Publicat

18

septembrie

2016

17:52

5400

vizualizări

Afecţiunea care nu există în statisticile oficiale ale României. „Este ca un virus la calculator. Omul îşi creează programe emoţionale, capabile să-i facă rău!”

Stresul post-traumatic. O noţiune care le este cunoscută românilor, de cele mai multe ori, din filmele americane cu soldaţi. Deşi stresul post-traumatic sau PTSD, pe scurt, este o tulburare care se manifestă nu doar la militari, ci şi la persoanele care trec prin experienţe de viaţă dure - ameninţarea cu moartea, vătămare severă, violenţă sexuală etc - ea nu apare în statisticile oficiale din România. De multe ori, este încadrată în sfera de diagnostice de tulburare depresivă. "Tulburarea de stres post-traumatic perturbă funcţionarea celor afectaţi, influenţează capacitatea lor de a-şi satisface nevoile de zi cu zi şi de a îndeplini sarcinile de bază. Trauma continuă să intervină asupra vieţii celor care trec printr-un astfel de episod, deoarece acestea retrăiesc în minte şi corp experienţele pe care le-au suferit vizual, auditiv şi somatic, ca şi cum astfel de evenimente au încă loc", subliniază medicul Alina Teodoru pentru Gândul.

Afecţiunea care nu există în statisticile oficiale ale României. „Este ca un virus la calculator. Omul îşi creează programe emoţionale, capabile să-i facă rău!”

Stresul post-traumatic. O noţiune care le este cunoscută românilor, de cele mai multe ori, din filmele americane cu soldaţi. Deşi stresul post-traumatic sau PTSD, pe scurt, este o tulburare care se manifestă nu doar la militari, ci şi la persoanele care trec prin experienţe de viaţă dure - ameninţarea cu moartea, vătămare severă, violenţă sexuală etc - ea nu apare în statisticile oficiale din România. De multe ori, este încadrată în sfera de diagnostice de tulburare depresivă. "Tulburarea de stres post-traumatic perturbă funcţionarea celor afectaţi, influenţează capacitatea lor de a-şi satisface nevoile de zi cu zi şi de a îndeplini sarcinile de bază. Trauma continuă să intervină asupra vieţii celor care trec printr-un astfel de episod, deoarece acestea retrăiesc în minte şi corp experienţele pe care le-au suferit vizual, auditiv şi somatic, ca şi cum astfel de evenimente au încă loc", subliniază medicul Alina Teodoru pentru Gândul.

''Tulburarea de stres post-traumatic, de sine stătătoare, are o statistică direct dependentă de geo-politica zonei, ţine de condiţii sociale, economice şi de epidemiologia violenţei. În România nu există o statistică oficială, dar, estimativ, poţi cifra numărul persoanelor cu PTSD cronic la câteva sute de mii, de cele mai multe ori ”pierdute” prin populaţia de diagnostice de tulburare depresivă, şi câteva zeci de mii cu PTSD acut. Raţionamentul e că, anual, în România, 10 mii de persoane mor prin accident de circulaţie sau suicid. Dacă admiţi că împrejurul lor există un halou de 6 – 8 persoane direct afectate, din care cam 10% vor dezvolta PTSD, înseamnă cam 6 – 8 mii de persoane cu PTSD acut anual, şi asta fără să iei în considerare a). victimele violenţei domestice sau de altă natură, b). persoane din mediu carceral, cazurile sporadice generate de alţi factori.

România nu are un program centrat pe traumă. Prognosticul de recuperare respectă regula de ”trei”. Cam o treime se vindecă, o treime au îmbunătăţire semnificativă sub tratament/ terapie, o treime continuă să aibă, cronic, simptome", spune Gabriel Diaconu, medic specialist psihiatru, coordonatorul Centrului de Psihiatrie şi Psihoterapie MindCare.

