui strauss mentionatäƒ mai sus, ca multe altele ulterioare, care transplanta lumea sacräƒ reprezentatäƒ prin obiecte rituale în lumea profanului, nu era numai o cäƒutare a vârstei se***izante a copiläƒriei ci åŸi o cäƒutare a vârstei unei comunitäƒå£i în care ataåŸamentul faå£äƒ de valorile tradiå£ionale fusese ameninå£at numai de factori exteriori. ameninå£area externäƒ nu fäƒcuse decât säƒ întäƒreascäƒ comunitatea asupra cäƒreia acå£ionase. mult mai periculoasäƒ era disoluå£ia care apäƒruse în însuåŸi sânul comunitäƒå£ii.

emmanuel levinas va face mai tarziu o afirmaå£ie pertinentäƒ, despre situaå£ia evreilor din occident, dar sugestiväƒ pentru situaå£ia evreului din totdeauna: ”a te interoga asupra identitäƒå£ii evreieåŸti înseamnäƒ säƒ o fi pierdut deja. dar înseamnäƒ cäƒ încäƒ mai å£ii la ea, altminteri ai evita întrebäƒrile asupra ei. între acest ceva åŸi acest încäƒ, se contureazäƒ limita întinsäƒ precum o sârmäƒ å£eapäƒnäƒ pe care iudaismul evreilor occidentali se aventureazäƒ si se expune.”[6] acestei provocäƒri trebuia säƒ-i facäƒ faå£äƒ evreii acelor vremuri, åŸi i-au fäƒcut, în moduri specifice, în funcå£ie de å£ara de provenienå£äƒ, de împäƒrå£irea lor într-o masäƒ ruraläƒ sau o elitäƒ urbanäƒ, etc.

o viziune unidirecå£ionaläƒ nu este conformäƒ adeväƒrului.

nu se poate lua ca unic reper imaginea aproape mitizatäƒ a evreului german, bogat, care renunå£äƒ la tradiå£iile sale, aåŸa cum imaginea evreului galiå£ian, hasid, nu poate fi decât o piesäƒ în puzzle-ul din care se constituie tabloul comunitäƒå£ii evreieåŸti în epoca modernäƒ.

acest ex***s este necesar pentru a clarifica condiå£iile în care emerge arta unor artiåŸti evrei ai epocii moderne, o artäƒ care lasäƒ säƒ transparäƒ adesea sentimente de ataåŸament pentru comunitatea din care aceåŸtia fäƒceau parte åŸi nostalgie dupäƒ o lume apusäƒ.

una din tendinå£ele artiåŸtilor evrei în epoca modernizäƒrii este aceea de a recrea în tablouri, spaå£iul copiläƒriei, al tradiå£iei, al cäƒminului, care ofereau sentimentul stabilitäƒå£ii, al regäƒsirii räƒdäƒcinilor.

o tentaå£ie asemäƒnäƒtoare de reintoarcere spre trecut apare in viaå£a oricäƒrui adult care simte nevoia imperioasäƒ – explicatäƒ de psihanalizäƒ – de a stabili câteva puncte de contact cu trecutul tocmai pentrua depäƒsi tristeå£ea care insoå£este trecerea timpului.

temele evreieåŸti ale unor pictori din secolul xix pânäƒ în secolul xx vin în întâmpinarea unor asemenea teorii cu o notäƒ specialäƒ: individul, adultul, poate fi echivalat cu o întreagäƒ comunitate: cea evreiascäƒ, începând cu veacul al xix-lea.

nostalgia este construitäƒ ca o dorinå£äƒ de a atinge åŸi a simå£i umbrele trecutului – trecut care nu este gândit în datele sale reale, ci în termenii unei utopii. o utopie care reflectäƒ o imagine autenticäƒ åŸi puräƒ, diferitäƒ de imaginea deconcertantäƒ a prezentului. o utopie nu pentru cäƒ ea ar oferi ”cea mai bunäƒ dintre lumile posibile”, ci pentru cäƒ pur åŸi simplu propune o alternativäƒ aceluiaåŸi prezent.

reintoarcerea la lo***ile dragi, a fost gânditäƒ adesea ca un remediu pentru a atenua sentimentul insträƒinäƒrii si al nostalgiei.

locul în care s-au întors adesea pictorii evrei care åŸi-au träƒit viaå£a în cele mai diverse colå£uri ale europei, a fost un loc imaginar, pentru cäƒ anumite träƒsäƒturi ale acestui topos tind säƒ se disperseze în favoarea altora, înnobilat de un spirit invizibil dar totuåŸi prezent.

