Raluca ION
Andreea OFIŢERU
Raluca ION
Andreea OFIŢERU
22032 vizualizări 27 oct 2014

După o viaţă de studii în domeniul feminismului, Mihaela Miroiu şi-ar fi dorit să aleagă o femeie preşedinte, iar la aceste alegeri pentru votul ei şi a milioane de români se bat două candidate -  Monica Macovei şi Elena Udrea. „Ideea de justiţie se regăseşte impecabil în programul Monicăi Macovei, dar ce să-i faci? Dacă eu prefer o dreptate cu trei ochi deschişi, în locul unei legate la ochi? (...) Este percepută ca o persoană justiţiară, foarte puternică şi tenace, o persoană care este în stare să se lupte cu monstrul, cu hidra corupţiei şi a demonstrat lucrul ăsta prin tot ceea ce a făcut. Este un fel de substitut de Vlad Ţepeş pentru mulţi dintre susţinătorii ei, deci cea care va continua până-n pânzele albe lupta împotriva corupţiei. Numai că aici sunt câteva probleme. Nu putem personaliza lupta împotriva corupţiei”, este de părere Mihaela Miroiu, care crede că Monica Macovei este o persoană „admirabilă” pentru felul în care s-a implicat în lupta pentru „aşezarea drepturilor omului în România”. Consideră că şi contracandidata ei, Elena Udrea, are câteva mari calităţi. „E foarte inteligentă, e tenace, e abilă, are rasă pentru politică, are vocaţie pentru asta, are forţă pentru asta, are stomac moral, cum zic eticienii politici înghite oricâte broaşte râioase şi cade tot în picioare. Asta este o calitate a oamenilor politici, şi ea o are. E vie, acaparează locul”, le enumeră profesorul universitar. Însă potrivit Mihaelei Miroiu, Udrea face câteva erori fundamentale: „Continuă să facă două greşeli mari. Să-l invoce pe Traian Băsescu şi să spună într-un fel că este omul lui Băsescu. Dar ar trebui să ştie un lucru: că într-o democraţie şi într-un stat de drept, niciun om nu este omul altui om. Nu e admisibil aşa ceva (...) Este un atu că e o femeie  seducătoare, şi este o femeie atrăgătoare,  acest lucru e un avantaj în sensul de a ţine oamenii cu ochii pe tine, alături de tine. Pe de altă parte, este o capcană. Jucând cartea asta e foarte posibil să-i pierzi pe ceilalţi, care te vor acuza tot timpul că joci o carte sexuală, în loc să joci o carte politică”, este de părere Mihaela Miroiu

Ce spune Mihaela Miroiu despre candidaţi

Monica Macovei. „Este percepută ca o persoană justiţiară, foarte puternică şi tenace, o persoană care este în stare să se lupte cu monstrul, cu hidra corupţiei şi a demonstrat lucrul ăsta prin tot ceea ce a făcut. Este un fel de substitut de Vlad Ţepeş pentru mulţi dintre susţinătorii ei, deci cea care va continua până-n pânzele albe lupta împotriva corupţiei. Numai că aici sunt câteva probleme. Nu putem personaliza lupta împotriva corupţiei.”

Elena Udrea. „Continuă să facă două greşeli mari. Să-l invoce pe Traian Băsescu şi să spună într-un fel că este omul lui Băsescu. Dar ar trebui să ştie un lucru: că într-o democraţie şi într-un stat de drept, niciun om nu este omul altui om. Nu e admisibil aşa ceva”

Victor Ponta. „îl consider un personaj populist, de o specie periculoasă din punct de vedere politic, genul ăla care te linge care în campanie şi după aia te jupoaie, pentru că să te lingă ia o grămadă de bani din bugetul public şi îţi crează senzaţia că viaţa ta va fi mai bună, după care ar urma să te jupoaie pentru că trebuie să recupereze toate pagubele produse de activitatea de linsoare”

Klaus Iohannis. „Din punct de vedere politic are un program care e foarte aproape de interesele femeilor, mai ales că e primul program politic care începe cu educaţia”

CITIŢI INTERVIUL PE LARG

Doamnă Mihaela Miroiu, cu cine votaţi la aceste alegeri?

