Publicat

17

decembrie

2014

18:01

10852

vizualizări

BĂSISTUL Andrei Cornea, despre sfârşitul epocii Traian Băsescu: „A fost un mahalagiu cu viziune”

„Sunt un băsist disident”, spune filosoful Andrei Cornea, în timp ce face bilanţul celor 10 ani de mandat ai lui Traian Băsescu. Un om ale cărui reforme le-a susţinut de-a lungul timpului, dar care i-a stârnit numeroase îndoieli prin felul în care vrea să îşi încheie mandatul. „Am considerat că el însuşi trădează băsismul, îşi trădează principiile pe care şi-a bazat guvernarea. (...) De ce să o susţină pe Elena Udrea, ce a făcut Elena Udrea pentru acele valori?”, se întreabă Andrei Cornea la Interviurile Gândul. Îl consideră pe şeful statului „un mahalagiu cu viziune” şi vorbeşte despre felul în care a fost divizată, în ultimul an, moştenirea lui politică.

BĂSISTUL Andrei Cornea, despre sfârşitul epocii Traian Băsescu: „A fost un mahalagiu cu viziune”

„Sunt un băsist disident”, spune filosoful Andrei Cornea, în timp ce face bilanţul celor 10 ani de mandat ai lui Traian Băsescu. Un om ale cărui reforme le-a susţinut de-a lungul timpului, dar care i-a stârnit numeroase îndoieli prin felul în care vrea să îşi încheie mandatul. „Am considerat că el însuşi trădează băsismul, îşi trădează principiile pe care şi-a bazat guvernarea. (...) De ce să o susţină pe Elena Udrea, ce a făcut Elena Udrea pentru acele valori?”, se întreabă Andrei Cornea la Interviurile Gândul. Îl consideră pe şeful statului „un mahalagiu cu viziune” şi vorbeşte despre felul în care a fost divizată, în ultimul an, moştenirea lui politică.

„Viziunea lui, pe care a câştigat-o probabil treptat,  a fost să-şi dea seama că dacă vrea să conteze ca un om politic, un om de stat, trebuie să lase ceva în urmă. Şi a adoptat aceste principii, ale justiţiei, ale reformei educaţiei, ale reformei clasei politice”, spune Andrei Cornea pentru gândul. „Acum, în final, moştenirea lui a fost divizată. Elena Udrea a luat mahalaua, dacă pot să spun aşa, nu pot să spun altfel, în timp ce Monica Macovei a luat viziunea. Numai că cele două nu merg separat. Monica Macovei are nişte principii foarte juste, dar ea nu poate deveni un politician cu adevărat popular. Cele 4,8 procente pe care le-a luat sunt foarte bine, mai mult decât atât nu poţi obţine în acest fel. În timp ce Elena Udrea, care n-a luat cu mult mai mult, a luat elementul ăsta vulgar, populist, dar din păcate nu este servită de personalitatea şi de forţa lui Băsescu”, continuă filosoful.

CITIŢI INTERVIUL INTEGRAL

Domnule Andrei Cornea, aţi scris de curând un  articol despre băsism. Dumneavostră, personal, vă consideraţi băsist?

Da, un băsist disident, aşa cum am spus la un moment dat. Adică, în esenţă, am susţinut programul preşedintelui Băsescu de-a lungul anilor, dar acum, la sfârşit, însemnând mai ales în ultimul an, am avut serioase îndoieli asupra felului în care vrea să-şi încheie mandatul şi am considerat în acel articol că el însuşi cumva trădează băsismul, îşi trădează principiile pe care şi-a bazat guvernarea.

Care sunt atributele băsismului? Care ar fi aceste principii despre care vorbiţi?

Ideea a fost aceea a modernizării şi a instalării unui stat funcţional din toate punctele de vedere, ceea ce nunim noi un stat de drept, un stat modern, care să facă faţă integrării ca lumea în Uniunii Europene, cu toate atributele respective. Bineînţeles, în asta mai intrau o serie de lucruri, mai ales în primul mandat, răfuiala cu istoria recentă, povestea cu dosarele de la CNSAS, cu fosta Securitate, denunţarea comunismului. Deci au fost nişte acte. Pe urmă, programul preşedintelui a fost atât de nerealizat de către guverne legat de reforma educaţiei, de reforma învăţământului, asta mă şi interesează foarte mult fiind eu şi  profesor universitar. Şi am susţinut împreună cu colegii mei de la Grupul pentru Dialog Social, Revista 22, am susţinut din plin aceste momente, chiar şi în acele momente extrem de dificile,  cum a fost  criza economică, suspendările. M-am despărţit într-o anumită măsură, mai ales acum în ultimul an, când preşedintele a început să facă o serie de mişcări pe care nu le-am prea înţeles. Mă rog, le-am înţeles, dar nu le-am apreciat prea mult.