înainte de a trece la cazuri concrete de pictori evrei din epoca modernäƒ, pânäƒ la apariå£ia miåŸcäƒrii de avangardäƒ – se poate vorbi mai ***ând de o artäƒ evreiascäƒ privitäƒ din punct de vedere al subiectelor tratate åŸi nu din cel al modalitäƒå£ilor de expresie plasticäƒ – trebuie säƒ ne oprim puå£in asupra statutului artei, în viziunea evreilor, din aceastäƒ epocäƒ.

de acum înainte arta va avea o anume prioritate în ierarhia valorilor evreieåŸti.

arta este un instrument prin care se pot întäƒri legäƒturile cu trecutul.

interdict ul biblic asupra imaginii va subzista nu atât ca scop în sine, ci ca finalitate pur esteticäƒ, lipsitäƒ de conotaå£ie religioasäƒ.

în zorii secolului xx un alt scop va anima adesea arta, scop bine cristalizat åŸi formulat de martin buber la al v lea congres sionist (1901) – arta ca element esenå£ial pentru a remodela sufletul naå£ional. este perioada in care viata evreilor trece printr-o schimbare radicaläƒ, marcatäƒ de izbucnirile de antisemitism din occident si de pogromurile care incepând cu 1881 au mäƒturat europa de est, cäƒminul a aproape 75% din populatia evreiascäƒ. idealurile luminilor care puseseräƒ accent pe toleranå£äƒ åŸi libertate individualäƒ se präƒbuåŸeau. acest lucru nu putea säƒ nu producäƒ o concepå£ie militantäƒ asupra artei. buber considera cäƒ arta åŸi preocuparea pentru esteticäƒ fuseseräƒ neglijate în trecut åŸi numai läƒsându-le säƒ se dezvolte, aåŸezându-le la temelia vieå£ii evreieåŸti, se putea produce o renaåŸtere evreiascäƒ.

arta este conceputäƒ ca un atribut de bazäƒ al unui popor modern. deja în 1888, boris schatz, viitorul fondator al institutului de artäƒ bezalel, a glorificat calitäƒå£ile spirituale ale artei, capacitatea ei de a înnobila spiritul omenesc åŸi de a descoperi înalte valori morale.

cäƒutare a originilor, instrument de retrezire a conåŸtiinå£ei naå£ionale, de remodelare spiritualäƒ în zorii sionismului, iatäƒ bornele care traseazäƒ dezvoltarea unei arte cu subiecte inspirate din viaå£a evreiascäƒ.

pictur a pe teme evreieåŸti joacäƒ rolul atât de mijlocitor în întoarcerea în toposul pierdut, cât åŸi de suvenir. creat nu conteazäƒ când, tabloul care înfäƒå£iåŸeazäƒ eternele scene domestice sau din sinagogäƒ, reprezintäƒ obiectul identificat cu acel topos, pânäƒ la urmäƒ atemporal, obiect a cäƒrui origine se pierde åŸi ea în vremuri nedefinite, chiar dacäƒ data lui de naåŸtere se plaseazäƒ undeva în secolul xix sau în secolul xx.

expresia inocentäƒ a vieå£ii evreieåŸti nu a fost lipsitäƒ de pericole în epoca modernäƒ.

prima generaå£ie de artiåŸti evrei din timpul emancipäƒrii, era atât de cuprinsäƒ de speranå£a reconcilierii, încât expresia vieå£ii autentic evreieåŸti cedeazäƒ în favoarea unor teme cu caracter mai mult ”ideologic”.

abra ham abramson (1754-1811) în a sa medalie ”eliberarea evreilor din westfalia”[7] (1808) care reprezenta pe avers iudaismul îngenunchind în faå£a altarului reconcilierii iar pe revers doi heruvimi, iudaismul åŸi creåŸtinismul, îmbräƒå£iåŸân du-se, este un caz ilustrator.

se simå£ea o anumitäƒ încordare în modul de a face faå£äƒ noului mediu social. existau adesea artiåŸti evrei precum åŸi din cei convertiå£i care doreau säƒ facäƒ uitatäƒ lumea ghettoului.