Să vă spun persoana? Da, eu am să votez cu Klaus Iohannis. Sunt trei raţiuni principale: din punct de vedere politic are un program care e foarte aproape de interesele femeilor, mai ales că e primul program politic care începe cu educaţia. Educaţia este un domeniu profund feminizat, e un domeniu care face parte din interesul major al femeilor, poate să schimbe soarta femeilor profesoare, învăţoare, educatoare în mod semnificativ, şi implicit a copiilor, a tuturor femeilor şi bărbaţilor care au copii de şcoală. Această chestiune le afectează pozitiv pe femei, chiar dacă acolo nu scrie programul lui Iohannis pentru femei, pentru că educaţia este un domeniu feminizat, major feminizat.

Sănătatea e în aceeaşi situaţie. În momentul în care tu faci o listă de priorităţi, în care domeniile feminizate primează asupra celor masculinizate, de pildă cine face ca prioritate întâi armate, serviciile secrete, justiţie şi aşa mai departe, implicit face o listă de priorităţi în favoarea bărbaţilor.

Sigur că în justiţie sunt foarte multe femei. Şi la ora actuală, mai mult decât atât, se pare că aşezarea corectă vine în România vine din curajul femeilor de a face chestia asta, femeile judecătoare în mod special.

Dar e clar că în momentul în care ai o agendă politică, în funcţie de lista ta de priorităţi, oricine face analize de gen, poate să vadă şi să-şi răspundă la întrebarea dacă acest om ar putea realmente să influenţeze repartizarea bugetului public ar conveni mai mult femeilor alegerile lui?

Mihaela Miroiu, despre Monica Macovei: ”Dacă eu prefer o dreptate cu trei ochi deschişi, în locul unei legate la ochi?”

Avem două candidate care se luptă pentru cea mai puternică funcţie în stat. Cum le apreciaţi performanţele?

Pentru mine a fost o sfârşietoare alegere între o femeie admirabilă, pe care o cunosc din anii ‘90, pe care o admir pentru implicarea ei în aşezarea drepturilor omului în România, într-o perioadă în care drepturile astea erau abstracţii pure, şi pentru tot ce a însemnat Monica Macovei în acea vreme, după care vorbim despre ea în calitate de ministru al Justiţiei, apoi europarlamentar, deci am avut toate motivele să fiu foarte mândră de o asemnea persoană, de un asemenea calibru printre candidaţi. Am avut toate motivele să o susţin, şi acum o admir enorm, mie mi se pare extraordinar să nu ai un partid mare în spate,  să-ţi faci o campanie extraordinară, să faci ceva din resurse mici, să exişti totuşi într-un staţiu foarte ostil, că nici n-ai bani să plăteşti pentru asta, să fii foarte bună de fapt pentru fişa postului prezidenţial, am fost foarte entuziasmată. Şi mai sunt entuziasmată. Şi consider un câştig uriaş şi pentru femei că ea candidează. Dar dacă mă uit la programele ei....

Eu spun aşa atunci când un politician sau o politiciană şi-a făcut un program, el arată concepţia ta despre politică, concepţia despre rolul statului în societate. Ei bine, dacă eu mă uit la programul ei şi la cel al lui Iohannis, spun următorul lucru: concepţia mea despre rolul statului în societate, despre dreptate socială şi interesele mele de femeie se apropie mult mai mult de programul lui Iohannis decât de programul ei.

Şi în momentul acesta a trebuit să am în mine o ruptură dramatică, adică aş fi vrut să o pot susţine până în pânzele albe, dar numai că nu poţi, pe de o parte să fii o feministă a liberalismului bunăstării generale cum este cazul meu, să ai în spate atâţia ani în care ai lucrat pentru treaba asta, şi să vezi un program în care concepţia despre stat este foarte apropiată de programele neoconservatoare, în care politicle de egalitate de şanse nu sunt discutate, în care o bună parte din interesele femeilor legate de creşe, creşterea femeilor nu există, şi practic statul ar trebui să ne păzească de hoţi şi răufăcători, adică cu alte cuvinte, ideea mea de dreptate socială se regăseşte mult mai mult la Iohannis. Ideea de justiţie se regăseşte impecabil în programul Monicăi Macovei, dar ce să-i faci? Şi asta am exprimat-o foarte clar: dacă eu prefer o dreptate cu trei ochi deschişi, în locul unei legate la ochi?

Aţi spus că votaţi cu Klaus Iohannis. Este un vot raţional, din moment ce avem două femei care candidează - Monica Macovei şi Elena Udrea.