„Moştenirea lui Băsescu a fost divizată. Udrea a luat mahalaua, Macovei a luat viziunea”

Aţi spus că a trădat nişte principii, chiar principiile băsismului...

Poate trădat este un cuvânt puţin tare, dar ideea că a sabotat, în fond, unitatea dreptei, faimoasa, celebra unitate a dreptei, pe care el însuşi  a susţinut-o în primul mandat şi a încercat să o realizeze. Dar nu s-a realizat şi nu s-a realizat în primul rând din cauza lui Călin Popescu Tăriceanu şi a celor din jurul lui, Crin Antonescu şi alţii din jurul lui, care au făcut tot ce se putea să saboteze această unitate a dreptei. Ştim acum foarte bine de ce au făcut-o. Şi a susţinut un partid, acest partid - Mişcarea Populară, acum condus de Elena Udrea, şi care nu-şi găseşte locul în spectrul politic, nu ştim ce vrea să facă acest partid. Dacă voia să susţină principiile statului de drept, era mult mai logic să o susţină pe Monica Macovei să spunem, presupunând că nu a avea prea multă încredere în Klaus Iohannis. Dar de ce pe Elena Udrea? Ce a făcut domnia sa pentru aceste valori, mai ales într-un moment când s-a aflat că fostul ei soţ este implicat într-un scandal de corupţie.

Dumneavostră aţi vorbit despre „o moştenire divizată”. Cum s-a divizat „moştenirea” lui Traian Băsescu?

S-a divizat, iată s-a divizat. Eu am pornit de la un articol mai vechi, de vreo doi ani, în care îl calificam pe Băsescu drept un mahalagiu cu viziune. Asta este o trăsătură a lui cu totul specială. A îmbinat două personalităţi într-un mod în care numai el ştie cum. Pe de o parte mahalagismul, adică un om popular, populist, cu gusturi discutabile în foarte multe privinţe, dar care se face foarte uşor acceptat de popor, cu care te duci la cârciumă şi bei, te înfrăţeşti, îţi faci poze în public. Aţi văzut că atunci când iese în public, lumea îşi face poze cu el. Îl vedeţi pe Ponta pe Iohannis, pe cine mai vedeţi făcând aşa ceva? Probabil pe Becali. El are acest gen. De aceea, cât lucrurile au mers cât de cât bine economic, mahalaua l-a iubit. Dar, în acelaşi timp, are şi viziune. Adică viziunea lui, pe care a câştigat-o probabil treptat,  a fost să-şi dea seama că dacă vrea să conteze ca un om politic, un om de stat, trebuie să lase ceva în urmă.

Şi a adoptat aceste principii, pe care nu prea le avea la început când era ministru în Guvernul Ciorbea, a adoptat aceste idei, aceste principii ale justiţiei, ale reformei educaţiei, ale reformei clasei politice. Uneori a făcut bine ce a făcut, alteori a greşit. Asta e o altă discuţie. Dar în orice caz a adoptat aceste principii şi le-a susţinut cu multă putere şi pasiune şi de asta şi-a atras de partea lui o serie de intelectuali, acuzaţi după aia că sunt băsişti, de parcă asta ar fi un lucru îngrozitor. Asta este semnificaţia pentru cele două personalităţi. Acum, în final, moştenirea lui a fost divizată. Elena Udrea a luat mahalaua, dacă pot să spun aşa, nu pot să spun altfel, în timp ce Monica Macovei a luat viziunea. Numai că cele două nu merg separat. Monica Macovei are nişte principii foarte juste, dar ea nu poate deveni un politician cu adevărat popular. Cele 4,8 procente pe care le-a luat sunt foarte bine, mai mult decât atât nu poţi obţine în acest fel. În timp ce Elena Udrea, care n-a luat cu mult mai mult, a luat elementul ăsta vulgar, populist, dar din păcate nu este servită de personalitatea şi de forţa lui Băsescu.