în timpul primei jumäƒtäƒå£i a secolului xix nici un artist de origine evreiascäƒ nu a aräƒtat vreo înclinaå£ie deosebitäƒ pentru subiectele inspirate din viaå£a comunitäƒå£ii. dar cum încrederea în ***entul asimilaå£ionist sau integraå£ionist s-a mai atenuat, în cea de-a doua jumäƒtate a secolului xix, au apäƒrut pe firmament artiåŸti care au abordat teme inspirate din viaå£a evreiascäƒ. atunci cand te afli chiar la graniå£ele ei se produce un fenomen de recunoaåŸtere a propriei culturi. aåŸa cum remarca richard jenkins: ”recunoaåŸterea culturii åŸi a comunitäƒtii se datoreazäƒ conåŸtiinå£ei cäƒ lucrurile se petrec diferit acolo åŸi sentimentului de ameninå£are la adresa modului în care se petrec lucrurile aici.”[8]

primi i au fost simeon solomon (1840–1905) în anglia åŸi moritz oppenheim (1800–1882) în germania.

solomon face prima încercare de a reda obiceiuri åŸi ceremonii în afara unui cadru religios åŸi pentru o destinaå£ie laicäƒ.

cäƒrå£ile religioase evreieåŸti reprezentaseräƒ anterior asemenea scene, însäƒ ele erau destinate unui public exclusiv evreiesc. colecå£ia lui solomon era prima colecå£ie de imagini destinatäƒ unui public atât evreu cât åŸi ne-evreu.

la solomon se simte tensiunea dintre o lume apusäƒ, cea a evreilor pioåŸi, cu respect nesfâråŸit pentru lege åŸi cea pe cale säƒ se nascäƒ, o lume care vrea säƒ-åŸi uite originile.

reprezentâ ;nd însäƒ aceastäƒ lume apusäƒ, chiar dacäƒ îmbäƒtrânitäƒ, präƒfuitäƒ – aåŸa cum o vede el – solomon se întoarce la räƒdäƒcinile sale. sau poate cäƒ solomon era în cäƒutarea unui iudaism nestrivit de litera legii. poate cäƒ sentimentul lui în faå£a bäƒtrânilor pioåŸi, mult prea pioåŸi în opinia sa, este acela pe care îl intuieåŸte daniel sibony: ”integriåŸtii fluturäƒ cartea (biblia – n.n.) ca pe un act de proprietate a fiinå£ei, a literei sau a päƒmântului pe care cartea le evocäƒ. altfel spus, ei sfäƒrâmäƒ simbolul, reducându-l la real. (într-un mod mai general, ”religioåŸii” nu sunt în simbolic, sunt în religie care poate avea doar efecte simbolice )”.[9]

moritz oppenheim, în contrast cu alå£i artiåŸti de origine evreiascäƒ din secolul xix, nu numai cäƒ a räƒmas un adeväƒrat evreu dar s-a åŸi simå£it implicat în soarta comunitäƒå£ii sale, menå£inând legäƒtura cu unele din cele mai proeminente figuri evreieåŸti ale timpului, printre care adolphe crémieux.

&icir c;ncercarea sa de a aborda teme evreieåŸti dovedeåŸte grija lui de a transmite cäƒ tradiå£ia åŸi patriotismul, loialitatea faå£äƒ de familie åŸi casäƒ åŸi cea faå£äƒ de å£aräƒ se pot îmbina.

acest lucru este exemplificat de unul dintre cele mai cunoscute tablouri ale sale: ”întoarcerea unui voluntar german”. åži nu este de mirare cäƒ într-un alt tablou al säƒu oppenheim îi va aduce un omagiu tacit lui mendelssohn – reprezentat acolo ca filozof evreu care face faå£äƒ cu succes unei discuå£ii cu teologul elveå£ian lutheran johann caspar lavater. iudaismul åŸi creåŸtinismul sunt astfel puse pe poziå£ii egale.

dacäƒ la solomon tradiå£ia pare a fi apanajul exclusiv al celor în vârstäƒ, la oppenheim, copiii sunt viitorii purtäƒtori ai tradiå£iei. privirile lor sunt mereu aå£intite cäƒtre cei mai bäƒtrâni ca pentru a cäƒuta îndrumare, aåŸa cum se poate observa în ”ajunul sabathului”.[10]

peste treizeci de ani, samuel hirszenberg (1865–1908), pictor evreu näƒscut la lodz, repictând o scenäƒ de familie în timpul sabathului, nu mai exprimäƒ acelaåŸi ataåŸament la un ideal comun, la päƒstrarea tradiå£iei.

cazul lui hirszenberg meritäƒ menå£ionat întrucât el ilustreazäƒ o anume dezamäƒgire åŸi pierdere a speranå£ei în faå£a aåŸteptäƒrilor neîmplinite, åŸi mai cu seamäƒ o compasiune pentru soarta evreimii din estul europei.