În principiu, o afecţiune nu apare direct la nivelul la care se manifestă. Boala începe prin modificarea unui "program". "Ca să creăm o analogie, este ca un virus al unui calculator. Un virus este un program ca şi celelalte, doar că are în structura lui informaţii menite să distrugă sau să perturbe celelalte executabile. La fel se întâmplă şi cu omul,  "introduce" programe virusate din afară (fapte, emoţii ale celor din jur) sau din interior, adică îşi creează singur programe emoţionale mentale capabile să-i facă rău. Iniţial, persoana poate simţi numai o proastă dispoziţie, fără să identifice un motiv anume. După ce a afectat un nivel fin al inconştientului sau subconştientului, programul perturbator coboară în straturi, iar atunci scade capacitatea de lucru sau se declanşează o somatizare, apare o afecţiune în plan fizic", spune psihoterapeutul Anca Kosina pentru Gândul.
 
''Trauma continuă să intervină asupra vieţii persoanelor, ca şi cum astfel de evenimente au încă loc”

Ecaterina vine dintr-o familie de avocaţi care, după venirea comunismului, a fost persecutată de autorităţi, evacuată, mutată (forţat) din localitate. Ea s-a îndrăgostit de un tânăr, care făcea dizidenţă în anii 50. Acesta a murit, suspect, într-un accident de motocicletă. Ani mai târziu, Ecaterina a fost abordată de un agent al Securităţii care i-a mărturisit că îl omorâse pe acest om pentru că o dorea, de fapt, pe ea. Ea i-a refuzat avansurile. În cele din urmă, el a forţat-o să întreţină relaţii sexuale, a rămas gravidă, intervenise decretul din 67, n-a putut să facă avort. Securistul i-a propus să se căsătorească, dacă nu vrea să rămână în situaţia în care era. Au trăit, aşa, ea fiind o pacientă cronică de psihiatrie pentru problemele ei considerate ”depresie”, timp de 30 de ani. La începutul anilor 90 soţul ei a făcut un infarct şi a murit. "Eu am văzut-o, 20 de ani mai târziu, când mi-a spus povestea ei, pentru prima oară. În tot acest timp refuzase să vorbească despre ce păţise cu băiatul ei care-şi idolatriza tatăl", povesteşte astăzi pentru Gândul medicul care a tratat-o.

"Tulburarea de stres post-traumatic perturbă funcţionarea celor afectaţi, influenţează capacitatea lor de a-şi satisface nevoile de zi cu zi şi de a îndeplini sarcinile de bază. Trauma continuă să intervină asupra vieţii persoanelor, deoarece acestea retrăiesc în minte şi corp experienţele pe care le-au suferit vizual, auditiv şi somatic, ca şi cum astfel de evenimente au încă loc", subliniază medicul de familie Alina Teodoru pentru Gândul.

Biologic, corpul este pus în poziţie de luptă, anormal, dincolo de răspunsul firesc de tip FFF (Fight/ Flight/ Freeze). "Nivelul de hormon de stres e adeseori crescut, parametrii uzuali (glicemie, colesterol, tensiune arterială) pot oscila şi ei din pricina activării neuro-vegetative persistente.

Persoana se izolează, devine uneori apatică, alteori agitată, poate avea o dispoziţie tristă sau anxioasă, indiferentă sau, dimpotrivă (deşi mai rar) euforică. Nu se odihneşte bine, se trezeşte frecvent noaptea, are amintiri intruzive (flashback), coşmaruri, reacţie exagerată de tresărire la zgomote sau imagini care sunt reminiscenţe ale traumei. În cazuri mai grave, când trauma e intensă sau complexă, pot apărea chiar idei delirante şi halucinaţii conexe experienţei trăite", spune medicul psihiatru Gabriel Diaconu.