Da. Mi-aş fi dorit din suflet să votez această femeie pe care o admir şi pe care o preţuiesc enorm (n.r Monica Macovei). Aş fi vrut să fie ea, să trăiesc şi eu momentul în care votez şi cu tot sufletul şi cu toată mintea mea o femeie de care sunt mândră fără rezerve.””

„Nu poţi personaliza lupta împotriva corupţiei”

Este societatea românească pregătită să fie condusă de o femeie?

Eu am avut surprize foarte mari în evoluţiile astea. Sigur, ce am văzut în campania asta electorală este că sunt foarte mulţi bărbaţi care o susţin pe Monica Macovei, de la implicat şi raţional până la entuziast şi fanatic, deci ai diverse registre de implicare. Bărbaţi pe care până atunci realmente i-aş fi bănuit de misoginism sau de o detaşare foarte serioasă, care ar fi respins ideea să fie conduşi de o femeie şi care dintr-o dată şi-au mutat formula. Candidatura Monicăi Macovei, în mod deosebit, putem vorbi şi despre Elena Udrea, a ridicat enorm percepţia asupra femeilor.

Monica Macovei este percepută ca o persoană justiţiară, foarte puternică şi tenace, o persoană care este în stare să se lupte cu monstrul, cu hidra corupţiei şi a demontrat lucrul ăsta prin tot ceea ce a făcut. Este un fel de substitut de Vlad Ţepeş pentru mulţi dintre susţinătorii ei, deci cea care va continua până-n pânzele albe lupta împotriva corupţiei. Numai că aici sunt câteva probleme. Nu putem personaliza lupta împotriva corupţiei.

Dacă este să o personalizăm, atunci trebuie să-i ridicăm un mare monument istoric altei femei,  Codruţei Kovesi. Deci rezultatele astea spectaculoase de acum, se datorează în mare măsură felului în care ea ştie să conducă DNA.

Pe de altă parte, o democraţie care nu se bazează pe instituţii, ci pe partide politice, nu e democraţie, e cu totul altceva. Vrei nu vrei, eu sunt politolog. Pentru mine democraţie înseamnă instituţii ale democraţiei, funcţionale, care există şi se dezvoltă indiferent cine le conduce. În aceste condiţii, personlizarea excesivă, care nu e vina ei, e vina susţinatorilor,  şi care îmi transofrma orice candidat intr-un mesia, pentru mine e foarte dubios, ciudat.

La fel de dubios şi de ciudat este programul mizerabil populist al lui Ponta, în care se personalizează de exemplu existenţa pensiilor, politicile pensiile sunt legate de o persoană. Asta este ridicol. Până la urmă, fiecare dintre oamenii ăştia vor să presteze servicii de guvernare.

Au o credibilitate mai mică sau mai mare. Din punctul de vedere al eticii politice între Monica Macovei şi Victor Ponta este ca de la Pământ la Lună. Deci nu pot fi nicicum în comun. Dacă îi distilezi îţi iese ceva complet la polul opus.

Ea are toate aceste virtuţi. În mare măsură, însă, cred că şi-a selectat o echipă care a făcut două greşeli. E prea libertariană şi prea a construit un model de stat care foarte greu are de-a face cu faptul că avem doar patru milioane şi ceva de salariaţi.

Deci e foarte nerealist, nu poţi construi un program ignorand datele sociologice şi cu accent spre o chestiune imaginară: cum ar fi dacă statul ar fi complet răsturnat şi şi-ar exercita funcţiile de aşa manieră încât ai răul, şi răul principal este văzut în faptul că banii publici sunt pirataţi şi că statul este capturat. Aşa e. Nimeni nu i-a contrazis. Dar nu angajăm un ministru al justiţiei, nici un procuror general, nici un Vlad Ţepeş, ci o persoană care trebuie să presteze servicii prezidenţiale şi care între altele trebuie să se bazeze pe instituţii, între aceste componente ale democraţiei trebuie să se bazeze pe partide, ori la ora actuală Monica Macovei nu are susţinere politică din partea partidelor.

Mihaela miroiu, despre Elena Udrea: „Mă amuză puţin că, în această campanie, a început să se plângă feminist de felul în care este tratată”

Cum apreciaţi prestaţia electorală a Elenei Udrea, care are o puternică susţinere din partea primului om în stat?

Primul om în stat nu mai contează. Să spunem aşa, contează cât aş conta eu instituţional înainte cu o lună de pensionare. Cine se mai cramponează de mine?