în tabloul lui hirszenberg nu mai existäƒ acea comunicare dintre fiinå£e aåŸa cum apare la oppenheim. se resimte aici un joc al apropierii dar în acelaåŸi timp åŸi al distanå£äƒrii, un joc provocat de dorinå£a de a-å£i defini raporturile cu mediul în care träƒieåŸti, în care te simå£i cuprins åŸi în acelaåŸi timp exclus tocmai pentru cäƒ nu mai poå£i participa la armonia locului.

existäƒ în tabloul lui hirszenberg douäƒ personaje: un tânäƒr åŸi un bäƒtrân, ale cäƒror priviri vin una în întâmpinarea celeilalte, dar care par säƒ contemple neantul� iatäƒ, în alt timp, acelaåŸi joc al apropierii åŸi depäƒrtäƒrii pe care îl evocäƒ cartea: israel – cel care se luptäƒ cu îngerul domnului, dar care îi räƒmâne fidel în acelaåŸi timp, cel care se depäƒrteazäƒ, dar care revine neîncetat.

pentru evreimea emancipatäƒ sau aflatäƒ pe calea emancipäƒrii, picturile unui artist ca oppenheim constituiau un mijloc prin care ea se putea identifica pasiv cu trecutul ei, care îi permitea säƒ se simtäƒ mândräƒ de trecutul ei.

ulterior, un alt artist, isidor kaufman (1853–1921), se va întoarce ca åŸi oppenheim la experienå£a religioasäƒ ca sursäƒ de inspiraå£ie.

kaufman, näƒscut la arad åŸi emigrat în 1875 la viena, a cäƒläƒtorit timp îndelungat prin åŸtetel–urile din ungaria, moravia, slovacia, galiå£ia, rusia, polonia, în încercarea de a recompune scene din viaå£a evreilor mai puå£in afectaå£i de procesul modernizäƒrii.

operele lui kaufman erau destinate unei clientele burgheze din viena care în ciuda tendinå£ei sale de a se distanå£a de evreii est-europeni (ostjuden), päƒstra totuåŸi o vagäƒ dorinå£äƒ de a-åŸi privi trecutul, trecut pe care aceåŸti evrei din est îl încarnau.

spre deosebire de oppenheim, kaufman a încercat mai puå£in säƒ reprezinte säƒrbäƒtori evreieåŸti, cât säƒ reveleze spiritul täƒcut dar stäƒruitor care anima viaå£a de zi cu zi a evreimii est-europene.

ceea ce încearcäƒ kaufman säƒ facäƒ în tablourile sale este säƒ descifreze lumea interioaräƒ a evreilor pioåŸi åŸi din acest motiv este foarte atent la gesturile åŸi emoå£iile lor, tocmai pentru a surprinde dialogul personajelor sale cu ”dumnezeul ascuns” al lui isaia.

personajele sale se închid cäƒtre exterior, tocmai pentru a se deschide în faå£a prezenå£ei divine, într-o devoå£iune täƒcutäƒ.

atitudinea lor pare säƒ confirme ceea ce buber spunea mai târziu: ”faptul cel mai important al lui israel nu este cäƒ a dat înväƒå£äƒtura adeväƒratului dumnezeu, care este dumnezeul unic, origine åŸi capäƒt a tot ce este, ci cäƒ a aräƒtat cäƒ era posibil în realitate säƒ-i vorbeåŸti, säƒ-i spui tu, säƒ stai drept în faå£a lui�” ”israel este primul care a înå£eles, åŸi mai mult, åŸi-a träƒit viaå£a ca un dialog între om åŸi dumnezeu”.[11] sau cum ar spune teologul creåŸtin vladimir lossky: ”dumnezeu se adreseazäƒ oamenilor, iar ei îi räƒspund într-o suitäƒ de situaå£ii concrete care se desfäƒåŸoaräƒ ca o istorie sfânt䃔.[12]

este aceeaåŸi încäƒrcäƒturäƒ spiritualäƒ pe care va încerca säƒ o redea ulterior chagall, artist aparå£inând miåŸcäƒrii de avangardäƒ (åŸi care, deci, nu face obiectul discuå£iei noastre). acesta, într-o picturäƒ precum ”zi de sâmbäƒt䃔 – care înfäƒå£iåŸeazäƒ o cameräƒ aproape goaläƒ, cu un singur personaj, transpune, aåŸa cum remarca amelia pavel, nota festinäƒ într-un spaå£iu de säƒrbäƒtoare interior, confirmându-åŸ i astfel propriile-i spuse: ”viaå£a noasträƒ interioaräƒ este realitatea, åŸi poate mai realäƒ decât universul vizibil”.[13]

pentru pictorii francezi ca edouard moyse (1827–1908) åŸi alphonse lévy (1843 – 1918) viaå£a evreiascäƒ autenticäƒ se concentreazäƒ în aria geograficäƒ a alsaciei åŸi lorenei, care a manifestat o adeväƒratäƒ rezistenå£äƒ la modernizare.