La nivel relaţional apare detaşarea, înstrăinarea şi izolarea faţă de anturaj; e afectată capacitatea de trăire a sentimentelor de tandreţe şi intimitate; se deteriorează relaţiile maritale şi parentale; apare acea distanţare în relaţionarea interpersonală, cauzată de teama unei experienţe anterioare de pierdere sau trădare; evitarea unor dezvăluiri personale determinate de lipsa de încredere în alte persoane şi de teama de a fi respins.

“Nu putem vorbi despre traumatisme egale. Caracterul neprevăzut, locul şi derularea traumatismului vor influenţa precepţia viitoare a pericolului. O femeie violată într-un spaţiu familiar, de către cineva cunoscut, poate dezvolta mai uşor o schemă de pericol. Consideră că poate să treacă prin această experienţă traumatizantă oriunde şi oricând, chiar şi în locurile cele mai sigure. Suntem diferiţi şi aşa percepem şi impactul traumatizant", spune psihologul Iulia Florea pentru Gândul.

 
.

Factorul care declanşează reacţia acută de stres poate fi: 

a). un eveniment care este perceput de individ ca fiind ameninţător de viaţă sau al integrităţii lui fizice sau psihice;

b). o serie de evenimente, repetate, cronice (vicariante) prin care integritatea lui este compromisă (umilinţă la locul de muncă, persecuţie socială, marginalizare etc); 

Clasificările internaţionale condiţionau acestă sumă de factori de reacţia individului care trebuia să fie de neajutorare sau teroare. Acest criteriu a fost eliminat în cea mai recentă clasificare a acestei clase de boli, dar rămâne un specificator.  Dacă individul manifestă oroare şi neajutorare, riscul de-a a avea ASD/ PTSD este cu atât mai mare.

„Mecanismul depresiei este dublu”

De cele mai multe ori, această tulburare se asociază cu depresia, cu anxietatea, cu abuzul de droguri şi alcool.

''Depresia este compania intimă a ASD/ PTSD. "În situaţii de conflagraţie sau calamitate, sau în zone de război, aproape toate persoanele cu PTSD au şi depresie comorbidă. În vremuri de pace, la persoanele cu ASD/ PTSD, depresia apare cam la 20 – 30% din persoane, deşi în unele studii cifra este sensibil mai mică. Mecanismul depresiei este dublu, pe de-o parte nivelul crescut de cortizol afectează părţi ale creierului implicate în modularea dispoziţiei, pe de-altă parte experienţa cronică de insomnie/ amintiri intrusive/ coşmaruri generează dispoziţie depresivă, lipsă de speranţă, gânduri negre, pesimism”, afirmă medicul psihiatru Gabriel Diaconu.

După încetarea acţiunii, comportamentul persoanelor cu TSPT este influenţat în continuare de acele trări emoţionale dureroase, fără ca ele să conştientizeze acest lucru. "În funcţie de tipul de personalitate sau de istoria de viaţă personală, unii subiecţi sunt mai mult sau mai puţin afectaţi de aceste tulburări, chiar dacă expunerea la traumă a fost asemănătoare", declară psihoterapeutul Anca Kosina pentru Gândul.

Suferinţa poate fi însă moştenită şi de următoarele generaţii. ''E dovedit deja că evenimentele de oroare trăite schimbă codul genetic şi se transmit la urmaşi. Copiii persoanelor cu PTSD pot dezvolta, ei înşişi, în situaţii de viaţă particulare, tulburări. Mecanismul genetic e dublat şi de ecuaţia rezilienţei. Unele persoane sunt mai vulnerabile la traumă, pentru că, psiho-social, se găsesc în situaţii de viaţă unde nu au resursă de rezilienţă, fie că e vorba de comunitate, fie că e vorba de sărăcie, sau foamete, sau zonă de război, sau o structură psihică fragilă (persoane anxioase, obsesionale, emoţional-labile)'', precizează medicul psihiatru Gabriel Diaconu.