„Băsescu lasă în urmă o justiţie funcţională”

Care este lucrul bun pe care Traian Băsescu îl lasă în urmă?

Cred că lasă două lucruri fundamentale. În primul rând, sper că lasă un sistem juridic, o justiţie care începe să fie funcţională. Bineînţeles, că nu numai el a făcut asta,  au fost multe contribuţii, inclusiv Monica Macovei, Daniel Morar, au fost multe contribuţii. Dar el a permis să se facă acest lucru. Degeaba domnul Ponta îşi arogă marele merit că a plătit salariile, că aşa am înţeles că le-a dat salarii. A luat lucrurile dintr-un moment foarte prost, momentul Năstase. Presiunile Uniunii Europene şi ale aliaţilor  le-au făcut pentru a moderniza acest sistem. Şi trebuie spus, nu a intervenit în favoarea lui, orice s-ar spune. Domne, are un frate în puşcărie. Să nu-mi spună mie cineva că în România nu se putea să-l scoată de acolo, dacă voia. Se putea dacă făcea nişte presiuni anume se putea. Dar n-a făcut-o. Şi n-a făcut-o nici cu alţi baroni ai lui, care au avut probleme. Orice ar zice Ponta. Să-l vedem şi pe Ponta când socrul lui va fi în puşcărie, dacă o să-l scoată, dacă va fi.

A doua moştenire este legătură cu NATO, cu aliaţii pe plan extern. Un adept şi un partizan clar şi fără ambiguităţi al alianţei occidentale. România are o tradiţie proastă din punctul ăsta de vedere, o tradiţie de oscilaţie şi de compromis, şi chiar de duplictate de-a lungul timpului. Nu uitaţi că noi am schimbat alianţele în secolul XX, ba am fost cu germanii, ba cu Antanta, ba am fost iarăşi cu germanii. Eram priviţi ca nişte tipi care nu sunt de încredere. Băsescu a reuşit să schimbe această percepţie, atât cât a avut el puterea, şi s-a morientat just şi în chestiunea cu Marea Neagră. S-a vădit faptul că a atras atenţia demult că Marea Neagră este în pericol să devină un lac rusesc, chiar a devenit un lac rusesc. În chestiunea cu Moldova am văzut că acum Victor Ponat îşi arogă drepturi că el a restabilit relaţia cu Moldova, că el este foarte implicat în chestia asta. Adevărul este că Băsescu a făcut chestia asta, el a impus legea care dădea dublă cetăţenie cetăţenilor moldoveni, născuţi ei sau părinţii lor în România Mare. El a obţinut dintotdeuna scoruri bune în Republica Moldova. Iohannis pur şi simplu nu nera foarte cunoscut. Ponta n-a făcut nimic remarcabil din punctul ăsta de vedere. Astea sunt cele două. Aş mai adăuga aici câteva elemente care rămân drept moştenire. Chestiunea cu dosarele CNSAS, în momentul când a venit el, prin 2005/2006 dintr-o dată o masă uriaşă de dosare au ajuns la CNSAS şi au început să fie studiate, au apărut scandaluri. În fine, în sfârşit s-a clarificat, s-a lămurit.

Denunţarea crimelor comunismului, acel raport celebru făcut de Tismăneanu, pe care l-a citit într-un Parlament ostilizat, în care Vadim a făcut un circ, în care PSD-ul a consimţit la acest cerc în mare măsură, în care liberalii s-au făcut că plouă. El a citit acel celebru raport, iarăşi punând punct unei chestiuni extrem de controversate. Desigur, chestiunea va fi discutată de către istorici, dar sacets act trebuia făcut. Şi de asemenea, au fost numeroase comisii, pentru educaţie, pentru agricultură, pentru alte lucruri, comisii ale Preşedinţiei. S-a lucrat acolo, s-a investit o mulţime de efort şi inteligenţă. Nu ştiu cum vor fi folosite şi dacă vor fi folosite, pe principiul nostru cel care vine distruge tot ce a făcut predecesorul, nu cumva să rămână vreo amintire. Chestiunea reformei educaţiei, el personal nefiind un intelectual, departe de asta. Şi până la urmă a şi renunţat să mai pozeze într-un cititor de romane. Dar fiind un om foarte inteligent, cu o inteligenţă nativă excepţională, şi-a dat seama că fără un sistem de educaţie cât de cât pus la punct, România se duce. Se prăbuşeşte. Eforturile respective, preluate de domnul Funeriu, n-au fost continuate.