nostalgia pentru å£inutul rural, departe de agitaå£ia metropolei, vine în întâmpinarea ***entului general al epocii, romantismul, care opereazäƒ cu dihotomii de genul: culturäƒ – naturäƒ, integritate – compromis, puritate – corupå£ie.

lévy îåŸi îndreaptäƒ atenå£ia asupra evreului integrat în mediul säƒu specific: acasäƒ, cu familia, studiind textele sacre, îndeplinind anumite ritualuri.

chipur ile lui lévy sunt adesea lipsite de eleganå£äƒ; unele, în special cele ale bäƒrbaå£ilor aduc puå£in cu descrierile antisemite ale fizionomiei evreieåŸti.[14] aceasta nu înseamnäƒ cäƒ lévy îåŸi dispreå£uieåŸte semenii. dimpotriväƒ, prin aceastäƒ auto – luare în derâdere el construieåŸte ceea ce alå£ii au väƒzut mai târziu în umorul evreiesc åŸi anume o instanå£äƒ simbolicäƒ capabiläƒ säƒ-i consoleze, fäƒcându-i säƒ râdäƒ de ei înåŸiåŸi, fäƒcându-i agenå£ii propriei lor nefericiri, tocmai pentru a-i deposeda pe ceilalå£i de iniå£iativa batjo***ei.

într-un context tulbure, în care un val de opresiune se abäƒtuse asupra evreimii est – europene, locul scenelor domestice, al rugäƒciunilor din sinagogäƒ este luat de imagini ale mulå£imilor exilate sau de imaginea aproape miticäƒ a evreului räƒtäƒcitor.

atunci când mai apar în portrete individuale sau în tablouri de familie, personajele par a fi adâncite în propriile lor gânduri. în opere precum ”un fiu al rasei sträƒvechi” a lui jozef israels (1824–1911), sau in cele intitulate identic, åŸi anume ”dupäƒ pogrom”, ale lui maurycy minkovski (1881–1930) åŸi leonid pasternak (1862–1945), solitudinea, lipsa de comunicare nu mai par a fi compensate de dialogul cu dumnezeu, ca la kaufman. ele sunt mai mult semnul unei alienäƒri.

tema exilului, a fugii din faå£a ameninå£äƒrii pogromului poate fi întâlnitäƒ la nenumäƒraå£i pictori printre care samuel hirszenberg (menå£ionat anterior) sau leopold pilichowsky (1867–1931).

preo cuparea pentru aceastäƒ temäƒ este justificatäƒ de vremurile tulburi în care populaå£ia evreiascäƒ era victima a nenumäƒrate pogromuri, în imperiul å¢arist, dupäƒ asasinarea lui alexandru al ii – lea în 1881.

cele trei picturi ale lui hirszenberg: ”evreul räƒtäƒcitor” (1899), ”exil” (1904) åŸi ”drapelul negru” (1905) demonstreazäƒ încercarea artistului de a päƒtrunde în miezul unei teme eterne: aceea a destinului evreiesc. cele trei tablouri vin ca o urmare fireascäƒ a operelor altor artiåŸti evrei care trataseräƒ în mod subtil singuräƒtatea individului.

despre pictura ”exil” desäƒvâråŸitäƒ în 1904 åŸi expusäƒ la salonul din paris în 1905 åŸi care înfäƒå£iåŸa o mulå£ime de evrei de vârste diferite, înaintând prin zäƒpadäƒ åŸi frigul muåŸcäƒtor cäƒtre o destinaå£ie necunoscutäƒ, berthold feiwel, un lider al miåŸcäƒrii sioniste din moravia spunea cäƒ sintetizeazäƒ cel mai bine experienå£a evreiascäƒ a acelei epoci.[15] pentru el tabloul lui hirszenberg era tot atât de semnificativ pe cât fusese poemul lui hayim hahman bialik ”în oraåŸul mäƒcelului”, pentru mii de tineri evrei care renunå£aseräƒ la pacifismul lor pentru a se opune opresiunii ruseåŸti.