În general, nu toţi cei care trec printr-un eveniment traumatic dezvoltă o tulburare de stres post-traumatic, iar mulţi îşi revin fără nici un tratament. “Cei care nu-şi revin au, de cele mai multe ori, un parcurs cronic debilitant. De asemenea, unele persoane dezvoltă simptome de tip stres post-traumatic după ce trec prin evenimente traumatice de severitate redusă. Răspunsul la un eveniment traumatic este specific fiecărui individ şi tine de diverşi factori precum predispoziţia genetică, sex (prevalenţa mai mare la femei), evenimente traumatice în copilărie, existenţa altor afecţiuni psihiatrice, gradul de susţinere socială", subliniază psihiatrul Dana Stejar, de la clinica Pro Vita, pentru Gândul.

Tratamentul este dublu, farmacologic şi psihoterapeutic. "Dacă persoana nu reuşeşte să doarmă, somniferele pot fi utile, simptomatic. Fără somn, omul nu poate să funcţioneze. PTSD e asociat cu o rată crescută de tentative de suicid şi suicid complet. Riscul este de 3 – 4 ori mai mare decât la populaţia generală, dar poate creşte dacă persoana are şi tulburare depresivă. De aici nevoia de intervenţie şi de tratament adecvat", subliniază psihiatrul Gabriel Diaconu. 

Când cineva este speriat, panicat, deprimat, gândeşte iraţional, negativ, fără să-şi dea seama că gândurile lui îi afectează starea de spirit şi comportamentul. "Subiecţii trebuie aduşi, treptat, în situaţia de a înfrunta stresorii şi de a modifica emoţiile care i-au acaparat. Când reacţia durează mai mult de trei luni, putem vorbi despre o stare cronică ce va conduce la o deteriorare profundă a calităţii vieţii. Cazurile deosebite întâlnite la cabinet au fost cele de abuzuri sexuale sau violenţe repetate, atât pe copii cât şi pe adulţi", spune psihologul Iulia Florea.

Ameţelile, problemele de apetit, anxietatea sunt semne ale aceleiaşi stări, numită ”activare neurovegetativă persistentă”, marcată de niveluri crescute de adrenalină şi cortizol.  "Se pot păstra dacă trauma psihică a fost asociată şi cu traumă fizică, mai ales la cei care au suferit lovituri repetate la cap sau au fost implicaţi în accidente care generează leziuni de tip ”whiplash” la nivelul coloanei cervicale (îndeosebi accidente de maşină), în care apar ruperi axonale mici, în interiorul creierului", afirmă medicul psihiatru Gabriel Diaconu.

"Imaginaţi-vă o zonă ocupă de "inamici". Cei care au putut s-au retras în munţi şi există şi câteva zone neocupate în vecinătate. Psihoterapia "mobilizează" forţele rămase neocupate, îi încurajează şi îi impulsionează pe cei răspândiţi prin munţi (procesul de întărire al eului). Apoi atacă "duşmanul" şi îl împinge afară. Altfel spus, identifică, mobilizează şi consolidează resursele pacientului, care îl vor ajuta să recunoască din timp "viruşii" şi să construiască programe de viaţă mai puţin vulnerabile. Experienţele prin care trecem sunt uneori atât de grele, atât de neaşteptate şi de copleşitoare încât multor oameni le este din ce în ce mai greu să-şi gestioneze stările şi să-şi păstreze echilibrul psihic şi emoţional", adaugă psihoterapeutul Anca Kosina.

"Toţi cei care suferă de tulburare de stres post-traumatic sunt, în fapt, suflete rănite, iar rănile lor sunt de cele mai multe ori încă sângerânde. Trauma reprezintă un moment de cotitură în viaţa acestora şi devine un filtru care le modifică percepţia realităţii. Pentru ei, viaţa nu va mai fi niciodată la fel'', concluzionează psihiatrul Dana Stejar.

 

 

 

 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
FOTO ŞOCANT În ce hal a ajuns să arate "Gladiatorul". Era unul dintre cei mai doriţi bărbaţi de la Hollywood

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info