„M-a supărat că, la un moment dat, a început să se ocupe de divizarea opoziţiei”

Care au fost momentele în care l-aţi  admirat pe Traian Băsescu?

Au fost mai multe. Chiar şi atunci când a citit imperturbabil într-o sală agitată, într-un Parlament agitat raportul final al comisiei Tismăneanu. Era ca un marinar care stă pe vapor în mijlocul furtunii. După asta, l-am admirat în 2009, în campania lui electorală, era singur împotriva tuturor. Se coalizaseră toţi, cu excepţia PDL-ului, împotriva lui. Şi a reuşit să obţină totul o victor, la limită dar a reuşit, cu o tenacitate şi aproape o ferocitate uluitoare, l-a sfârşiat pe bietul domnul Geoană. Sigur, nu întotdeuana l-am admirat.

Când v-a dezamăgit?

M-a dezamăgit atunci când mahalagiul, ca să revin la metafora mea,  a ieşit prea mult la suprafaţă. De exemplu, atunci când intervenea în direct în emisiuni de televiziune şi se apuca să se certe cu cineva. Este exemplu tipic de mahalagiu. El însuşi cred că a regretat că s-a apucat să se certe cu doctorul Arafat într-o emisiune de televiziune, deşi avea dreptate în fond, dar cui îi mai păsa că are dreptate în fond. O mare eroare să ieşi în felul acesta să te expui  numai ca să-şi arăţi punctul tău de vedere. În general, mai ales în ultimul timp, a devenit foarte iritabil şi cu apariţii televizate, cu scandal cu ceartă, chiar insultarea unor adversari dincolo de limite . Ne-a obişnuit cu un stil prezidenţial care nu e cel mai potrivit. Dar cel mai puţin l-am admirat, cel mai rău m-a supărat exact lucrul despre care vă vorbeam la început, faptul că la un moment dat a început să se ocupe de divizarea opoziţiei, în loc de unirea ei, şi de tentaţia şi de tendinţa de a pune toate cărţile pe care le avea pe un personaj foarte discutabil din tot felul de motive  precum Elena Udrea.

Aţi vorbit de „o moştenire bună” a lui Traian Băsescu. Lasă Traian Băsescu în urmă şi o „moştenire” negativă?

Moştenirea este că în 10 ani nu a reuşit să crească în PDL în special,  şi în această parte a spectrului politic , să crească o nouă generaţie de lideri capabili, şi care acum să preia această moştenire, şi care să fie altceva decât Elena Udrea să care să fie nişte adeversari de temut pentru stânga. Asta este foarte regretabil.

„Un om care a fost preşedinte două mandate ar trebui să iasă din punct de vedere politic la pensie”

Mandatul lui Traian Băsescu se apropie de  final, mai are foarte puţine zile la Cotroceni. Care este rolul în care îl vedeţi în viitor în politica românească? 

Ei, vedeţi că asta este tocmai problema. Pentru că în mod normal, te-ai fi aşteptat ca un om care a fost  preşedinte 10 ani, două mandate, trecut prin atâtea experienţe, şi alegeri, nu mai vorbesc de primar şi ministru, nu mai are ce să vrea mai departe. În mod normal, un astfel de om ar trebui să iasă din punct de vedere politic la pensie. Ori, Băsescu nu vrea acest lucru, în mod evident. El s-a gândit că rolul lui politic trebuie să continue. După părerea mea este o greşeală. Acum viitorul va arăta, s-ar putea să ne surprindă. Dar după părerea mea este o greşeală persoanală, pentru că-l pune într-o situaţie neplăcută. Când ai comandat un regiment, nu mai poţi să comanzi un pluton. În al doilea rând, există un timp pentru toate. Stilul lui de guvernare, de conducere, este încheiat, nu mai poţi reîncălzi o ciorbă folosită. Dar se pare că asta doreşte. Şi eu interpretez entuziamul lui pentru Elena Udrea în această cheie, adică el avea nevoie de acest partid pe care îl va recupera în momentul în care va ieşi de acolo. A şi spus de altminteri că se va înscrie imediat, şi va fi un congres care-l va alege preşedinte. Nu cred că are nimeni vreo îndoială în această privinţă.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
TRANSFORMARE ŞOCANTĂ! Îl recunoşti? Un român celebru S-A FĂCUT PREOT şi s-a retras tocmai în Thailanda

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info