vedem astfel cum epoca modernäƒ aduce dupäƒ sine nu numai nostalgia dupäƒ ordinea patriarhaläƒ, idilicäƒ de altäƒdatäƒ åŸi de oriunde, ci åŸi nostalgia dupäƒ vremurile în care exista o å£aräƒ anume, aureolatäƒ de figurile mitice ale unui moise sau jehuda ha maccabi (i-am menå£ionat pe cei doi päƒstrând în minte imaginile sculpturilor unor artiåŸti evrei ai vremii ca alfred nossing åŸi boris schatz).

nostalgia implicäƒ ideea de întoarcere în trecut pentru a reveni apoi în prezent, dar în cazul evreimii a cäƒrei conåŸtiinå£äƒ se trezeåŸte, nostalgia ia forma unei întoarceri în trecutul glorios pentru a säƒri apoi în viitor. un sentiment care ricoåŸeazäƒ dinspre prezent în trecut åŸi apoi înspre viitor. evreul exilat din picturile lui hirszenberg si pilichovski, care se îndreaptäƒ în nu se åŸtie care parte, tradeazäƒ o anumitäƒ tensiune a cäƒutarii, o pendulare între timpuri.

tocmai privirile lor fäƒräƒ å£intäƒ sugereazäƒ ceva ce nu poate fi gäƒsit aici åŸi acum. ei imagineazäƒ poate un alt topos, aåŸa cum îl vor imagina mai târziu, în termeni concreå£i, sioniåŸtii. åži este într-adeväƒr un topos simå£it în viitor, cu räƒdäƒcini în trecut, creat åŸi imaginar åŸi în acelaåŸi timp neîmplinit, ca åŸi creaå£ia biblicäƒ cäƒreia îi urmeazäƒ o zi a nimicului, a vidului, tocmai pentru ca ea säƒ reînceapäƒ ulterior. comunitatea evreiascäƒ resimte vidul din jurul ei, dar un vid care anunå£äƒ reînnoirea timpurilor.

toate exemplele enumerate mai sus demonstreazäƒ cäƒ artiåŸtii evrei nu au fost sträƒini de fräƒmântäƒrile comunitäƒå£ii din rândul cäƒreia proveneau, cäƒ ei au fost ecoul unei epoci care a produs schimbäƒri semnificative în viaå£a ei.

dacäƒ la începutul secolului xix predominäƒ imaginile în care domnesc calmul, speranå£a, spre sfâråŸitul aceluiaåŸi secol, în operele artiåŸtilor evrei se simte o anumitäƒ tensiune.

î n datele istoriei, de acum înainte, evreii vor fi mereu în miåŸcare, migrând, cäƒutând un loc mai puå£in marcat de opoziå£ii. acum artiåŸtii se vor implica ideologic în luptele politice åŸi sociale.

arta cu tentäƒ evreiascäƒ nu se va opri o datäƒ cu secolul xix; ea va continua în miåŸcarea de avangardäƒ fie prin tematicäƒ (ca la chagall, care redäƒ în manieräƒ expresionistäƒ viaå£a åŸtetel–ului rusesc), fie prin maniera de expresie (ca la malevici – întemeietorul ***entului suprematist – care doreåŸte, aåŸa cum spunea criticul amelia pavel, ”säƒ scape de obiectual prin non – obiectualitate, topindu-åŸi în înå£eles hasidic ”eul” ca obiect în nimicul absorbant”.[16])

drumur ile räƒmân astfel deschise.

Postat de calache la 8.08.2009 16:40

valerico, despre tine nu pot scrie ca esti p.izda ieftina...cu boala ta de sifilis...esti in stare sa platesti ca sa primesti o p.ula.....dar cine ste nebunul......cat despre "p.izda ieftina"...prospatu ra se gaseste peste tot in romania!

Postat de valeria la 8.08.2009 16:43

se implinesc 65 de ani de la rascoala evreilor din ghetoul evreiesc de la varsovia. nazistii au incercat sa lichideze ghetoul, insa citeva sute de tineri evrei, prost inarmati, au tinut piept soldatilor fascisti timp de peste o luna. polonia a comemorat evenimentele din 1943, prin mai multe manifestari la care au participat supravietuitori ai holocaustului.