Mie învârtitul în jurul lui Băsescu mi se pare o mare prostie şi o mare pierdere a acestei campanii, care în felul acesta nici nu mai e campanie. Deci, noi avem un fel de combinaţie între obsesia pentru Băsescu şi un fel de joc de-a hoţii şi vardiştii care nu se mai termină. În campania pentru prezidenţiale, de fapt, răspunsul pe care ar trebui să ni-l dăm este în cine ar trebui noi să avem încredere? că o să contribuie substanţial la un echilibru, la păsarea de cetăţeni, la faptul că va funcţiona statul de drept, la faptul că  va exista funcţiona democraţia, că va exista o pace şi o colaborare socială? Astea sunt întrebările pe care ar trebui să ni le punem şi la capătul cărora ar trebui să hotărăm în cine avem cea mai mare încredere.

Asta cu privire la campanie, dar ce ne spuneţi despre Elena Udrea?

Este o persoană fascinantă, absolut fascinantă. Şi vreau să spun că am sentimente amestecate în legătură cu ea. Concepţiile sunt mai puţin amestecate, sentimentele sunt mai amestecate.

Sunt foarte multe lucruri la ea care îmi plac enorm, pentru care o apreciez,  e foarte inteligentă, e tenace, e abilă, are rasă pentru politică, are vocaţie pentru asta, are forţă pentru asta, are stomac moral, cum zic eticienii politici înghite oricâte broaşte râioase şi cade tot în picioare. Asta este o calitate a oamenilor politici, şi ea o are. E vie, acaparează locul. Din punct de vedere psihologic are foarte multe atuuri şi abilităţi ca politiciană, încât să poată să crească mult la nivelul carierei politice şi în vizibilitate. O admir pentru asta.

Sunt câteva lucruri care mă fac însă mai reţinută. Pe mine mă amuză puţin că, în această campanie, a început să se plângă feminist de felul în care este tratată şi de misoginismul care s-a abătut asupra ei. Şi s-a abătut. Dar misoginismul există cu sau fără Elena Udrea  este foarte adevărat.

Problema este că, dacă ştii că există, încearcă să nu-l mai alimentezi.  Sigur că aici e o ispită la modul electoratul trebuie să mă placă, inclusiv electoratul masculin, e un atu felul în care arată, e un atu că e o femeie  seducătoare, şi este o femeie atrăgătoare,  acest lucru e un avantaj în sensul de a ţine oamenii cu ochii pe tine, alături de tine. Pe de altă parte, este o capcană. Jucând cartea asta e foarte posibil să-i pierzi pe ceilalţi, care te vor acuza tot timpul că joci o carte sexuală, în loc să joci o carte politică. Ea a încercat să-şi revină din cartea asta şi să joace o carte politică, abandonând în mare măsură toate conotaţiile legate de caracterul ei foarte atrăgător şi ispititor. Şi cu destul de mult succes zic eu.

„Udrea Face o greşeală că îl invocă pe Traian Băsescu. Într-un stat de drept, niciun om nu este omul altui om”

Pe de o parte oamenii, mai ales jurnaliştii şi ceilalţi politicieni, nu pot trece peste istoria anterioară a acestui comportament. Pe de altă parte, ea continuă să facă două greşeli mari. Să-l invoce pe Traian Băsescu şi să spună într-un fel că este omul lui Băsescu. Dar ar trebui să ştie un lucru: că într-o democraţie şi într-un stat de drept, niciun om nu este omul altui om. Nu e admisibil aşa ceva. Deasupra fiecăruia dintre noi e legea. Nu există niciun om mai presus nici de Nenea Gica de la sculărie, legea e mai presus de el. Nu pot fi omul cuiva şi nici altcineva nu poate fi omul meu. Dacă nu ştiu această regulă, că nu pot să fiu un mijloc pentru scopurile nimănui, nu am înţeles substanţa democraţiei.

Pe de altă parte, şi asta nu e deloc numai problema ei,  e o problemă puţin mai generală, megalomania – este specifică multor politicieni români şi este o  moştenire de la Ceauşescu. Ştiţi că foarte multă lume nostalgică spune că Ceauşescu ne-a făcut metroul, ne-a făcut industria, ne-a făcut blocurile. Eu am auzit-o spunând am făcut pârtii de schii, am făcut spitale, am făcut străzi etc.

Ar trebui să fii puţin mai ponderat. Da, am hotărît, am construit proiectele, am avut puterea să aloc banii, dar cei care le-au făcut sunt alţii.