***

la 19 aprilie 1943, aproximativ 200 de tineri evrei din ghetou au preferat sa-i atace pe nazisti murind cu arma in mina decit sa fie ucisi fara a opune rezistenta in cadrul asa-numitei „solutii finale”. rascoala din 1943 din ghetoul de la varsovia a fost prima mare rascoala civila din europa ocupata de nazisti si cel mai important act de rezistenta al evreilor in timpul holocaustului. nazistii au incercat sa lichideze ghetoul, insa citeva sute de tineri evrei, prost inarmati, au tinut piept soldatilor fascisti timp de peste o luna.

in ghetou nu mai existatu la acea data decit aproximativ 60.000 de evrei, desi la inceputul razboiului fusesera incarcerati aproape o jumatate de milion. la acel moment nazistii trimisesera deja trei sute de mii de locuitori ai ghetoului la camerele de gazare din lagarul de la treblinka, situat la 100 kilometri nord-est de varsovia.

polonia a comemorat marti 65 de ani de la rascoala impotriva nazistilor din ghetoul evreiesc din varsovia, printr-o serie de manifestari la care au participat supravietuitori ai holocaustului si copii israelieni veniti special pentru ceremonii, relateaza bbc news online.

presedintele lech kaczynski si omologul sau israelian shimon peres au aprins luminari la monumentul ridicat in memoria sutelor de tineri evrei care au luptat in 1943 impotriva armatei germane.

„majoritatea insurgentilor sint morti, au fost asasinati cu sige rece, ei au pierdut. dar din punct de vedere al istoriei, nu au avut niciodata victorie mai mare, o victorie a omului asupra bestialitatii umane”, a declarat presedintele israelian shimon peres in fata monumentului eroilor isurectiei din varsovia. „consideram luptele din ghetou de un eroism istoric ce depaseste orice legenda, un eroism pe care copiii nostri il vor purta in inimile lor”, a mai spus presedintele israelian.

„al doilea razboi mondial a cunoscut multe acte de eroism, dar printre acestea, insurectia din ghetoul varsovian este unul exceptional. tinerii evrei nu au luptat pentru a invinge, au luptat pentru onoare”, a declarat la rindul sau presedintele polonez lech kaczynski, calificind drept un „act istoric de justitie” crearea statului israel in 1948.

din comunitatea evreiasca din polonia, altadata cea mai mare din europa, nu a mai ramas aproape nimic dupa razboi, dar in perzent exista un interes crescut despre trecutul evreilor polonezi, sustine rabinul sef michael schudrich.

„in polonia, antisemitismul nu e mai mare astazi decat nivelul acceptabil in franta si anglia", a afirmat schudrich. „in plus, gasim tot mai multi polonezi care vor sa colaboreze cu noi pentru pastrarea cimitirelor si sinagogilor si a memoriei evreiesti in polonia", a adaugat el.

omagiu ultimului comandant al insurectiei din ghetoul varsovian
seful diplomatiei franceze bernard kouchner a adus, marti 15 aprilie, un omagiu lui marek edelman, ultimul comandant al insurectiei din ghetoul evreiesc din varsovia, caruia statul francez i-a decernat una din cele mai inalte distinctii ale frantei, legiunea de onoare, transmite afp.

edelman, care in prezent traieste la lodz (centrul tarii), nu a venit insa sa-si ridice decoratia, el absentind de la ceremoniile oficiale de comemorare a insurectiei din ghetoul varsovian impotriva nazistilor din aprilie-mai 1943. kochner a evocat cariera in medicina a lui edelman, precum si angajamentul sau ferm pentru democratie. opozant anticomunist in anii '70 ai secolului trecut, marek edelman a fost arestat dupa ce generalul jaruzelski a impus legea martiala, la 13 decembrie 1981. el nu a incetat niciodata sa denunte rasismul si antisemitismul din polonia si pe plan international.

mare k edelman, in prezent in virsta de 89 de ani, este unul dintre ultimii supravietuitori ai combatantilor din ghetoul varsovian, in care nazistii au concentrat incepind cu 1940 circa 450.000 de evrei. aproape toti acestia au murit, fie din cauza foametei sau a bolilor, fie au ajuns in cuptoarele de la treblinka, lagarul de concentrare situat la o suta de km distanta de capitala poloneza.

compensa tii pentru proprietatile confiscate dupa razboi
premierul donald tusk a anuntat planuri de despagubire pentru persoanele ale caror proprietati au fost jefuite de nazisti si de comunisti. volumul total al compensatiilor este urias (aproximativ 7,3 miliarde de dolari) si se aplica nu numai evreilor, ci si polonezilor, germanilor si ucrainenilor.

la fel ca multe alte tari din fostul bloc comunist, polonia a nationalizat proprietatile cetatenilor sai, printre care multi evrei si membri ai nobilimii, in anii de dupa al doilea razboi mondial. multe dintre proprietati au fost confiscate mai intii de catre nazisti cind au ocupat polonia, in perioada 1939-1945.