E un pic de modestie şi un pic de recunoaştere şi de recunoştinţă pentru cei care de fapt au executat proiectele ar fi dat foarte frumos. E mult prea mult eu, mie, mi în toată povestea din politica românească.

Prea mulţi politicieni se prezintă pe ei ca pe buricul absolut al pământului fără care se prăbuşeste lumea.

Nu ştiu de ce cred că nu are destulă atracţie politică faptul de a fi modest, de a învăţa să-i preţuieşti pe alţii, de a-ţi cere iertare când greşeşti.

Are Elena Udrea programe dedicate femeilor? Ce ne puteţi spune despre programul ei?

Mie Elena Udrea mi se pare că nu poate să stea în aceeaşi barcă cu Băsescu în niciun caz. Nici cu Monica Macovei, pentru că Monica Macovei crede în principii până-n pânzele albe.

În politică de exemplu, porunca morală fundamentală este să nu-ţi încalci promisiunile, să nu faci promisiuni mincinoase. Macovei a promis şi a făcut foarte mult cât a avut puterea să facă. Mai mult, sunt foarte sigură că are o miză mare legată de cât poate produce ea pentru oameni. E drept că fişa postului pentru preşedinte îi cere altceva, nu ceea ce a făcut ea până acum în experienţa ei.

În ceea ce priveşte programul politic al Elenei Udrea, nu pot să spun că are ceea ce este fundamental din punct de vedere politic, şi anume cote de reprezentare de gen în reprezentarea politică. Nu are asta, nu ştiu despre ce vorbeşte.

Mediafax Foto: Andreea Alexandru

„Ponta a murit ca om politic când a plagiat”

Despre Victor Ponta ce ne spuneţi?

N-am vorbit despre Ponta pentru că, eu persoanal, am spus aşa: pentru mine, Ponta ca om politic a murit când a plagiat. Victor Ponta a murit în trei etape. O dată că a plagiat, că n-a recunoscut, şi că nu şi-a cerut iertare. Eu cred că oamenii pot greşi, chiar şi greşi catastrofal, cum e greşeala de a plagia, o greşeală de neiertat. Dar lasă-i pe ceilalţi să hotărască singuri dacă te iartă sau nu pentru porcăria pe care ai făcut-o, incalificabilă. Dacă tu nu te căieşti şi nu-ţi ceri iertare...

S-a „prescris”...

Atenţie, noi vorbim aici de o abordare morală. Din punct de vedere legal poate să prescrie ce vrei şi unde vrei. Partea nenorocită, şi în sensul ăsta nu pot să mă joc în perimetrul unor asemenea alegeri, nu pot să mă joc unde nu e vorba de oameni care sunt profunzi moral cum e cazul Macovei sau Iohannis. Ce să discut şi ce să aleg când e vorba de cineva lipsit de simţ moral şi a probat în nenumărate feluri că n-are simţ moral. Cum să cred eu că mă poate reprezenta un om care pare că n-are simţ moral nici cât căţeluşa mea Lizuca? Căreia nu-i pretindem aşa ceva.

Poate dacă îşi cerea iertare, poate dacă spunea „măi, n-am ştiut să scriu cum trebuie o lucrare academică, nu sunt singur care a făcut copy-paste, eram ocupat şi am fost superficial, mi-am bătut joc de lucrarea mea de doctorat şi conducătorul meu de doctorat probabil nici n-a citit lucrarea sau probabil nu are nicio problemă cu plagiatul. Vă rog să-mi iertaţi toate aceste neghiobii şi renunţ la titlul de doctor pentru că nu l-am căpătat pe drept, iar dumneavostră cetăţeni ai României iertaţi-mă pentru greşeala mea”.... Până şi eu profesoară universitară şi conducătoare de doctorat m-aş fi gîndit, nu că ar putea fi preşedinte, dar că poate ar mai fi putut continua să fie în politică, pe roluri nu chiar de front page, pentru că cel puţin s-a căit şi şi-a cerut iertare. Pentru mine e descalificat moral.

„Ponta e un personaj populist, de o specie periculoasă din punct de vedere politic”

Dacă ar fi să-l judecaţi pe Victor Ponta în afara plagiatului despre care aţi vorbit, ce aţi putea spune?