„discu tam despre compensatii in valoare de circa 20 la suta din proprietatile pierdute", a declarat, miercuri 9 aprilie, adjunctul ministrului de finante, jan bury. „estimam valoarea totala a proprietatilor pierdute la circa 80 de miliarde de zloti (36,40 de miliarde de dolari), astfel incit compensatiile vor fi de aproximativ 16 miliarde (7,3 miliarde de dolari)", a precizat el. „vom extinde plata compensatiilor pe 10-15 ani", a mai spus bury, adaugind ca se vor plati cel mai probabil in numerar.

polonia este una dintre ultimele tari din centrul europei care rezolva problema despagubirilor pentru proprietati. guvernul de centru-dreapta care a preluat puterea in noiembrie a promis ca va rezolva problema. mai multi oficiali guvernamentali au declarat ca proiectul ar trebui sa fie finalizat in iunie.

purtatorul de cuvint al ministerului de finante, maciej wewior considera insa ca planul ar putea stirni controverse. „cei din noua generatie nu-si mai amintesc perioada comunista", spune wewior. „este mai greu pentru ei sa inteleaga ca acesti oameni, cetatenii polonezi carora li s-a luat ce era al lor, merita compensatii. acesti oameni merita sa li se faca dreptate", spune ministrul polonez de finante.

in 2001, parlamentul polonez a adoptat un proiect de restituire, dar presedintele de la vremea respectiva, aleksander kwasniewsi, l-a respins pe motiv ca ar fi costat statul prea mult.

numerosi cetateni s-au adresat justitiei din polonia si din strainatate si de multe ori au cistigat, obtinind dreptul de despagubire in proportie de suta la suta pentru proprietatea pierduta.

Postat de Inge la 8.08.2009 16:46

inge auerbacher nascuta la 31dec. 1934

inge era singurul copil al familiei auerbacher. parintii ei berthold si regina, evrei religiosi, locuiau intr-un orasel din germania, kippenheim. tatal era negustor de textile si era destul de instarit pentru a-si permite sa locuiasca intr-o casa mare de 17 camere si sa aiba servitori care sa-i ajutesotia la menaj.

1933-39 : pe 10 noiembrie 1938(kristallnacht), huligani iesiti in strada au aruncat cu pietre si au spart geamurile locuintei noastre. in aceeasi zi politia aresteaza pe tatal
si bunicul meu. eu, impreuna cu mama si bunica mea am reusit sa ne ascundem intr-un sopron si am ramas acolo pana s-au linistit lucrurile. cand am iesit afara, am aflat
ca toti barbatii evrei din oras fusesera dusi in lagarul de concentrare de la dachau. cateva saptamani mai tarziu tatalui si bunicului meu li s-a permis sa se intoarca acasa. bunicul meu a murit insa in urma unui atac de cord.

1940-45 : la varsta de 7 ani am fost deportata impreuna cu parintii mei in ghetoul din therezienstadt, in cehoslovacia. acolo, totul ne-a fost luat, cu exceptia hainelor pe care le purtam si a papusii mele, marlene. conditiile din lagar erau dure: cartofii erau la fel de pretiosi ca si diamantele. imi era foame, frig si ma simteam rau mai tot timpul.

cand am implinit 8 ani parintii mei mi-au facut un tort din cartofi ornat cu un cub de zahar. pentru a noua mea aniversare, o rochita din carpe pentru marlene, iar pentru cea de-a zecea un poem scris de mama mea.

pe 8 mai 1945, inge si familia ei au fost eliberati din ghetou un an mai tarziu au emigrat in usa.

Postat de valeria la 9.08.2009 07:48

cea mai joasäƒ porå£iune de uscat de pe päƒmânt este å£äƒrmul mäƒrii moarte, care se gäƒseåŸte la 400 de metri sub nivelul de referinå£äƒ.

Postat de ION la 19.09.2009 03:31

Buna ziua, ma numesc Ion Marian, sunt contrariat de faptul ca toata lumea cauta apartamente pentru Programul - Prima Casa - acestea fiind la preturi f. mari eu detin in proprietate un ansamblu rezidential alexandraresidence.ro in Comuna Tunari -Ilfov, am incercat sa ma asociez cu mai multi dezvoltatori…