Lista este enormă. Eu îl consider un personaj populist, de o specie periculoasă din punct de vedere politic, genul ăla care te linge care în campanie şi după aia te jupoaie, pentru că să te lingă ia o grămadă de bani din bugetul public şi îţi crează senzaţia că viaţa ta va fi mai bună, după care ar urma să te jupoaie pentru că trebuie să recupereze toate pagubele produse de activitatea de linsoare. Numai că genului ăstuia de oameni nu îi pasă faţă de ce se întâmplă în viitor. Sunt oameni care trăiesc momentul, oameni care gândesc în strategia „eu acum sunt pe val, după mine potopul, şi nu le pasă. Oamenii cu simţ moral au responsabilitate nu numai pentru următoarele zile, au responsabilitate şi pentru generaţiile următoare. Ăştia sunt oameni de stat. Restul sunt figuranţi de diverse feluri care ocupă în sens foarte păgubos funcţiile publice.

Ce v-aţi fi dorit să vedeţi în programul candidaţilor la preşedinţie şi n-aţi găsit?

Dacă este vorba despre femei, mi-aş fi dorit să-şi dorească o democraţie partiară şi să considere că aşa cum de produs producem o resurse publice şi bărbaţii şi femeile, ar trebui în mod normal şi bărbaţii şi femeile să hotărască asupra lor. Ca să hotărăşti asupra resurselor publice, asupra legilor după care trăiesc oamenii, ar trebui să fii acolo unde se iau hotărâri.

Cum? E clar, cu excepţii fantastice cum e cel al Monicăi Macovei, care este un călăreţ singuratic, poate că era foarte interesant dacă această alinaţă ACL ar fi propus-o pe ea în locul lui Iohannis, dacă ar fi fost cu adevărat susţinută politic, să aibă şanse într-adevăr mari, dar n-a fost. Şi n-a fost, pentru că cinstit le e foarte greu unor bărbaţi complexaţi să considere că nu vor fi de-a dreptul castraţi simbolic, dacă în faţa lor se află o femeie. Există acest complex tacit de care suferă bărbaţii.

Numai bărbaţii suferă de misoginism? Sau şi femeile?

Nu în aceeaşi proporţie. E fals că femeile nu votează femei. Dar să nu ne inchipuim că ele nu pot fi misogine, pot fi foarte misogine. Şi candidatele pot să fie misogine, dar nu în aceeaşi măsură cu bărbaţii. După cum sunt şi foarte mulţi bărbaţi extrem de feminişti, foarte ăparteneriali şi foarte suportivi pentru treaba asta,  pe care eu îi consider democraţi şi umanişti.

Cum se va schimba percepţia asupra femeilor după actuala campanie electorală

Un eşec al unei femei la alegerile prezidenţiale cum ar influenţa percepţia asupra femeilor în societate?

Păi presupunem că cele două candidate (n.r. Monica Macovei şi Elena Udrea) vor avea eşec în sensul că niciuna dintre ele nu va ieşi preşedinte. Nu este deloc un eşec. Să le comparăm cu ceilalţi candidaţi. Păi să te situezi în poziţia a treia a patra în condiţiile astea, să fi un subiect ultramediatizat, să faci agendă politică, să influenţezi puternic felul în care se poziţionează ceilalţi candidaţi, cum face Monica Macovei, asta e o victorie, nu numai a ei, e o victorie a femeilor. De data asta o femeie a impus cea mai mare parte a agendei politice de campanie. Au trebuit să ţină toţi cont de ea. Este o victorie, fără discuţie, indiferent că vor lua 7 sau 5 procente. Cred că e un mare progres că în sensul culturii politice românii au câştigat şi au câştigat foarte mult de pe urma acestei candidaturi. Eu mă uit ncu uriaşă simpatie şi cu foarte mult drag la evoluţia asta istorică, pentru că în momentul în care am fost lăsaţi liberi în 90 şi am putut alegere, ce au făcut românii a fost să voteze 2,5% femei în parlament şi 1,6% în consiliile locale, deci lăsaţi liber după comunism ala egalitar reacţia a fost: ”Duceţi-vă naibii, să nu vă mai vedem în faţa ochilor în nicio formă de decizie politică!”

Păi dacă luăm de acolo, de la mizerabilul sexism, misoginism, la discriminarile pe fată, la o presă super ostilă şi misogină până în momentul de faţă progresul este uriaş. Văd un mare progres istoric şi dacă se va scrie istoria onestă a evoluţiei femeilor din punct de vedere politic în România acest moment este foarte important din punct de vedere istoric.

Imagine: Cătălin Sanda

Editor imagine: Florin Despa

 

 

Citește și: